Gradina Comestibila – Strugurii de Oregon alias Mahonia (Mahonia Aquifolium)


MAHONIAMAHONIAStrugurii de Oregon, Mahonia: Mahonia Aquifolium

Plantă robustă, cu aspect tufos şi viguros, originară din America de Nord, Mahonia Aquifolium este cultivată în prezent mai ales ca plantă ornamentală, pentru frunzele sale penat-lanceolate, de un verde intens şi lucios, pentru inflorescenţele galbene şi bogate care apar la finele primăverii şi pentru fructele sale cu aspect decorativ, rotund-alungite, de culoare albastru-brumat, dispuse în ciorchini generoşi, care se coc toamna şi care sunt comestibile.

Asemănătoare Ilex-ului şi înrudită cu drăcila (Berberis vulgaris), Mahonia Aquifolium este o specie foioasă, cu frunze căzătoare, care toamna se colorează intens în maro, grena şi roşcat, contrastând cu fructele brumării cu tente purpurii, care i-au şi conferit denumirea de „Struguri de Oregon” (simt nevoia să precizez suplimentar că, desigur, între „Strugurii de Oregon” şi dacica viţă-de-vie nu există nici măcar o singură legătură de rudenie!).

Denumirea populară americană abia citată i-a fost dată, însă, tocmai pentru asemănarea dintre fructele sale cu cele ale viţei-de-vie, precum şi datorită faptului că Mahonia aquifolium este extrem de răspândită în Statul Oregon, unde popularitatea sa este comparabilă cu cea a corcoduşului de la noi – culesul benevol şi voluntar de fructe de Mahonie, la începutul toameni, devenind, şi la ei, aproape ca un fel de sport naţional (e şi păcat, ce-i drept, să laşi frumuseţe de rod, bogat şi dat în pârg, să se sluţească pe ramuri…)

MAHONIAOriginară din regiunile temperate ale continentului nord-american, Mahonia aquifolium a fost introdusă pe continentul european la începutul anilor 1820, ca plantă ornamentală, pretându-se zonelor umbrite şi nenecesitând o îngrijire deosebită. De atunci încoace s-a răspândit cu succes, devenind chiar, în unele areale, plantă invazivă.

O putem remarca şi la noi în ţară, în grădinile blocurilor, în parcuri şi chiar la marginea drumurilor sau a şanţurilor, unde a evadat din curţi şi a acaparat terenuri virane, chiar dacă multora dintre noi numele ei ne este total necunoscut. Ceea ce este însă mai puţin cunoscut la noi, se referă tocmai la fructele sale comestibile, apetisante şi atrăgătoare, care nu pot scăpa ochiului trecătorilor, întrucât ursită în zodii generoase, Mahonia rodeşte cu sârg.

Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în ciuda aspectului „buruienos” şi ruderal, dat de înmulţirea necontrolată, Mahonia aquifolium este o specie de cultură, fiind un hibrid, obținut de către horticultorii americani ai secolului XIX, prin combinarea altor două specii – M. repens și M. pinnata. În consecinţă, ceea ce a rezultat, constă şi în prezent într-un soi prouctiv, cu calităţi ale fructului superioare  faţă de alte specii de mahonie.

Gard Viu din MahonieCa aspect, M. aquifolium este un arbust de 2 – 3 m înălțime, cu o anvergură a coroanei de aprox. 1,5 m. Frunzele sunt penate, lanceolate, lungi de cca 30 cm, cu marginile dințat-ascuțite. Florile galbene, cu miros delicat, apar primăvara târziu, grupate în raceme dense. Ele sunt urmate de fructele sferice, globuloase sau ovale la unele sub-specii, de culoarea afinei (albastru-brumat, spre negru).

Planta adabtabilă şi nepretenţioasă, Mahonia se pretează plantării în aproape orice fel de grădină, cu condiţia să nu fie plasată în plin soare, deoarece frunzele sale, în pofida aspectului ameninţător, se ard repede sub arşiţa verii, context în care devin ruginii şi se usucă. Până la urmă, însă, tot răul spre bine – căci aşa se face că este perfectă tocmai  pentru spațiile goale de la baza arborilor cu coroane ample, sub care cresc puține plante.

In plus, temerară din fire, tolerează solurile sărace şi suportă bine chiar și dogoarea verii (pitită la umbra protectorilor săi mai înalţi), dar și înghețul din timpul iernii. Singurele restricții în privința plantării ei se referă la terenurile umede și mlăștinoase (care pot conduce la putrezirea rădăcinilor și moartea plantei) şi la zonele însorite. Dacă respectăm aceste două considerente vitale pentru bunăstarea noii noastre prietene, putem să o instalăm confortabil într-un ungher îndepărtat şi umbrit al curţii şi să uităm de ea…

Ceea ce nu se va putea întâmpla pentru multă vreme, căci Mahonia, oaspete cu bun simţ şi tact, va prolifera, îndepărtând alte buruieni mai slabe cu duhul (puţine dintre ele se vor încumeta în a intra într-o cursă directă cu zimţii şi vigoarea mahoniei) şi surprinzându-ne, în primăvara următoare cu prinos de flori galbene, apoi în toamnă, cu voluptatea ciorchinilor graşi şi brumării. În consecinţă, spor la cules şi poftă mare!

UTILIZARE ÎN GASTRONOMIE

Fructele de mahonie pot fi culese în perioada iulie – septembrie, când sunt deja coapte, deşi, chiar şi aşa, tot sunt foarte acre, cu un gust puternic astringent, totuşi deosebit de aromate. Sunt foarte gustoase atunci când sunt preparate sub formă de tarte, dulcețuri, sucuri, jeleuri. Prin fermentare, din aceste fructe se poate obține o băutură alcoolică asemănătoare vinului.

scris de  Anne Tharesse (Toate Drepturile Rezervate!) 

SURSE:

  1. Bio Web
  2. Wikipedia
  3. Plants For A future
  4. Invasive Species Compendium
  5. Wild foods and medicines

     VEZI ŞI:

Măceșul (Rosa Canina)…

…reprezintă o specie de arbuști spinoși, cu flori și fucte, din familia Rosaceae. Măceșele sunt pretabile unei mari varietăți de modalități de preparare. Fructul poate fi consumat crud sau preparat, dar, atenție – semințele sunt acoperite de un strat de perișori iritativi… (citeşte mai mult)


Afinul (Vaccinium myrtillus)…

…este unul dintre cei aproximativ 400 de reprezentanți ai genului Vaccinium, familia Ericaceae. Afinii sunt răspândiți în zonele temperate și subarctice ale globului – Europa, nordul Asiei, Groenlanda, vestul Canadei și vestul Statelor Unite… (citește mai mult)


Akebia quinata…

…este un arbust agățător din familia Lardizabalaceae, nativ din Japonia, China, Coreea și aclimatizat în regiunile temperate ale Europei si Americii. Florile sunt urmate de fructul voluminos, care constă într-o păstaie de culoare roz închis spre mov, mai rar alb…  (citește mai mult)


Caprifoiul himalayan (Leycesteria formosa)…

…este un arbust foios din familia Caprifoliaceae, înrudit cu ”Mâna Maicii Domnului” (Lonicera Japonica), nativ din zona munților Himalaya și China de Sud-Vest. Fructele sunt drupe sferice, de aproximativ 1 cm diametru, la început roșii, apoi, pe măsură ce se coc, aproape… (citește mai mult)


Călinul (Viburnum opulus)…

este un arbust cu fructe de culoare roșie, grupate sub formă de ciorchini, asemănător socului. La noi în țară este foarte răspândit prin tufărişuri, pădurile de câmpie, liziere, până în zonele deluroase și submontane. Toamna face fructe roșii, numite în popor „căline”… (citeşte mai mult)


Gutuiul japonez (Chaenomeles japonica)…

…este un arbust fructifer și decorativ, din familia Rosaceae, înrudit cu gutuiul autentic (Cydonia oblonga), dar aparținând unui gen diferit. Fructele sunt niște poame mici, de culoarea gutuii, în formă de măr, comestibile. Acestea se coc toamna târziu… (citește mai mult)


”Spanacul cu căpșune” (Blitum capitatum, B. virgatum)…

…este o plantă anuală comestibilă, înudită cu spanacul (Spinacia oleracea). Atât fructele, cât și frunzele acestei plante sunt comestibile. Fructele sunt mai degrabă dulci decât aromate și se aseamănă prin textură și gust cu dudele… (citește mai mult)


Căpșunul indian (Duchesnea indica)…

…este o plantă perenă, sempervivescentă, din familia Rosaceae-lor. Planta este nativă din Asia de Sud și de Est, dar a fost introdusă în multe regiuni, ca plantă ornamentală. Fructele sale, înrudite și asemănătoare căpșunelor autentice, sunt comestibile și foarte… (citește mai mult)


Gaultheria procumbens…

…este un arbust pitic, evergreen, originar din America de Nord, unde crește spontan, în colonii dense, pe câmpii nisipoase și sterpe și pe piscurile muntoase. Este apreciat ca plantă decorativă și comestibilă, pentru frunzișul său verde intens și pentru fructele mici și rotunde… (citește mai mult)


Măslinul rusesc (Eleagnus angustifolia)…

…face parte din familia Eleagnaceae și este originar din sudul Europei si vestul Asiei, fiind răspândit în Turcia, în sudul Rusiei, Kazahstan, Afghanistan și Iran. Sălcioara este cultivată, în principal, ca plantă ornamentală, atractivă prin frunzișul argintiu și florile puternic parfumate… (citește mai mult)


Schisandra…

…o plantă exotică pentru noi, face parte din flora luxuriantă a Chinei, Japoniei, Rusiei îndepărtate, Japoniei, Coreei și Malaeziei, unde, în habitatul său natural, o putem admira atârnând, sub formă de ghirlande de flori și fructe, din coronamentul arborilor pe care îi parazitează… (citește mai mult)


Cornul (Cornus Mas)…

…este un pom fructifer din familia Cornaceae-lor, originar din sudul Europei și sud-vestul Asiei, cel mai probabil din regiunea Mării Negre și a Turciei. Consumul de coarne, pe teritoriul Europei este unul sporadic, ținând mai mult de un fel de specific regional, mai ales în țările balcanice… (citește mai mult)


Cireșul naking (Prunus tomentosa)…

…este un arbust fructifer, aparținând genului Prunus (din care fac parte corcodușul, cireșul, vișinul, caisul, piersicul), din familia Rosaceae-lor, originar din China și frecvent cultivat în Rusia și în alte regiuni cu climă rece, datorită rezistenței extreme la temperaturi de până la până la −45 °C… (citește mai mult)


Măslinul dobrogean (Ziziphus jujuba)…

…este un arbust fructifer din familia Rhamnaceae-lor. Este originar din Asia Centrală, unde se cultivă din cele mai vechi timpuri. În România, zone favorabile pentru cultura curmalului chinezesc sunt partea de sud a ţării… (citește mai mult)


Scoruşul domestic (Sorbus domestica)…

…este un arbust fructifer, ale cărui poame sunt nişte fructe micuţe, de 2-3 cm lungime, verzi când sunt crude, colorându-se apoi, pe timpul coacerii, în galben-portocaliu spre maroniu. Forma fructelor o poate imita atât pe cea a merelor, cât și a perelor, singura diferență constând în dimensiunile lor miniaturale… (citește mai mult)


Porumbarul (Prunus spinosa)…

… este un arbsut fructifer mic, cu  aspect de tufă spinoasă şi fructe rotunde, brumării, asemănătoare, ca aspect, prunelor. Porumbele sunt în mod tradițional folosite în spațiul balcanic (inclusiv în România) pentru prepararea gemurilor, a marmeladelor, siropului și a vinului de porumbe… (citește mai mult)


Afinele de Siberia…

…cunosc o lungă istorie de recoltare din flora spontană, cultivarea lor efectivă de către oameni fiind una destul de recentă. Fructele ”afinului” de Siberia au fost utilizate de mii de ani, de către locuitorii regiunilor nordice, consumate fie crude, fie folosite în gemuri, dulcețuri, siropuri… (citește mai mult)


Cassabanana (Sicana odorifera)…

…singura specie a genului Sicana, este o plantă erbacee cățărătoare, din familia Curcubitaceae, originară din America de Sud. În climatul tropical este perenă, în cel temperat poate fi cultivată ca plantă anuală, pentru fructele sale comestibile… (citeşte mai mult)


Persimonul (Diospyros kaki)…

… cunoscut la nivel internațional sub o largă varietate de nume, reprezintă cea mai cultivată specie din genul Diospyros, din familia Ebenaceae-lor. Fructele de persimon pot varia ca formă, de la rotund-turtit la oval-alungit, iar pulpa este cărnoasă, fină, dulce și suculentă… (citeşte mai mult)


Naranjilla (Solanum quitoense)…

…este o plantă perenă subtropicală, originară din America de Sud, din familia Solanaceae-lor și înrudtită, astfel, cu roșia comună. Este cultivată pentru pulpa sa acidulată, cu aromă asemănătoare ananasului, lămâii și rubarbei… (citește mai mult)


Gac-ul (Momordica cochinchinensis)…

…este fructul unei plante erbacee originare din sud-estul Asiei și nord-vestul Australiei, din familia Cucurbitaceae-lor și înrudit, astfel, cu castravetele și pepenele. Fructul este foarte popular în Vietnam, unde este folosit de câteva mii de ani, atât în alimentație, cât și în medicină… (citește mai mult)


Moșmonul japonez (Eriobotrya japonica)…

…numit uneori și nisper japonez, este un pom fructifer din familia Rosaceae-lor, originar din sud-estul Chinei, cultivat ca arbore ornamental și pentru fructele sale comestibile, asemănătoare, ca aspect, caiselor. Fructele, ovale-alungite spre rotunde sau piriforme, fine sau pufoase… (citește mai mult)


„Lămâia caviar” aka „The Australian Finger Lime” (Citrus australasica)…

…este un arbust țepos din familia Rutaceae-lor, originar din pădurile subtropicale depresionare ale Australiei. Pulpa este formată din mici vezicule cărnoase și zemoase, translucide, de culoare galbenă, roz sau albă. … (citește mai mult)


Kumquat-ul…

…este un arbust exotic, peren, de mici dimensiuni, din familia Rutaceae-lor, cultivat ca plantă ornamentală și pentru fructele sale comestibile, asemănătoare portocalelor (Citrus sinensis), deși mult mai mici și care se prezintă caracteristică unică printre citrice de a se consuma… (citește mai mult)

Anunțuri

Lasa un raspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s