Contraste – Gulia alba, Gulia mov… (Brassica oleracea var. gongylodes)


Gulii.jpg

gulii-albeGulia (Brassica oleracea var. gongylodes) este o legumă din familia Brasicaceae-lor, înrudită cu varza (Brassica oleraceae var. capitata) şi conopida (Brassica oleraceae var. botrytis), erbacee și bienală, cu o aroma dulce și delicată, asemănătoare ridichilor și cotorului de varză și cu un conținut bogat în vitamina C și potasiu.

Gulia a fost introdusă în cultură la finele secolului XV, astăzi fiind cultivată în toată lumea, mai răspândită în unele state europene, precum Germania, Polonia, Olanda, Danemarca, Rusia și în unele tări asiatice.

Deși pare a fi o rădăcinoasă, gulia se dezvoltă de fapt la suprafața solului, de la ea consumându-se partea îngroșată a tulpinii și frunzele. În primul an dezvoltă o tulpină cu aspect normal care, cu timpul, începe să se hipertrofieze, îngroșându-se și căpătând, în funcție de specie, o formă rotundă sau ovală, bombată sau aplatizată, de diferite mărimi. Această parte a plantei se numește hipocotil, împărtășind astfel o caracteristică anatomică similară țelinei. Acest hipocotil reprezintă în fapt ceea ce noi numim „gulie”, confundându-l adesea cu rădăcina.

Rădăcina guliei este la început pivotantă, apoi se ramifică și devine fibroasă. Frunzele sunt lung-pețiolate, de culoare verde sau mov-violetă, în funcție de soi, dispuse pe toată suprafața tulpinii îngroșate. Tulpinile florale se dezvoltă din al doilea an de viață și ajung până la înălțimi de 1,5 m. Florile sunt mici, de culoare galbenă, iar fructul este o silicvă conținând 5-6 semințe mici, de culoare albă, cu câte două sănțulețe puțin pronunțate.

gulii-movÎn ceea ce privește „rădăcinile istorice” ale guliei… Putem începe cu sfârșitul, prin a menționa pe scurt că soiurile folosite actual în cultură sunt hibrizi obținuți prin încrucișări spontane, petrecute cu milenii (cel puțin două 😀 ) în urmă, gulia „modernă” provenind dintr-un soi sălbatic, Brassica rupestris,  care mai crește și astăzi în mod spontan în Sicilia și Sudul Italiei.

Deși gulia este o legumă care tolerează cu ușurință climatele răcoroase, originile sale se întorc, iată, pe însoritele meleaguri mediteraneene, pe coastele sudice ale Italiei, sub forma unei plante ruderale, care mai crește și acum, ca și atunci, în flora sălbatică, alături de țelina și pătrunjelul de câmp. Menționările istorice sunt greu de urmărit și se opresc la un anumit punct pe harta timpului, în rest neputând decât să speculăm. Așadar, haideți să o facem. 

În primul secol al erei noastre, Plinius cel Bătrân povestea în manuscrisele sale despre un ciudat soi de nap, pe care el l-a denumit „nap corintian” și care, după aspect și caracteristicile de creștere ar putea foarte bine să fie sus-numita gulie. Ea pare să fie menționată și în cea mai veche carte de bucate cunoscute, ”De re coquinaria”, atribuită lui Marcus Gavius Apicius, gastronom și gurmand roman, care a trăit tot în secolul I, în timpul domniei lui Tiberius.

Prima menționare clară a acestei plante i-o datorăm, se pare, medicului și botanistului italian Pietro Andreea Mattioli (cunoscut și sub numele de Matthiolus) care scrie despre ea în anul 1554. Nu este clar ce a urmat după aceea, dar cert este faptul că până la finele secolului XVI, gulia s-a răspândit pe tot teritoriul Italiei, Germaniei, Franței, Spaniei, în 1734 ajungând în Irlanda, iar apoi, în 1837 – în Anglia.

Cultivarea guliei pe areale extinse a cunoscut un avânt puternic în timpul domniei lui Carol cel Mare, rege al francilor și fondator al Imperiului Carolingian, care în cadrul unui edict emis spre finalul domniei sale, a solicitat fermierilor de pe tot cuprinsul regatului să cultive anumite soiuri de legume, printre ele numărându-se țelina și gulia.

În prezent, la noi, sunt folosite două denumiri alternative – cel de „gulie” (de origine slavă) și cel de „gulioară”; cel de-al doilea, nu este nici pe departe doar un diminutiv, el semnalând diferențele botanice existente între cele două varietăți cultivate pe scară largă:

  • varietatea „minor”, cu fructe mici și rotunde, de aproximativ 100-200 de grame și cu o perioadă de vegetație de 90-130 de zile (soiuri timpurii), numite „gulioare;
  • varietatea „major”, cu fructe mari sau foarte mari, rotunde sau oval-cilindrice, de culoare verde ori violacee, cu o perioadă de vegetație mai mică de 90 de zile (soiuri extratimpurii) numite „gulii”.

recolta-de-gulii

UTILIZARE ÎN GASTRONOMIE

Guliile se pot consuma crude, sub formă de salate simple (rase și asezonate cu sare, piper, ulei, lămâie) ori în combinație cu alte legume și cu sosuri pe bază de iaurt, smântână, maioneză. Se pot adăuga la supe (cărora le conferă o savoare aparte), coace în cuptor (eventual învelite în staniol), mura sau prăji asemeni cartofilor. 

Din punct  de vedere nutrițional, guliile conțin vitaminele C, A, E și B, potasiu, calciu, magneziu, zinc, fier, inulină, fibre. Datorită aportului ridicat de vitamine, minerale și fibre, dar și a conâinutului scăzut de calorii (25cal/100 gr), guliile sunt ideale în curele de slăbire sau în dietele de menținere a greutății corporale. Datorită inulinei, ele ajută la stabilizarea nivelului de glucoză în sânge, fiind indicate diabeticilor. Guliile mai au efecte depurative și diuretice (ajutând la eliminarea surplusului de apă din organism) și antivirale, fiind indicate în bronșite, angine, afecțiuni pulmonare etc. 

Guliile mai conțin glicosinolați, substanțe care inhibă captarea iodului de către tiroidă, nefiind recomandate persoanelor cu afecțiuni tiroidiene.

 Un articol scris de Anne Tharesse

SURSE:

  1. Agrimedia
  2. Wikipedia
  3. Encyclopedia of cultivated plants

 

Anunțuri

Lasa un raspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s