Obiceiuri si tradiții culinare – Sculptura în cruditați


Sculptura în cruditățiOriginea acestei tradiţii aparte şi, din păcate, aproape necunoscută occidentalilor, este controversată. Unii cred că ea s-ar fi născut în Thailanda secolului XIV (undeva în jurul anilor 1300), în timp ce alţii o plasează mai degrabă în China (perioada dinastiilor Tang şi Sung, 618 – 1279). Pe de altă parte există şi izvoare istorice care acreditează cumva suspiciunea că tradiţia sculpturii în legume şi fructe s-a născut în Japonia, acolo unde această artă se practică sub denumirea japoneză de Mukimono.

Legenda spune că această tradiţie ar fi apărut pe vremea în care mâncarea se servea în boluri de lut neglazurat, motiv pentru care, înainte de a se aşeza mâncarea, pe fundul vasului se aşterneau, ca suport, frunze. În timp, maeştrii bucătari ai vremii au înţeles că acest obicei la care se apela din considerente practice, putea fi utilizat şi în scopuri pur decorative, decupând sau pliând frunzele în varii forme şi modele, ridicând astfel necesitatea la rangul de artă.

Arta Mukimono a devenit însă cu adevărat populară în Japonia abea în secolul XVI, când a primit şi recunoaşterea oficială. Totuşi, cea mai comună şi acceptată teorie asupra istoriei naşterii tradiţiei sculpturii în fructe şi legume plasează această artă în Thailanda secolului 14, când în timpul festivalului Loi Kratong se obişnuia ca oamenii să impodobească plute, pe care le decorau folosind tot felul de obiecte, inclusiv coji de banane şi flori.

În anul 1364, una dintre servitoarele casei regale, pe nume Nang, a dorit să creeze pentru pluta ei o decoraţiune cu totul şi cu totul deosebită. Astfel, i-a venit ideea să sculpteze într-un fruct o floare, folosind ca sursă de inspiraţie chiar o floare adevărată. Nang a mai sculptat si o pasăre, pe care aşezat-o pe floare. Cu ajutorul acestor decoraţiuni, pluta lui Nang le-a eclipsat pe toate celelalte şi a fost remarcată de regele King Phra Ruang însuşi, care a hotărât că fiecare femeie ar trebui să înveţe această nouă artă decorativă.

De-a lungul secolelor, interesul şi admiraţia pentru această artă a cunoscut urcuşuri şi coborâşuri. De exemplu, regele Rama al II-lea (anii 1800) s-a îndrăgostit atât de mult de această artă, încât i-a dedicat poezii. Pe de altă parte, în urma revoluţiei din 1932 din Thailanda, intereseul pentru arta sculpturii în legume şi fructe a scăzut atât de mult, încât s-a luat decizia introducerii acestei arte în şcoală, ca disciplină ce se predă încă din clasele primare, copiilor care au împlinit vârsta de 11 ani. De asemenea, astfel de cursuri sunt puse la dispoziţie, sub formă de discipline opţionale, şi în universităţile din Thailanda.

Pe la mijlocul secolului XX arta sculpturii în legume şi fructe a reuşit să depăşească graniţele Thailandei, ea începând să fie apreciată în mai multe părţi ale globului şi adusă în atenţia oamenilor de pe tot mapamondul, în cadrul diferitelor festivităţi, ceremonii, expoziţii culinare, în restaurante, cărţi şi reviste, etc.

În principal se sculptează modele florale şi păsări, dar, ca în cadrul oricărei arte autentice, singura limită este imaginaţia…

Anunțuri

Lasa un raspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s