Fructe exotice – Maracuja, sau fructul pasiunii (Passiflora edulis)


MaracujaAREAL ȘI RĂSPÂNDIRE

Floarea patimilor (Passiflora edulis), este o plantă cățărătoare din familia Passifloraceae, originară din Brazilia, Paraguay și nordul Argentinei. Este cultivată în scop comercial, pentru fructele sale comestibile, în regiunile tropicale și subtropicale, dar și ca plantă anuală în climatul temperat. Exista peste 500 de specii de maracuja, frunzele lor având diferite nuanțe de verde, cu florile purpurii, violet, mov, roșii sau grena. Fructul are o formă lunguiață, iar culoarea sa diferă în funcție de specie, de la galben la purpuriu. Din câte am înțeles, passiflora edulis poate fi crescută și în climat temperat, pentru fructele sale, ca plantă anuală.

ASPECT ȘI CARACTERISTICI

Passiflora este o plantă cățărătoare, perenă în arealul ei de baștină, viguroasă,  susținându-și greutatea cu ajutorul cârceilor. Tulpinile sare lemnificate pot ajunge de la 3 până la 10 m lungime, prevăzute cu cârcei axilari (care se dezvoltă la subsuoara frunzelor) de până la 10 cm lungime. Pe măsură ce planta crește, din tulpina ei răsar sute de cârcei care se întind, în căutarea unui suport solid, astfel încât, atunci când planta ajunge la maturitate, este fixată pe loc de mii de cârcei. Celulele din exterior cresc mai repede decât cele din interior, iar astfel, vârful cârcelului se răsucește. Ulterior, mijlocul său începe să se încolăcească precum un arc, trăgând floarea mai aproape de ancorajul său.

Frunzele sunt alterne, de 13 × 15 cm, cel mai adesea trilobate, tari, cărnoase, de un verde lucios și cu marginile fin serate.

Florile apar solitar și au în jur de 7 cm în diametru. Au o corolă specifică, formată din petale de culoarea albă spre exterior, de un mov închis la bază, dublate de filamente albe sau liliachii, de 2.5 cm, mai lungi decât petalele, dispuse pe 4 -5 rânduri, purpurii la bază, în rest albe. Staminele sunt de culoare galbenă. Fructele sunt  ovoide, de 4-5 cm în diametru, cu coaja de culoare verde atunci când e crud și galbenă, galben-verzuie sau purpurie la maturitate și are aspect ușor zbârcit când se coace complet. Comestibil este doar miezul, galben gelatinos, care se consuma ca atare sau în salate, șerbeturi, gemuri, jeleuri, sau băuturi Pulpa este translucidă, zemoasă, de un portocaliu-deschis și conține multe semințe comestibile.

ETIMOLOGIE

Numele botanic al genului, „Passiflora”  a fost dat plantei de către primii misionarii spanioli care au ajuns în America de Sud în încercarea de a-i converti pe băștinașii „barbari” și care credeau că floarea întruchipează patimile lui Hristos și succesul misiunii lor. Numele speciei, „edulis”, provine din latinescul „edere” („a mânca”) și înseamnă „comestibil”.

UZ CULINAR

Fructul de maracuja se poate mânca crud, cu lingurița, sub formă de suc, jeleuri, dulceață, tarte etc.

PROPRIETĂȚI ȘI CONSTITUENȚI. UZ MEDICINAL

Planta conține flavonoizi, glicozide, alcaloizi, compuși fenolici și ulei volatil. Principalele proprietăți medicinale ale plantei sunt legate de acțiunea inhibitoare asupra sistemului nervos central. Planta are proprietăți sedative, anxiolitice, hipotensoare si antispastice. Preparatele din acestă plantă se folosesc pentru stări ca insomniile, stările de anxietate, stările de stres, mai ales dacă sunt însoțite și de încordare musculară, stările de iritabilitate nervoasă, precum și în tratarea gastritelor, a colitelor si a nevralgiilor.

SURSE:

  1. Wikipedia
  2. www.hort.purdue.edu
Anunțuri

Lasa un raspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s