Gradina parfumata – Garofita piperata (Calycanthus floridus)


garofita-piperata-calycanthus-floridus-99Garofița piperată, Carolina Allspice, Sweetshrub: Calycanthus floridus.

Garofița piperată este un arbust cu frunze căzătoare din familia Calycanthaceae, originar din America de Nord.

Istoria acestui arbust nu este cunoscută mai departe (sau mai devreme) de secolul XVII, dar în secolele XVII-XVIII el a reprezentat o prezență constantă,  comună pe teritoriul nord-american, fiind, în mod tradițional cultivat ca plantă ornamentală.

Interesul americanilor, ca și cel al britanicilor, pentru acest arbust cu flori roșiatice, liliachii sau albe, nu s-a datorat atât florilor sale, cât parfumului intens și aromei scoarței sale, foarte asemănătoare celei de scorțișoară. Aceasta este comestibilă, putând fi curățată de pe ramuri, pisată și utilizată ca înlocuitor al scorțișoarei.

Perioada sa de glorie s-a suprapus epocii victoriene, când garofița piperată era un arbust popular în grădinile din America de Nord și Anglia. Astăzi, faima sa de odinioară a pălit semnificativ, culorile devenind mai importante pentru iubitorii grădinilor, decât parfumul.

Ca aspect, se prezintă sub forma unui arbust foios,  de maxim 3 – 4 m înălțime. Tinde să dezvolte o creștere tufoasă, cu numeroase tulpini în jurul tulpinii inițiale și mulți lăstari. Frunzele sunt opuse, oval-eliptice, cu limbul ascuțit și cu marginile întregi, de 5 – 15 cm lungime și 2 – 6 cm lățime. Sunt pubescente pe partea inferioară, de culoare verde-lucios în sezonul cald, complet galbene toamna și, dacă sunt strivite, eliberează o aromă intensă de scorțișoară.

Florile, de 4 – 7 cm în diametru, apar vara (iunie – iulie) și sunt formate din numeroase petale spiralate, catifelate și înguste, de culoare roșu-închis spre vișiniu-grena (foarte rara albe), puternic aromate – acestea emană, mai ales după lăsarea întunericului, o mireasmă ce a fost descrisă ca asemănătoare căpșunelor, ananasului, pepenelui galben sau gumei de mestecat. Aroma florilor, se pare, variază de la un cultivar la altul. Sunt hermafrodite, polenizate de către insecte și rezistă mult pe ramuri.

Fructul este o capsulă eliptică de 5 – 7 cm lungime, conținând numeroase semințe, care se coc toamna (octombrie – noiembrie). El rămâne pe ramuri o perioadă îndelungată, uneori până în primăvara următoare. Semințele (ca și florile, dealtfel) sunt toxice, dar numai dacă sunt ingerate în cantități mari și, oricum, sunt lipsite de proprietăți culinare. Scoarța arbustului emană o aromă puternică de camfor și scorțișoară, atunci când ramurile sunt rupte. Acest miros persistă pe ramuri timp de mai mulți ani, dacă au fost depozitate într-un loc uscat. 

În mod spontan, arbustul crește în pădurile mixte, în locuri umbrite și umede, de-a lungul cursurilor de apă. Este ușor de crescut și adaptabil. Exemplarele plantate la soare vor fi mai puțin dezvoltate decât cele plantate la umbră. Nu tolerează solurile sărăturoase. Este rezistentă la îngheț.

 

Un articol scris de Anne Tharesse (Toate Drepturile Rezervate!)

 SURSE:

  1. Wikipedia
  2. Clemson
  3. Plants for a Future
Anunțuri

Lasa un raspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s