Cartofii Dulcuți


Topinambur, Cartof dulcut, Cartof porcesc (eng. – Sunchoke, Jerusalem artichoke):

Helianthus tuberosus


Topinamburul este o plantă de cultură din familia Asteraceae-lor, înrudită cu floarea soarelui, de la care se folosesc în alimentație tuberculii subterani. Topinamburul provine, ca și cartoful, din America de Nord, probabil din Mexicul de azi, în perioada precolumbiană el fiind o plantă de cultură amerindiană. În prezent este cultivat în regiunile cu climă temperată sau caldă de pe aproape toate continentele, principalele culturi fiind în America de Nord, Rusia, Australia și Asia. În Europa, topinamburul se poate găsi și în stare sălbatică.

Din punct de vedere botanic, topinamburul este o plantă perenă erbacee, cu tulpini florifere bine dezvoltate, ce pot atinge înălțimi de până la 3 m, dar care toamna se usucă și mor, răsărind din nou primăvara, din tuberculii subterani. Frunzele sunt alungite și acoperite de perișori duri și aspri, dispuse opus pe partea superioară a tulpinii și altern pe partea inferioară; cu cât sunt mai apropiate de bază, cu atât sunt mai late, subțiindu-se pe măsură ce se apropie de vârful tulpinii.

Florile, de culoare galbenă, asemănătoare ca aspect crizantemelor, ating un diametru de 8–10 cm și au în jur de 10-20 de petale. Timpul de înflorire depinde de clima regiunii, în Europa Cenrală, de exemplu, înflorind în luna august.

Rădăcina plantei este un rizom, pe ramificațiile sale formându-se mănunchiuri de tuberculi de mărimea cartofilor, care pot fi folosiți în alimentația umană sau ca furaje pentru animale. Aceștia au o formă alungit-cilindrică, mai mult sau mai puțin bombată, inegală, semănând întrucâtva cu rădăcinile de ginseng. Miezul este crocant și dulceag, culoarea cojii variind de la maro-crem la alb, mov sau roz.

Popular, topinamburul se mai numește și „picioică”, „măr-de-pământ”, „morcov-porcesc”, „nap porcesc”, „pere-iernatice”, „cartoful săracilor”, „cartof-dulcuț” sau „anghinare de Jerusalim”. Proveniența denumirii de „anghinare de Jerusalim” este incertă, întrucât topinamburul nu are nicio legătură cu Jerusalimul însuși iar cu anghinarea propriu-zisă împărtășește doar apartenența la aceeași familie de plante.

O posibilă explicație ar putea fi aceea că, la un moment dat, pe întortocheatele ițe ale istoriei, s-a produs o confuzie de termeni. Aceasta, datorată numelui pe care primii coloniști italieni stabiliți în America de Nord l-au acordat plantei – „girasole articiocco” („floarea soarelui-anghinare”, unde, propriu-zis, „girasole” înseamnă „care se întoarce după soare”).

Ulterior este foarte posibil ca vorbitorii de limbă engleză să fi corupt acest cuvânt, transformându-l în „Jerusalem”. Pe de altă parte, numele de topinambur provine de la tribul amerindian „Topinambas” care traia in arealul unde a fost descoperită pentru prima data aceasta plantă.

Nativii americani cultivau acești tuberculi, înainte de sosirea europenilor, ca sursă de hrană și ca „monedă de schimb”, folosindu-l în practicarea trocului cu triburile din alte regiuni. Primii exploratori care au debarcat în America de Nord au remarcat imediat această legumă, recunoscându-i potențialul alimentar, astfel încât, la întoarcerea în Europa, au luat cu ei astfel de exemplare. Unul dintre aceștia a fost exploratorul francez Samuel de Champlain, care a găsit această plantă domesticită de către populațiile băștinașe la Cape Cod, în 1605. La întoarcerea pe continent a luat cu el câteva plante. Topinamburul a devenit rapid o cultură populară, fiind îndrăgit mai ales de francezi.

Un articol publicat în revista britanică „Botanical Magazine” în anul 1897, de către Sir J. D. Hooker, relatează pe scurt o secvență din istoria „anghinarei de Jerusalim” pe teritoriul Europei:

„În anul 1617, domnul John Goodyer, din Mapledurham, Hampshire, a primit două rădăcinoase mici de la domnul Franqueville, din Londra, pe care le-a plantat în grădina sa. În luna octombrie a anului 1621, domnul Goodyer i-a scris despre acești tuberculi domnului T. Johnson, care astfel a publicat, în  1636, în revista Gerard’s „Herball”, un articol despre „anghinarea de Jerusalim. Înaintea acestei date, în 1629, aceeași plantă a fost descrisă, sub aceeași denumire, de către Parkinson, în lucrarea „Paradisus”, pe care o menționează ulterior și în lucrarea „Theatrum” in 1640. De la acea dată până în prezent, anghinarea de Jersalim a fost intensiv cultivată în Europa, dar mai degrabă ca legumă de grădină, decat ca cultură de câmp.”

John Parkinson (1567 – 1650), unul dintre cei mai mari botaniști englezi, scria următoarele: „la început, după ce anghinarele de Jerusalim abia fuseseră introduse la noi, tuberculii erau preparați prin fierbere, până se înmuiau, apoi erau decojiți, feliați și înăbușiți cu unt, vin și mirodenii. Mai erau folosiți în plăcinte, alături de alte ingrediente – dovleac, ghimbir, stafide etc.”

Tuberculii de topinambur conțin proteine (10%), inulină (76%), carbohidrați, minerale (fier, potasiu, magneziu, calciu), vitamine (B1, B2, B3,B5, B6, B9, C) și niciun pic de amidon. Inulina este o polizaharidă din familia fructozelor, care este bine suportată de bolnavii de diabet deoarece inulina nu este metabolizată de organismul uman, astfel încât ea nu influențează valoarea glicemiei.

Utilizare in Gastromomie

Tuberculii de topinambur au un gust dulceag, plăcut, substanțial diferit de cel al cartofului, dulceața și finețea sa fiind date inclusiv de lipsa amidonului. În stare crudă sunt ideali pentru salate sau pentru obținerea de suc natural. Pot fi fierți, în supe ori piureuri, prăjiți precum cartofii sau murați – variantă în care sunt aproape niște delicatese, mai ales că astfel își mențin și chiar amplifică dulceața și consistența fragedă și crocantă. Fierți în lapte reprezintă o garnitură delicioasă pentru friptura de vită.

În Germania, aproape 90% din producția de topinambur este utilizată pentru obținerea unei băuturi alcoolice numită „Topinambur”, „Topi” sau „Rossler”.

Acestea fiind zise, va urez poftă bună și spor la grădinărit! 🙂


Un articol scris de Anne Tharesse.

Toate drepturile rezervate!


SURSE:

  1. Wikipedia
  2. Pfaf
  3. Botanical.com

 

Lasa un raspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.