Fructe mai putin cunoscute – Porumbele (Prunus spinosa)


porumbar-prunus-spinosa-3Porumbarul (Prunus spinosa) este un reprezentant al genului Prunus (fam. Rosaceae), nativ din Europa, Asia de Vest și Africa de Nord-Vest. În prezent, a fost naturalizat în Noua Zeelandă și estul Americii de Nord.

Probabil cea mai veche dovadă a folosirii porumbelor de către oameni este cea descoperită o dată cu mumia numită de către oamenii de știință ”Otzi, omul de gheață”, în septembrie 1991, în Munții Alpi, la granița dintre Austria și Italia.

Se estimează că mumia are o ”vârstă” de 5300 de ani, iar în urma studierii conținutului stomacului, s-au descoperit urme ale acestor fructe. Rashi, autor și rabin al epocii medievale (1040 – 1105) menționa folosirea fructelor de porumbar pentru extragerea unei substanțe folosite ca înlocuitor de cerneală.

Ca aspect, porumbarul este un arbust foios care se dezvoltă, fie sub formă de tufă pitică, fie pe trunchi, cu o înălțime de până la 5 m. Scoarța este de culoare închisă, aproape neagră, iar ramurile și tulpina sunt prevăzute cu spini. Frunzele sunt oval-alungite și arcuite, cu marginile fin serate, de 2-5 cm lungime și 2-3 cm lățime. Florile sunt hermafrodite, de 1,5-2 cm în diametru, cu 5 petale de culoare alb-crem. Înflorirea se produce în lunile martie – aprilie, la scurt timp de la apariția frunzelor.

Fructul, numit popular ”porumbă”, este o drupă de 10-12 mm diametru, rotundă, de culoare verde când este crud și albastru – brumat spre negru atunci când este pârguit. Porumbele se coc toamna târziu, în octombrie – noiembrie și se culeg după căderea primei brume – aceasta datorită faptului că sunt puternic astringente, strepezeala diminuându-se după ce sunt expuse temperaturilor scăzute. Pulpa este cărnoasă și îmbracă un sâmbure dur, asemănător sâmburilor de prune.

porumbar-prunus-spinosa-7UTILIZARE ÎN GASTRONOMIE

Fructele porumbarului – porumbele, sunt în mod tradițional folosite în spațiul balcanic (inclusiv în România) pentru prepararea gemurilor, a marmeladelor, siropului și a vinului de porumbe. Vinul de porumbe se mai prepară și în Marea Britanie, Germania și alte țări ale Europei Centrale.

Fructul crud este mai degrabă astringent, exceptând situația în care este cules după căderea brumei; culese înainte, pot fi congelate, pentru a se obține același efect. În Marea Britanie, din porumbe se prepară o băutură alcoolică, numită ”sloe gin” (”sloe” reprezentând denumirea populară a porumbelor în lb. engleză), care, în fapt, nu este chiar un gin, ci, mai degrabă, un sortiment de lichior.

Tradiția preparării lichiorului de porumbe există și în Spania, (unde poartă denumirea de ”pacharan”), în Italia (”bargnolino”) și în Franța, unde acesta se prepară în două variante: atât din fructe (”prunelle”), cât și din lăstarii tineri (épinette). În Franța mai există și obiceiul murării porumbelor crude, într-o manieră similară măslinelor. Frunzele porumbarului pot fi utilizate ca substitut de cafea. Fructele, uscate, pot fi folosite în ceaiuri.

Florile, scoarța (care este o sursă bogată de tanini), frunzele și fructele au proprietăți aperitive, astringente, diuretice, febrifuge, laxative și digestive. Infuzia din flori de porumbar poate fi folosită pentru tratarea diareei, afecțiunilor renale și biliare. Pulpa fructului este folosită, datorită proprietăților sale astringente, ca mască pentru ten.

Un articol scris de Anne Tharesse (Toate Drepturile Rezervate!)

 SURSE:

  1. http://en.wikipedia.org 
  2. http://www.pfaf.org

    VEZI ŞI:

    Cornul…

    …este un pom fructifer din familia Cornaceae-lor, originar din sudul Europei și sud-vestul Asiei, cel mai probabil din regiunea Mării Negre și a Turciei. Consumul de coarne, pe teritoriul Europei este unul sporadic, ținând mai mult de un fel de specific regional, mai ales în țările balcanice… (citește mai mult)


    Cireșul naking…

    …este un arbust fructifer, aparținând genului Prunus (din care fac parte corcodușul, cireșul, vișinul, caisul, piersicul), din familia Rosaceae-lor, originar din China și frecvent cultivat în Rusia și în alte regiuni cu climă rece, datorită rezistenței extreme la temperaturi de până la până la −45 °C… (citește mai mult)


    Drăcila… 

    …reprezintă una dintre numeroasele specii ale genului Berberis, din familia Berberidaceae-lor, nativă a zonelor temperate din Europa și Asia. Fructele sunt comestibile și au folosite, în scopuri medicinale, de acum 2500 de ani. În Iran erau recomandate pentru tratarea diareei, reducerea febrei… (citește mai mult)


    Amelanchierii…

    …sunt un grup de arbuști din familia Rosaceae-lor, cei mai mulți nativi de pe continentul nord-american (SUA și Canada), cu puțini reprezentanți în Lumea Veche. Toate speciile de Amelanchier au fructe comestibile și sunt plantați atât ca arbuști decorativi, pentru înflorirea lor abundentă și pentru… (citește mai mult)


    Moșmonul… 

    …este un arbust foios din familia Rosaceae-lor, originar din sud-estul Europei și sud-vestul Asiei, foarte răspândit în zonele de coastă ale Mării Negre și ale Mării Mediterane. Este apreciat pentru fructele sale comestibile… (citește mai mult)


    Măslinul dobrogean…

    …este un arbust fructifer din familia Rhamnaceae-lor. Este originar din Asia Centrală, unde se cultivă din cele mai vechi timpuri. În România, zone favorabile pentru cultura curmalului chinezesc sunt partea de sud a ţării… (citește mai mult)


    Fructele scorușului…

    …sunt poame de 2-3 cm lungime, verzi când sunt crude, colorându-se apoi, pe timpul coacerii, în galben-portocaliu spre maroniu, adesea cu pete roșii pe zonele expuse la soare. Forma fructelor o poate imita atât pe cea a merelor, cât și a perelor, singura diferență constând în dimensiunile lor miniaturale… (citește mai mult)


    Afinele de Siberia…

    …cunosc o lungă istorie de recoltare din flora spontană, cultivarea lor efectivă de către oameni fiind una destul de recentă. Fructele ”afinului” de Siberia au fost utilizate de mii de ani, de către locuitorii regiunilor nordice, consumate fie crude, fie folosite în gemuri, dulcețuri, siropuri… (citește mai mult)


    Persimonul…

    …este una dintre cele mai vechi plante cultivate, cunoscut și utilizat în China Antică, în scopuri alimentare și medicinale, de peste 2000 de ani. Deși ne-am putea imagina că acest imigrant aparent exotic, a fost privit de către europeni ca o specie neobișnuită și curioasă… (citește mai mult)


    Paw-paw…

    …privit ca o ciudățenie, ca un fruct tropical, exotic și misterios, care populează în colonii dense malurile râurilor din inima pădurilor tropicale sau temperate, traversând inima a 26 de state americane, arborele de pawpaw și fructele sale… (citește mai mult)


    Cassabanana…

    …singura specie a genului Sicana, este o plantă erbacee cățărătoare, din familia Curcubitaceae, originară din America de Sud. În climatul tropical este perenă, în cel temperat poate fi cultivată ca plantă anuală, pentru fructele sale comestibile… (citeşte mai mult)


    Cireşele de Barbados…

    …consumate frecvent de către băștinașii arealelor tropicale, au fost și sunt în continuare foarte puțin cunoscute europenilor și locuitorilor regiunilor temperate, cu toate că ele posedă o proprietate unică: sunt fructele cu cel mai mare conținut de vitamina C, la mare distanță chiar și de citrice… (citește mai mult)


    Naranjilla…

    …este o plantă perenă subtropicală, originară din America de Sud, din familia Solanaceae-lor și înrudtită, astfel, cu roșia comună. Este cultivată pentru pulpa sa acidulată, cu aromă asemănătoare ananasului, lămâii și rubarbei… (citește mai mult)


    Gac-ul…

    …este fructul unei plante erbacee originare din sud-estul Asiei și nord-vestul Australiei, din familia Cucurbitaceae-lor și înrudit, astfel, cu castravetele și pepenele. Fructul este foarte popular în Vietnam, unde este folosit de câteva mii de ani, atât în alimentație, cât și în medicină… (citește mai mult)


    Floarea patimilor…

    …este o plantă medicinală cățărătoare din familia Passifloraceae, originară din Brazilia, Paraguay și nordul Argentinei. Este cultivată în scop comercial, pentru fructele sale comestibile, în regiunile tropicale și subtropicale ale Globului… (citește mai mult)


    Castravetele african cu coarne…

    … alias pepenele cu coarne, pepenele jeleu, melano, pikano sau kiwano, este o specie anuală din familia Curcubitaceae-lor, înrudit cu castravetele și cu pepenele. Gustul său este o combinație între castravete și zucchini… (citeşte mai mult)


    Vinetele africane…

    …fac parte specia „Solanum aethiopicum”, obinută dintr-un soi sălbatic (Solanum anguivi, existent și astăzi) şi se deosebesc de vinetele „europene” prin fructele mai mici, rotund-globuloase, de culoare portocalie cu striații verzulii, longitudinale. Fructele sunt comestibile… (citeşte mai mult)


     „Lămâia caviar”…

    …sau „The Australian Finger Lime” (Citrus australasica) este un arbust țepos din familia Rutaceae-lor, originar din pădurile subtropicale depresionare ale Australiei. Pulpa este formată din mici vezicule cărnoase și zemoase, translucide… (citește mai mult)


    Kumquat-ul…

    …este un arbust exotic, peren, de mici dimensiuni, din familia Rutaceae-lor, cultivat ca plantă ornamentală și pentru fructele sale comestibile, asemănătoare portocalelor (Citrus sinensis), deși mult mai mici și care se prezintă caracteristică unică printre citrice de a se consuma… (citește mai mult)


    Dovleacul-Spaghetti…

    …este o varietate a bine-cunoscutului dovleac comun („Curcubita pepo”), cu mențiunea că acesta cunoaște foarte multe varietăți, derivate din multitudinea de subspecii spontane, hibrizi și cultivaruri obținute în cultură… (citeşte mai mult)


    Castravetele amar…

    …este o specie de castravete exotic, din familia Curcubitaceae-lor, originar din India, de unde s-a exins în restul Asiei și în Africa. Ceea ce îi diferențiază, ca aspect, de obișnuiții castraveti cornison, este gama de culori prin care trec, de la „naștere” până la „bătrânețe”, fructele mature… (citeşte mai mult)


    Dovelcelul patison…

    …a fost descoperit de către cuceritorii europeni pe continentul nord-american, unde era cultivat ca legumă de către indienii Wampanoag. Pe continentul european, patisonul a ajuns în preajma secolului XVII, fiind preluat cu preponderență în bucătăria italiană… (citeşte mai mult)


    Vinetele albe…

    …în zilele noastre, reprezentarea clasică a vinetei este cea a unei legume bombate, de culoare neagră, cu reflexe violet. În mod curios, totuși, sortimentele cele mai cunoscute europenilor secolului XVIII, erau mici, rotunde, de culoare albă sau galbenă… (citeşte mai mult)

Anunțuri

Lasa un raspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s