Fructe mai puțin cunoscute – Scorusul domestic (Sorbus domestica)


scorusele

scoruse-sorbus-domesticaScorușul (Sorbus domestica) este un arbust din familia Rosaceae, unul dintre cei aproximativ 200 de reprezentanți ai genului său. Este nativ din vestul, centrul și sudul Europei, nord-vestul Africii și sud-vestul Asiei. În Anglia este foarte rar întâlnit, în Elveția și Austria este amenințat cu dispariția, iar în Spania este aproape necunoscut.

La noi în țară poate fi întâlnit, cu predilecție, în zonele de munte și deal, dar, uneori, și în cele de câmpie. Preferă zonele aerisite, luminoase, precum poienile și luminișurile, face bine față și secetei și gerului.

În condiții optime se dezvoltă sub forma unui arbore viguros, de 15 – 20 m înălțime (în condiții mai  vitrege, are o dezvoltare arbustivă, cu o înălțime de 2 – 3 m), rar atingând chiar și 30 m. Trunchiul, ce poate atinge un diametru de 1 m (sau mai mult) este protejat de o scoarță maronie, fină la exemplarele tinere, fisurată și scorojită la cele bătrâne. Pe timpul iernii mugurii sunt de culoare verde, acoperiți de un strat lipicios, rășinos.

Frunzele au 15 – 25 cm lungime, sunt penate, cu marginile serate. Florile au 13–18 mm diametru, cu câte 20 de petale albe, grupate în corimbe de 10-15 cm diametru. Apar primăvara, târziu, sunt hermafrodite și polenizate de către insecte – cu mențiunea că, cel puțin o parte dintre speciile acestui gen, sunt suspectate de apomixie (capacitatea de înmulțire fără fecundare la organisme cu diferențiere sexuală). 

Fructele sunt poame de 2-3 cm lungime, verzi când sunt crude, colorându-se apoi, în timpul coacerii, în galben-portocaliu spre maroniu, adesea cu pete roșii pe zonele expuse la soare. Forma fructelor o poate imita atât pe cea a merelor, cât și a perelor, singura diferență constând în dimensiunile lor miniaturale. Datorită dispunerii în corimbe a florilor, fructele apar sub forma unor ciorchini de 3-4, 6-7 sau chiar mai multe poame grupate.

scoruse-sorbus-domesticaPoamele sunt comestibile și se recoltează de la sfârşitul lunii septembrie până în noiembrie. Consumate crude au un gust puternic astringent, dar dacă sunt lăsate spre răscoacere, atunci se îndulcesc și pulpa se înmoaie, devenind foarte  plăcute gustului.

Denumirea științifică a scorușului este de origine latină – nu am reușit deocamdată să găsesc date suplimentare despre rădăcinile acestui termen, si nici despre istoria lui.

În orice caz, în multe limbi europene, numele popular al arbustului este derivat sin latinescul ”sorbus”: sorb (eng.), sorbo (it.), sorbina (port.), suerbo (sp.). Sărăcia informațiilor despre acest arbore fructifer se poate datora lipsei lui de însemnătate economică de-a lungul secolelor, cu toate că se știe că scorușele erau poame destul de populare locuitorilor din zonele rurale încă din epoca medievală.

UTILIZARE ÎN GASTRONOMIE

După cum am spus deja, fructele se pretează foarte bine consumului uman: crude (răscoapte), deshidratate (uscate, glasate), gătite (sosuri, garnituri pentru carne), coapte (în tarte, plăcinte, prăjituri), fierte (ceaiuri, compoturi), conservate (gemuri, jeleuri, nectare), fermentate (cidru, lichioruri), măcinate (uscate și pisate, pot fi transformate într-un sortiment de făină care se folosește în combinație cu făini din alte cereale).

Lemnul, foarte dens și omogen, este folosit în industrie.

 Un articol scris de  Anne Tharesse (Toate Drepturile Rezervate!)

SURSE:

  1. MyEtymology
  2. Wikipedia
  3. Plant For a Future
  4. TemperatClimatPermaculture

VEZI ŞI:

Cornul…

…este un pom fructifer din familia Cornaceae-lor, originar din sudul Europei și sud-vestul Asiei, cel mai probabil din regiunea Mării Negre și a Turciei. Consumul de coarne, pe teritoriul Europei este unul sporadic, ținând mai mult de un fel de specific regional, mai ales în țările balcanice… (citește mai mult)


Cireșul naking…

…este un arbust fructifer, aparținând genului Prunus (din care fac parte corcodușul, cireșul, vișinul, caisul, piersicul), din familia Rosaceae-lor, originar din China și frecvent cultivat în Rusia și în alte regiuni cu climă rece, datorită rezistenței extreme la temperaturi de până la până la −45 °C… (citește mai mult)


Drăcila… 

…reprezintă una dintre numeroasele specii ale genului Berberis, din familia Berberidaceae-lor, nativă a zonelor temperate din Europa și Asia. Fructele sunt comestibile și au folosite, în scopuri medicinale, de acum 2500 de ani. În Iran erau recomandate pentru tratarea diareei, reducerea febrei… (citește mai mult)


Amelanchierii…

…sunt un grup de arbuști din familia Rosaceae-lor, cei mai mulți nativi de pe continentul nord-american (SUA și Canada), cu puțini reprezentanți în Lumea Veche. Toate speciile de Amelanchier au fructe comestibile și sunt plantați atât ca arbuști decorativi, pentru înflorirea lor abundentă și pentru… (citește mai mult)


Moșmonul… 

…este un arbust foios din familia Rosaceae-lor, originar din sud-estul Europei și sud-vestul Asiei, foarte răspândit în zonele de coastă ale Mării Negre și ale Mării Mediterane. Este apreciat pentru fructele sale comestibile… (citește mai mult)


Măslinul dobrogean…

…este un arbust fructifer din familia Rhamnaceae-lor. Este originar din Asia Centrală, unde se cultivă din cele mai vechi timpuri. În România, zone favorabile pentru cultura curmalului chinezesc sunt partea de sud a ţării… (citește mai mult)


Porumbele…

…sunt în mod tradițional folosite în spațiul balcanic (inclusiv în România) pentru prepararea gemurilor, a marmeladelor, siropului și a vinului de porumbe. Vinul de porumbe se mai prepară și în Marea Britanie, Germania și alte țări ale Europei Centrale. Fructul crud este mai degrabă astringent, exceptând situația în care este cules după căderea brume… (citește mai mult)


Afinele de Siberia…

…cunosc o lungă istorie de recoltare din flora spontană, cultivarea lor efectivă de către oameni fiind una destul de recentă. Fructele ”afinului” de Siberia au fost utilizate de mii de ani, de către locuitorii regiunilor nordice, consumate fie crude, fie folosite în gemuri, dulcețuri, siropuri… (citește mai mult)


Persimonul…

…este una dintre cele mai vechi plante cultivate, cunoscut și utilizat în China Antică, în scopuri alimentare și medicinale, de peste 2000 de ani. Deși ne-am putea imagina că acest imigrant aparent exotic, a fost privit de către europeni ca o specie neobișnuită și curioasă… (citește mai mult)


Paw-paw…

…privit ca o ciudățenie, ca un fruct tropical, exotic și misterios, care populează în colonii dense malurile râurilor din inima pădurilor tropicale sau temperate, traversând inima a 26 de state americane, arborele de pawpaw și fructele sale… (citește mai mult)


Cassabanana…

…singura specie a genului Sicana, este o plantă erbacee cățărătoare, din familia Curcubitaceae, originară din America de Sud. În climatul tropical este perenă, în cel temperat poate fi cultivată ca plantă anuală, pentru fructele sale comestibile… (citeşte mai mult)


Cireşele de Barbados…

…consumate frecvent de către băștinașii arealelor tropicale, au fost și sunt în continuare foarte puțin cunoscute europenilor și locuitorilor regiunilor temperate, cu toate că ele posedă o proprietate unică: sunt fructele cu cel mai mare conținut de vitamina C, la mare distanță chiar și de citrice… (citește mai mult)


Naranjilla…

…este o plantă perenă subtropicală, originară din America de Sud, din familia Solanaceae-lor și înrudtită, astfel, cu roșia comună. Este cultivată pentru pulpa sa acidulată, cu aromă asemănătoare ananasului, lămâii și rubarbei… (citește mai mult)


Gac-ul…

…este fructul unei plante erbacee originare din sud-estul Asiei și nord-vestul Australiei, din familia Cucurbitaceae-lor și înrudit, astfel, cu castravetele și pepenele. Fructul este foarte popular în Vietnam, unde este folosit de câteva mii de ani, atât în alimentație, cât și în medicină… (citește mai mult)


Floarea patimilor…

…este o plantă medicinală cățărătoare din familia Passifloraceae, originară din Brazilia, Paraguay și nordul Argentinei. Este cultivată în scop comercial, pentru fructele sale comestibile, în regiunile tropicale și subtropicale ale Globului… (citește mai mult)


Castravetele african cu coarne…

… alias pepenele cu coarne, pepenele jeleu, melano, pikano sau kiwano, este o specie anuală din familia Curcubitaceae-lor, înrudit cu castravetele și cu pepenele. Gustul său este o combinație între castravete și zucchini… (citeşte mai mult)


Vinetele africane…

…fac parte specia „Solanum aethiopicum”, obinută dintr-un soi sălbatic (Solanum anguivi, existent și astăzi) şi se deosebesc de vinetele „europene” prin fructele mai mici, rotund-globuloase, de culoare portocalie cu striații verzulii, longitudinale. Fructele sunt comestibile… (citeşte mai mult)


 „Lămâia caviar”…

…sau „The Australian Finger Lime” (Citrus australasica) este un arbust țepos din familia Rutaceae-lor, originar din pădurile subtropicale depresionare ale Australiei. Pulpa este formată din mici vezicule cărnoase și zemoase, translucide… (citește mai mult)


Kumquat-ul…

…este un arbust exotic, peren, de mici dimensiuni, din familia Rutaceae-lor, cultivat ca plantă ornamentală și pentru fructele sale comestibile, asemănătoare portocalelor (Citrus sinensis), deși mult mai mici și care se prezintă caracteristică unică printre citrice de a se consuma… (citește mai mult)


Dovleacul-Spaghetti…

…este o varietate a bine-cunoscutului dovleac comun („Curcubita pepo”), cu mențiunea că acesta cunoaște foarte multe varietăți, derivate din multitudinea de subspecii spontane, hibrizi și cultivaruri obținute în cultură… (citeşte mai mult)


Castravetele amar…

…este o specie de castravete exotic, din familia Curcubitaceae-lor, originar din India, de unde s-a exins în restul Asiei și în Africa. Ceea ce îi diferențiază, ca aspect, de obișnuiții castraveti cornison, este gama de culori prin care trec, de la „naștere” până la „bătrânețe”, fructele mature… (citeşte mai mult)


Dovelcelul patison…

…a fost descoperit de către cuceritorii europeni pe continentul nord-american, unde era cultivat ca legumă de către indienii Wampanoag. Pe continentul european, patisonul a ajuns în preajma secolului XVII, fiind preluat cu preponderență în bucătăria italiană… (citeşte mai mult)


Vinetele albe…

…în zilele noastre, reprezentarea clasică a vinetei este cea a unei legume bombate, de culoare neagră, cu reflexe violet. În mod curios, totuși, sortimentele cele mai cunoscute europenilor secolului XVIII, erau mici, rotunde, de culoare albă sau galbenă… (citeşte mai mult)

Anunțuri

Lasa un raspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s