Arbuști fructiferi – ”Afinele” americane (Gaultheria shallon)


AREAL ȘI RĂSPÂNDIRE

”Afinul” american (Gaultheria shallon) este un arbust din familia Ericaceae-lor, înrudit, printre altele, cu merișorul și cu afinul autentic (care face parte, însă, dintr-un gen diferit – ”Vaccinium”). Este nativ din America de Nord, iar fructele sale, asemănătoare afinelor, sunt comestibile. Cresc atât în șocuri umbrite, cât și în zone însorite. cel mai răspândite fiind în pădurile de confiere, unde creează covoare dense și extinse.

GAULTHERIAASPECT ȘI CARACTERISTICI

”Afinul” american se dezvoltă sub aspectul unui arbust erect și tufos, cu  numeroase tulpini și lăstărire puternică. Frunzele sempervivescente sunt tari, pieloase, de formă oval-lanceolată, cu marginile foarte fin serate, crescând până la 10 cm lungime. Partea superioară a frunzelor este fină și lucioasă, de un verde-închis, în timp ce partea de dedesubt este mai aspră și mai deschisă la culoare. Florile mici (8-10 mm diametru), campanulate, cu nuanțe ce oscilează între alb și roz, apar grupate câte 5-15, spre capetele ramurilor. Fructele sunt niște drupe aproape sferice, de culoare albastru-purpuriu spre negru, atunci când sunt coapte, de aproximativ 10 mm în diametru și sunt comestibile. 

GAULTHERIADENUMIRI ȘI ETIMOLOGIE

Denumirea științifică a genului – ”Gaultheria”, a fost atribuită de către Pehr Kalm, explorator, naturalist și botanist suedez, unul dintre cei mai importanți ucenici și continuatori ai lui Carl Linnaeus. Denumirea științifică a speciei – ”shallon”, pare să fie derivat din denumirea locală, autohtonă, a populațiilor băștinașe pre-americane, care descoperiseră și folosiseră planta de-a lungul secolelor (”shellwell”).

GAULTHERIASCURT ISTORIC AL FOLOSIRII GAULTHERIEI

Fructele acestui arbust au reprezentat, se pare, o importantă sursă de hrană pentru nativii americani, care le consumau atât crude, cât și deshridatate. Le mai foloseau ca îndulcitor și ca agent de îngroșare pentru icrele de somon. Frunzele plantei erau uneori folosite pentru a conferi un plus de savoare supei de pește. În Europa a fost introdusă în anul 1828, de către David Douglas (botanist scoțian, 1799 – 1834), ca plantă ornamentală.

GAULTHERIAUZ CULINAR

Fructele de gaultheria pot fi consumate crude, asemeni afinelor, sau conservate: gemuri, marmelade, peltea, sirop, dulceață. Pot fi folosite pentru tarte, plăcinte, checuri cu fructe sau ca bază pentru sosuri acidulate, fructate, care să însoțească preparatele din carne. Mai pot fi folosite pentru aromatizarea diferitelor băuturi alcoolice, precum berea, vinul, lichiorurile. În America de Nord există obiceiul de a combina aceste fructe cu strugurii de Oregon, în prepararea gemurilor și a dulceții.

GAULTHERIAUZ MEDICINAL

Cataplasma obținută din frunzele arbustului poate fi aplicată pe tăieturi, răni deschise și arsuri; frunzele mestecate pot trata aftele bucale, iar infuzia ameliorează tusea, durerile de stomac și diarea.

PlanteWarningPedia își propune o prezentare generală a plantelor, dar nu recomandă folosirea acestora în afara consultării persoanelor avizate (medici sau farmaciști) – prin urmare, PlantePedia se exonerează de orice responsabilitate în legătură cu efectele secundare ale utilizării pe cont propriu a plantelor prezentate pe site. (mai multe despre politica site-ului, aici)

Un articol scris de Anne Tharesse.

 SURSE:

  1. http://en.wikipedia.org 
  2. http://www.pfaf.org 
  3. http://www.tcpermaculture.blogspot.pt

 

Anunțuri

Lasa un raspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s