Isopul (Hyssopus officinalis)


DENUMIRI ȘI ETIMOLOGIE

Isopul (Hyssopus officinalis) este o plantă erbacee, aromatică și medicinală, din familia Lamiaceae, nativă din bazinul Mării Mediterane, până în Asia Centrală. Datorită proprietăților sale antiseptice, antitusive și expectorante, este folosită ca plantă medicinală.

ISOPDenumirea populară de isop este o prescurtare, de fapt,  a celei științifice – Hyssopus, care s-a păstrat aproape neschimbată din antichitate, la bază aflându-se cuvântul grecesc ”hyssopos”, împărțind o origine comună (dar necunoscută) cu evreiescul ”esov” sau ”esob”, care ar putea fi tradus ca „iarba sfântă”.

ISOP

SCURT ISTORIC AL FOLOSIRII ISOPULUI.

Numele de isop apare menționat și în Biblie, dar nu este certificat faptul că se face referire la planta pe care o cunoaștem noi astăzi sub această denumire, dacă este vorba despre o singură plantă, ori, mai degrabă, despre un grup de plante. În orice caz, în trecut, isopul a fost asociat cu ideea de curățenie și purificare spirituală, fiind utilizat în ritualurile bisericești și în picturi religioase pentru a simboliza modestia și umilința. În scopuri similare a fost utilizat și de către preoții egipteni, care-l mâncau cu pâine, considerând că acest lucru avea să-i ajute la purificarea sufletului.

ISOPCa plantă medicinală, a fost folosită de-a lungul secolelor pentru a trata răceala, guturaiul, inflamațiile și durerile de gât, tusea și astmul. Începând cu secolul 17, în Europa, isopul a început să fie folosit ca antiseptic în camerele cu bolnavi și în spitale, mai ales în timpul epidemiilor, deoarece se credea că încetinește răspândirea bolilor.

ISOP

ASPECT ȘI CARACTERISTICI.

Isopul se dezvoltă sub formă de tufă semi-arbustivă, lignificată la bază, de aproximativ 30 – 60 cm înălțime. Coroana se ramifică puternic de la bază, iar frunzele sunt lanceolate, de culoare verde-închis, între 2 și 2,5 cm lungime. Pe timpul verii înflorește abundent, cu flori mici, de culoare albastră, violet sau, mai rar, albă.

ISOP

CULTIVARE ȘI RECOLTARE.

Isopul este rezistent la secetă, tolerând solurile calcaroase și nisipoase; îi place lumina abundentă. Isopul se recoltează de două ori pe an:

  • o dată, la sfârșitul primăverii;
  • odată la începutul toamnei.

Tulpinile culese (cu tot cu flori) se pun apoi la uscat într-un loc răcoros, aerisit, bine ventilat, ferite de lumina soarelui, pentru a se evita decolorarea și oxidarea. Procesul durează aproximativ 6 zile – după care, florile și frunzele de curăță de pe tulpini, se mărunțesc și se depozitează în borcane sau pungi de hârtie. Pot fi păstrate astfel aproximativ 18 luni.

ISOPUZ CULINAR.

Isopul are o aromă ușor amăruie, datorată conținutului de tanini (motiv pentru care se folosește cu moderație în mâncăruri), intens mentolată,. Frunzele și florile se pot adăuga în salate, tocănițe, sosuri, marinade, sau pot fi folosite pentru aromatizarea băuturilor alcoolice, în deserturi sau pentru aromatizarea mierii.

Poate îți mai place și:

   

WarningPlantePedia își propune o prezentare generală a plantelor, dar nu recomandă folosirea acestora în afara consultării persoanelor avizate (medici sau farmaciști) – prin urmare, PlantePedia se exonerează de orice responsabilitate în legătură cu efectele secundare ale utilizării pe cont propriu a plantelor prezentate pe site. (mai multe despre politica site-ului, aici)

 Un articol scris de Anne Tharesse.

SURSE:

Complete Herbal

Wikipedia

Plants For A Future

 

 

Anunțuri

Lasa un raspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s