Fructe mai puțin cunoscute – Maslinul dobrogean, alias Jujubul (Ziziphus jujuba)


jujubele

jujubeMăslin dobrogean, Curmal chinezesc, Jujub: Ziziphus jujuba

Măslinul dobrogean (Ziziphus jujuba) este un arbust fructifer din familia Rhamnaceae-lor, originar din Asia Centrală, unde se cultivă din cele mai vechi timpuri și de unde s-a extins în Asia Mică, Nordul Africii, Europa și America. Atât la noi, cât și în alte țări, este cunoscut sub mai multe denumiri: jujub (sau jujubă), jujubier, curmal chinezesc, curmal roșu, măslin dobrogean. În habitatul natural, populează zonele de câmpie și deal, până la o altitudine dde 350 – 400 m.

În România, zone favorabile pentru cultura curmalului chinezesc sunt partea de sud a ţării, Banatul şi Câmpia de Vest. Valorifică foarte bine solurile sărace, uşoare, terenurile sărăturate şi zonele cu secetă pronunţată şi temperaturi excesive în timpul verii, care nu sunt pretabile culturii altor arbuști fructiferi.

Răspândirea sa naturală este greu de apreciat în prezent, din cauza cultivării intense și a naturalizării sale în multe regiuni, dar se presupune că face parte din flora spontană a Asiei de Sud (Liban, Iran, Pakistan, India, Bangladesh, Nepal), a Chinei Centrale și a Europei de Sud-Est.


JujubeSe presupune că a fost domesticit în China, cu mai bine de 4000 de ani în urmă, de unde, de-a lungul secolelor, a „migrat” mai departe, pe vastul teritoriu al Eurasiei, timp în care s-au diferențiat peste 400 de cultivaruri, deosebindu-se între ele prin mărimea și calitatea fructelor.

În Europa, jujubul a pătruns la începutul erei creștine, introdus, se pare, de către un consul al Împăratului Augustus, care l-a adus din Siria, în actuala Italie, de unde s-a răspândit apoi în Spania, Franţa şi Nordul Africii. În America primele plante au fost duse din Franţa în a doua jumătate a secolului XIX. La noi în ţară se vorbeşte de existenţa cu ani în urmă a unui pâlc de jujubi pe malul drept al Dunării în localitatea Ostrov, judeţul Constanţa, fără să se cunoască provenienţa lor.

Denumirea locală de măslin dobrogean provine probabil de la asemănarea fructelor necoapte de jujub cu măslinele verzi, în legătură, desigur, și cu răspândirea sa, pe teritoriul țării noastre, în Dobrogea. Cea de curmal chinezesc, care se regăsește și în alte limbi, a fost inspirată din asemănarea fructelor răscoapte (care rămân pe ramuri după ce se coc, stafidindu-se) cu fructele de curmal uscate.

JujubeCa aspect, Jujubul este un arbust ce poate atinge înălțimi între 5 și 12 m, iar ramurile sunt acoperite de spini, la fel ca la multe alte plante aparținând fam. Rhamnaceae. Frunzele sunt de un verde strălucitor, oval-lanceolate, lungi de cca 2–7 cm și late de 1–3 cm, foarte fin dințate pe margini. Florile sunt mici, de cca 5 mm în diametru, cu 5 petale, galben verzui.

Fructul este o drupă ovală, de 1,5  – 3 cm, comestibilă. Fructul necopt este de culoare verde, cu coaja netedă și cu o aromă asemănătoare mărului. La maturitate, își schimbă culoarea în purpuriu-închis și, treptat, se stafidesc și se zbârcesc, având un aspect asemănător curmalelor deshidratate (de unde și denumirea populară de curmal chinezesc).

Ele rămân pe ramuri după căderea frunzelor și se culeg toamna. Conțin un singur sâmbure, similar celui de măslină. Jujubul este un arbust deosebit de rezistent, tolerând atât seceta cât și gerul (-15 C), adaptabil pe multe tipuri de soluri.


jujube-deshidratateUTILIZARE ÎN GASTRONOMIE

Fructele de jujub se pot mânca în varii forme – crude, deshidratate, glasate, murate. În Vietnam sunt populare jujubele afumate, în aceeași măsură în care sunt la noi prunele afumate.

În China și Coreea, jujubele sunt comercializate la borcan, conservate întregi, într-un sirop foarte dulce sau, tăiate cubulețe, în sticle cu coniac, fiind unele dintre ingredientele principale într-o serie de delicatese locale.

Una dintre acestea este băutura răcoritoare numită „ching bo leung”, preparată din jujube, longan (un fruct exotic specific Chinei, dulce și asemănător cu lychee), semințe de lotus, alge și orz, în apă cu gheață zdrobită, la care se mai pot adăuga, pentru aromă, feliuțe de ghimbir, ginseng, goji sau nuci ginkgo.

Tot în China, jujubele mai sunt procesate sub formă de ceai la pliculețe sau fermentate sub formă de vin și de oțet. În Bengal și Bangladesh sunt consumate frecvent ca murături, iar în Croația sunt procesate sub formă de marmelade, siropuri și brandy.


În India, fructele sunt uscate la soare și, după ce le sunt îndepărtate sâmburii, sunt măcinate alături de fructe de tamarind, chilli, sare și zahăr, iar pasta obținută este utilizată pentru prepararea unui aluat specific unor sortimente de prăjituri și produse de patiserie cu tradiție locală.

În China antică, fructele de jujub erau utilizate în medicina tradițională pentru tratarea insomniei și anxietății. Mai era folosit ca antifungic, antispastic, antibacterian, antiinflamator. În medicina tradițională persană, fructele de jujub, în combinație cu alte ierburi, erau folosite pentru tratarea răcelilor, gripei și tusei.

Fructele de jujub conțin: carbohidrați, grăsimi, proteine, vitaminele A, B1, B2, B3, B6, C, minerale: claciu, fier, magneziu, fosfor, potasiu, sodiu, zinc.


Un articol scris de Anne Tharesse (Toate Drepturile Rezervate!)

SURSE:

  1. Wikipedia
  2. MDdidea
  3. Temperate Climate  Permaculture
  4. California  Rare  Fruits  Grower

Vezi si:

Strugurii de Oregon (Mahonia Aquifolium)…

…plantă robustă, cu aspect tufos şi viguros, originară din America de Nord, Mahonia Aquifolium este cultivată în prezent mai ales ca plantă ornamentală, pentru frunzele sale penat-lanceolate, de un verde intens şi lucios, pentru inflorescenţele galbene şi bogate care apar la finele primăverii şi pentru fructele sale cu aspect decorativ, rotund-alungite… (citeşte mai mult)


Akebia quinata…

…este un arbust agățător din familia Lardizabalaceae, nativ din Japonia, China, Coreea și aclimatizat în regiunile temperate ale Europei si Americii. Florile sunt urmate de fructul voluminos, care constă într-o păstaie de culoare roz închis spre mov, mai rar alb…  (citește mai mult)


Caprifoiul himalayan (Leycesteria formosa)…

…este un arbust foios din familia Caprifoliaceae, înrudit cu ”Mâna Maicii Domnului” (Lonicera Japonica), nativ din zona munților Himalaya și China de Sud-Vest. Fructele sunt drupe sferice, de aproximativ 1 cm diametru, la început roșii, apoi, pe măsură ce se coc, aproape… (citește mai mult)


Călinul (Viburnum opulus)…

este un arbust cu fructe de culoare roșie, grupate sub formă de ciorchini, asemănător socului. La noi în țară este foarte răspândit prin tufărişuri, pădurile de câmpie, liziere, până în zonele deluroase și submontane. Toamna face fructe roșii, numite în popor „căline”… (citeşte mai mult)


Gutuiul japonez (Chaenomeles japonica)…

…este un arbust fructifer și decorativ, din familia Rosaceae, înrudit cu gutuiul autentic (Cydonia oblonga), dar aparținând unui gen diferit. Fructele sunt niște poame mici, de culoarea gutuii, în formă de măr, comestibile. Acestea se coc toamna târziu… (citește mai mult)


”Spanacul cu căpșune” (Blitum capitatum, B. virgatum)…

…este o plantă anuală comestibilă, înudită cu spanacul (Spinacia oleracea). Atât fructele, cât și frunzele acestei plante sunt comestibile. Fructele sunt mai degrabă dulci decât aromate și se aseamănă prin textură și gust cu dudele… (citește mai mult)


Căpșunul indian (Duchesnea indica)…

…este o plantă perenă, sempervivescentă, din familia Rosaceae-lor. Planta este nativă din Asia de Sud și de Est, dar a fost introdusă în multe regiuni, ca plantă ornamentală. Fructele sale, înrudite și asemănătoare căpșunelor autentice, sunt comestibile și foarte… (citește mai mult)


Gaultheria procumbens…

…este un arbust pitic, evergreen, originar din America de Nord, unde crește spontan, în colonii dense, pe câmpii nisipoase și sterpe și pe piscurile muntoase. Este apreciat ca plantă decorativă și comestibilă, pentru frunzișul său verde intens și pentru fructele mici și rotunde… (citește mai mult)


Măslinul rusesc (Eleagnus angustifolia)…

…face parte din familia Eleagnaceae și este originar din sudul Europei si vestul Asiei, fiind răspândit în Turcia, în sudul Rusiei, Kazahstan, Afghanistan și Iran. Sălcioara este cultivată, în principal, ca plantă ornamentală, atractivă prin frunzișul argintiu și florile puternic parfumate… (citește mai mult)


Schisandra…

…o plantă exotică pentru noi, face parte din flora luxuriantă a Chinei, Japoniei, Rusiei îndepărtate, Japoniei, Coreei și Malaeziei, unde, în habitatul său natural, o putem admira atârnând, sub formă de ghirlande de flori și fructe, din coronamentul arborilor pe care îi parazitează… (citește mai mult)


Cornul (Cornus Mas)…

…este un pom fructifer din familia Cornaceae-lor, originar din sudul Europei și sud-vestul Asiei, cel mai probabil din regiunea Mării Negre și a Turciei. Consumul de coarne, pe teritoriul Europei este unul sporadic, ținând mai mult de un fel de specific regional, mai ales în țările balcanice… (citește mai mult)


Cireșul naking (Prunus tomentosa)…

…este un arbust fructifer, aparținând genului Prunus (din care fac parte corcodușul, cireșul, vișinul, caisul, piersicul), din familia Rosaceae-lor, originar din China și frecvent cultivat în Rusia și în alte regiuni cu climă rece, datorită rezistenței extreme la temperaturi de până la până la −45 °C… (citește mai mult)


Măslinul dobrogean (Ziziphus jujuba)…

…este un arbust fructifer din familia Rhamnaceae-lor. Este originar din Asia Centrală, unde se cultivă din cele mai vechi timpuri. În România, zone favorabile pentru cultura curmalului chinezesc sunt partea de sud a ţării… (citește mai mult)


Scoruşul domestic (Sorbus domestica)…

…este un arbust fructifer, ale cărui poame sunt nişte fructe micuţe, de 2-3 cm lungime, verzi când sunt crude, colorându-se apoi, pe timpul coacerii, în galben-portocaliu spre maroniu. Forma fructelor o poate imita atât pe cea a merelor, cât și a perelor, singura diferență constând în dimensiunile lor miniaturale… (citește mai mult)


Porumbarul (Prunus spinosa)…

… este un arbsut fructifer mic, cu  aspect de tufă spinoasă şi fructe rotunde, brumării, asemănătoare, ca aspect, prunelor. Porumbele sunt în mod tradițional folosite în spațiul balcanic (inclusiv în România) pentru prepararea gemurilor, a marmeladelor, siropului și a vinului de porumbe… (citește mai mult)


Afinele de Siberia…

…cunosc o lungă istorie de recoltare din flora spontană, cultivarea lor efectivă de către oameni fiind una destul de recentă. Fructele ”afinului” de Siberia au fost utilizate de mii de ani, de către locuitorii regiunilor nordice, consumate fie crude, fie folosite în gemuri, dulcețuri, siropuri… (citește mai mult)


Cassabanana (Sicana odorifera)…

…singura specie a genului Sicana, este o plantă erbacee cățărătoare, din familia Curcubitaceae, originară din America de Sud. În climatul tropical este perenă, în cel temperat poate fi cultivată ca plantă anuală, pentru fructele sale comestibile… (citeşte mai mult)


Persimonul (Diospyros kaki)…

… cunoscut la nivel internațional sub o largă varietate de nume, reprezintă cea mai cultivată specie din genul Diospyros, din familia Ebenaceae-lor. Fructele de persimon pot varia ca formă, de la rotund-turtit la oval-alungit, iar pulpa este cărnoasă, fină, dulce și suculentă… (citeşte mai mult)


Naranjilla (Solanum quitoense)…

…este o plantă perenă subtropicală, originară din America de Sud, din familia Solanaceae-lor și înrudtită, astfel, cu roșia comună. Este cultivată pentru pulpa sa acidulată, cu aromă asemănătoare ananasului, lămâii și rubarbei… (citește mai mult)


Gac-ul (Momordica cochinchinensis)…

…este fructul unei plante erbacee originare din sud-estul Asiei și nord-vestul Australiei, din familia Cucurbitaceae-lor și înrudit, astfel, cu castravetele și pepenele. Fructul este foarte popular în Vietnam, unde este folosit de câteva mii de ani, atât în alimentație, cât și în medicină… (citește mai mult)


Moșmonul japonez (Eriobotrya japonica)…

…numit uneori și nisper japonez, este un pom fructifer din familia Rosaceae-lor, originar din sud-estul Chinei, cultivat ca arbore ornamental și pentru fructele sale comestibile, asemănătoare, ca aspect, caiselor. Fructele, ovale-alungite spre rotunde sau piriforme, fine sau pufoase… (citește mai mult)


„Lămâia caviar” aka „The Australian Finger Lime” (Citrus australasica)…

…este un arbust țepos din familia Rutaceae-lor, originar din pădurile subtropicale depresionare ale Australiei. Pulpa este formată din mici vezicule cărnoase și zemoase, translucide, de culoare galbenă, roz sau albă. … (citește mai mult)


Kumquat-ul…

…este un arbust exotic, peren, de mici dimensiuni, din familia Rutaceae-lor, cultivat ca plantă ornamentală și pentru fructele sale comestibile, asemănătoare portocalelor (Citrus sinensis), deși mult mai mici și care se prezintă caracteristică unică printre citrice de a se consuma… (citește mai mult)


Măceșul (Rosa Canina)…

…reprezintă o specie de arbuști spinoși, cu flori și fucte, din familia Rosaceae. Măceșele sunt pretabile unei mari varietăți de modalități de preparare. Fructul poate fi consumat crud sau preparat, dar, atenție – semințele sunt acoperite de un strat de perișori iritativi… (citeşte mai mult)


Anunțuri

Lasa un raspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s