Plante aromatice – Ienuparul (Juniperus communis)


AREAL ȘI RĂSPÂNDIRE

Ienupărul (Juniperus communis) este un arbust (sau arbore de dimensiuni mici sau medii) conifer din familia Cupressaceae. Are cea mai mare arie de răspândire dintre toate plantele lemnoase. Cel mai frecvent îl întâlnim în zonele cu climat răcoros din regiunile temperate ale Europei, Asiei și Americii de Nord.

ienuparASPECT ȘI CARACTERISTICI

Ienupărul este un conifer, care, în funcție de varietate se poate dezvolta atât sub formă de tufă târâtoare (de obicei, speciile de pe continentul nord-american), fie sub formă de arbore columnar, cu o înălțime de până la 10 m (speciile europene). Frunzele sunt verzi, tari și ascuțite, dispuse spiralat, în formă de pană, puternic aromate. Cu cât sunt mai tinere, cu atât sunt mai tinere, cu atât sunt mai deschise la culoare, mai subțiri și mai ascuțite, ca un ac; cu cât sunt mai bătrâne, cu atât sunt mai închise la culoare și mai late. Scoarța este de culoare gri pe trunchiurile și ramurile bătrâne; ramurile tinere și lăstarii au o culoare brun-roșcată. Ca textură, este subțire, solzoasă, adesea exfoliindu-se în fășii subțiri.

IENUPARULIenupărul este o plantă deciduă, cu conuri femele și mascule pe exemplare diferite., care sunt polenizate de vânt. Fructele ienupărului, cu aspect de drupă, sunt de fapt conuri modificate; ele ajung la maturitate în 2 sau 3 ani, iar culoarea lor oscilează între verde deshis spre gri, roz-purpuriu și albastru spre negru. Datorită perioadei lungi necesare maturării, fructe de diferite culori vor coexista pe aceleași ramuri – unul dintre aspectele care recomandă ienupărul ca plantă decorativă. Fructele sunt sferice, de până la 12 mm în diametru și conțin până la 6 semințe, care sunt dispersate de către păsări. Conurile mascule sunt de culoare galbenă, de 2-3 mm lungime și cad de îndată ce și-au pierdut polenul.

IENUPARUL

DENUMIRI ȘI ETIMOLOGIE

Denumirea științifică a genului- ”Juniperus”, nu poate fi explicat satisfăcător, dar cel mai probabil, reprezintă o latinizare a unui termen de proveniență celtă. Denumirile din multe limbi europene, in special cele romanice, derivă din latină: ”juniper” (eng.), ”jeneverrbes” (oland.), ”ginepro” (it.), ”enebro” (sp.), ”genebre” (provens.), ”ienupar” (rom) si ”juniper” (ebr.).

SCURT ISTORIC AL FOLOSIRII FRUCTELOR DE IENUPĂR

Fructe de ienupăr au fost descoperite în mai multe situri arheologice din Egipt, inclusiv în mormântul faraonului Tutankamon. Acestea aparțineau speciilor Juniperus phoenicea și Juniperus oxycedrus, nici una dintre aceste varietăți nefiind regăsite în flora spontană a Egiptului. Prin urmare, se presupune că fructele de ienupăr erau importate, cel mai probabil din Grecia – unde acestea fuseseră folosite de-a lungul secolelor ca remedii medicinale, cu mult înainte de a fi utilizate și ca aliment. În mod tradițional, grecii foloseau aceste fructe în timpul Olimpiadelor, deoarece credeau că îmbunătățesc în mod considerabil performanțele atleților. Romanii foloseau fructele de ienupăr ca înlocuitor, considerabil mai ieftin, al piperului negru importat din India. Această utilizare a fructelor de ienupăr este menționată și de către Plinius cel Bătrân în ”Istoria naturală”: ”piperul este înlocuit cu fructele de ienupăr, care au proprietatea, într-o uimitoare măsură, de a reproduce iuțeala piperului”.

IENUPARULÎn scopuri medicinale, ienupărul a fost în mod tradițional folosit de numeroase popoare. Egiptenii foloseau fructele de ienupăr ca ”antidot” pentru viermii intestinali: 5 părți fructe de ienupăr, 5 părți ulei – aceasta era una dintre rețetele medicinale recomandate în cazul unei astfel de infestări. Medicamentul trebuia consumat într-o zi. Grecii și arabii foloseau ienupărul pentru proprietățile sale sedative și anti-infecțioase. În plus, grecii, îl mai foloseau și ca anticoncepțional: Discorides, în lucrarea ”De materia medica”, menționează fructele de ienupăr ca metodă contraceptivă: le recomanda pisate și aplicate local (penis sau vagin) înaintea contactului sexual. În scopuri contraceptive, fructele  de ienupăr, au mai fost utilizate și de către nativii americani.

IENUPARULTriburile native ale continentului nord-american mai foloseau remediile pe bază de ienupăr și pentru a trata entorsele, reumatismul, ulcerul, rănile și tuberculoza. Metoda cea mai uzuală de consum în scop medicinal consta în uscarea și măcinarea lor, pentru a fi apoi adăugate într-un gen de chiftele din carne care erau, apoi fripte. Ramurile, perpelite puțin în foc, erau apoi transformate într-un decoct administrat femeilor înainte de naștere – pentru a relaxa musculatura și a ușura ieșirea fătului. Imediat după naștere, în locuința femeii care tocmai a născut, erau arse ramuri de ienupăr, acțiune cu dublu scop: de purificare spirituală, dar și de refacere și tonifiere a organismului. Conform unora dintre surse, indigenii americani au reușit chiar să se salveze din spasmele holerei cu ajutorul infuziei din ramuri de ienupăr. Folosirea ienupărului ca plantă medicinală s-a extins rapid și în Europa, atingând apogeului utilizării sale, aproape ca panaceu universal, în jurul secolului 19 – când era recomandat în tratarea holerei, dizenteriei, febrei tifoide, etc.

IENUPARULUZ CULINAR

Fructele ienupărului comun sunt prea amare pentru a fi consumate în stare proaspătă. De aceea, cea mai uzuală modalitate de folosire constă în uscarea și apoi măcinarea lor, pudra rezultată fiind adăugată, ca mirodenie, în diferite preparate culinare. Ienupărul este popular în Europa Centrală, cu precădere în regiunile alpine, unde crește din abundență. În Germania și Austria există un preparat tradițional, numit ”Sauerkraut”: varză murată, asezonată cu boabe uscate de ienupăr, semințe de chimen și foi de dafin. Varza este murată în butoaie mari, de lemn, timp în care aceste trei condimente își lasă savoarea. Apoi, acest Sauerkraut poate fi consumat ca atare, sub formă de salată, sau fiert, cu șuncă, slănină, carne, cârnați.

IENUPARULIenupărul se combină cel mai bine cu preparatele din carne, în special cu cea de vânat, și se asortează bine cu piperul negru, măghiraul și cimbrul. În Europa, ienupărul se numără pe lista mirodeniilor tradiționale folosite pentru condimentarea cărnii de vânat – fazan, prepeliță, iepure, căprioară, mistreț. Cel mai bine este folosit pisat (nu boabe întregi), pentru a-și elibera aroma, dar presărat cu economie, deoarece aroma sa este foarte intensă.

IENUPARULFructele de ienupăr sunt folosite și pentru aromatizarea sau prepararea băuturilor alcoolice. De fapt, cea mai cunoscută băutură alcoolică preparată din fructe de ienupăr este ginul – denumire care derivă dintr-un cuvânt din franceza veche, însemnând ”ienupăr”. În Finlanda, fructele de ienupăr sunt utilizate pentru aromatizarea unei băuturi locale, tradiționale, numită ”Sahti” – o bere, preparată din diferite sortimente de cereale (orz, secară, grâu, ovăz), la care se adaugă conuri de ienupăr.

IENUPARULPRINCIPALI CONSTITUENȚI

Cel mai important constituent din compoziția plantei de ienupăr este uleiul volatil, care conține:

  • zahăr,
  • apă,
  • lignină (substanță organică complexă care se găsește în țesuturile plantelor lemnoase, dându-le impermeabilitate și rigiditate),
  • ceară,
  • săruri.

Cantitatea de ulei este cea mai mare cu puțin timp înainte de coacerea completă a fructului, atunci când uleiul se va transforma în rășină.

IENUPARULUZ MEDICINAL

Fructele de ienupăr sunt folosite în medicina naturistă pentru tratarea afecțiunilor digestive, renale și biliare. Fructele bine coapte au efecte:

  • puternic antiseptice;
  • carminative (calmează durerile abdominale și favorizează evacuarea gazelor intestinale);
  • puternic diuretice;
  • aperitive (stimulează pofta de mâncare);
  • tonice.

Extractele și preparatele pe bază de fructe de ienupăr sunt folosite în tratarea: cistitelor, afecțiunilor digestive, artritei cronice, gutei și altor afecțiuni reumatice. În scop curativ pot fi consumate și crude sau sub formă de infuzie – cu precauție însă, deoarece un consum intens sau îndelungat poate determina iritarea tractului urinar. Se poate aplica și extern, sub formă de ulei esențial, pe zonele dureroase afectate de reumatism. Fructele de ienupăr nu trebuie sub nicio formă consumate de femeile însărcinate, deoarece poate provoca avort.

IENUPARUL ALTE UTILIZĂRI

  • Decoctul din ramurile de ienupăr poate fi utilizat ca tratament anti-mătreață.
  • Uleiul distilat din fructele de ienupăr este folosit în industria parfumurilor.
  • Întreaga plantă poate fi arsă asemeni tămâiei.
  • Demult, planta era folosită ca fumigant în timpul epidemiilor pentru a purifica aerul, crezându-se că are proprietatea de a limita propagarea infectărilor.
  • Ramurile, atât proaspete, cât și uscate, au calitatea de a îndepărta insectele.

IENUPARUL RECOLTARE ȘI PĂSTRARE

Fructele de ienupăr se recoltează într-un interval cuprins de la 12-18 luni până la 3 ani de la apariție. Se pot utiliza imediat, în stare proaspătă, sau se pun la uscat și se păstrează, în pungi de hârtie, în locuri întunecoase și uscate. Astfel, pot rezista mai mulți ani, cu mențiunea că, cu cât sunt păstrate mai mult, cu atât își vor pierde proprietățile.

PlanteWarningPedia își propune o prezentare generală a plantelor, dar nu recomandă folosirea acestora în afara consultării persoanelor avizate (medici sau farmaciști) – prin urmare, PlantePedia se exonerează de orice responsabilitate în legătură cu efectele secundare ale utilizării pe cont propriu a plantelor prezentate pe site. (mai multe despre politica site-ului, aici)

Un articol scris de Anne Tharesse.

 SURSE:

  1. http://en.wikipedia.org 
  2. http://www.pfaf.org 
  3. http://www.tcpermaculture.blogspot.pt 
  4. http://gernot-katzers-spice-pages.com
  5. http://botanical.com
  6. http://www.cloverleaffarmherbs.com

 

Anunțuri

Lasa un raspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s