Pe scurt – Afinul (Vaccinium myrtillus)


Afine

AfineAfin, afin de munte, afin negru, merișor de munte, pomușoară: Vaccinium myrtillus

Afinul este unul dintre cei aproximativ 400 de reprezentanți ai genului Vaccinium, familia . Afinii sunt răspândiți în zonele temperate și subarctice ale globului  – Europa, nordul Asiei, Groenlanda, vestul Canadei și vestul Statelor Unite. Cresc în zonele de munte, mai ales pe versanții cu umiditate crescută și temperatură scăzută, în soluri acide, sărace în nutrienți.

Afina


Ca aspect, afinul este un subarbust (arbust pitic), cu tulpini lemnoase, de culoare verde, lungi de circa 30 – 60 cm.  (a se face distincția între afinul sălbatic și cel de cultură, care poate atinge înălțimi de 1 – 3 m, cu dezvoltare erectă, pe tulpină înaltă). Este ramificat de la rădăcină, dezvoltându-se sub formă de tufă. Frunzele, cu pețiolul scurt, sunt mici, oval-lanceolate, cu marginile fin serate,  verzi, dispuse altern.

Pe parcursul ciclului de dezvoltare, sunt mai întâi rozalii, apoi galben-verzui, verzi, iar toamna roșii-purpurii, foarte decorative. Florile sunt mici, alb-roșiatice, campanulate (cu petalele unite în formă de clopoțel), cu o textură asemănătoare cerii (caracteristici specifice plantelor din familia ) și apar câte una sau două, la axila frunzelor. Înflorirea are loc în lunile mai-iunie. Fructele sunt bace mici, rotunde, cu un diametru de 0,5 – 06 mm, de culoare albastru-brumăriu spre negru. Sunt zemoase, dulci-acrișoare, cu o aromă acidulată.


Prima mențiune atestată istoric despre afine datează din secolul XII și îi aparține lui Hildegard of Bingen, (călugăriță benedictină, stareță a Mănăstirii Rupertsberg, în jurul anului 1136, care s-a ocupat, printre altele, cu studierea disciplinelor precum medicina și biologia) care o recomanda femeilor pentru inducerea și reglarea ciclurilor menstruale.

Interesul oamenilor de știință față de proprietățile afinelor a crescut și mai mult în secolul XX – mai exact în timpul celui de al doilea război mondial, atunci când piloții de la British Royal Air Force ­ au semnalat faptul că vederea nocturnă, în timpul bombardamentelor pe timp de noapte, li se îmbunătățea considerabil după ce consumau gem de afine. Aceste observații au condus la debutul cercetărilor de laborator asupra efectelor afinelor asupra sistemului vascular ocular.


UTILIZARE ÎN GASTRONOMIE

Fructele de afin sunt foarte populare în Polonia, unde se consumă proaspete – cu zahăr,  cu smântână (în poloneză ”śmietana”) ca umplutură în chifle (numite ”jagodzianka” – unul dintre cele mai populare produse de patiseria din Polonia, pe timpul verii), sau ca gem (acolo, gemul de afine fiind cunoscut ca un tratament eficient al diareei).

În Marea Britanie sunt fructele preferate în prepararea umpluturilor pentru clătite. În Franța și Italia sunt folosite ca bază pentru lichioruri, acestea consituind una dintre aromele populare  adăugate în șerbeturi și alte deserturi.

La noi în țară sunt folosite pentru obținerea afinatei (care este de fapt un sortiment de lichior), dar și a dulceții de afine, siropului, gemului. Mai pot fi folosite în compoziția tartelor, checurilor, plăcintelor, smoothie-urilor, iaurturilor cu fructe, ca sosuri pentru preparate din carne, etc.


 

Un articol scris de Anne Tharesse (Toate Drepturile Rezervate!)

SURSE:

  1. Botanical. com
  2. NYU Langone Medical Center
  3. Mother Earth Living
  4. Online Etymology  Dictionary
  5. My  Etymology
  6. Wikipedia
Anunțuri

Lasa un raspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s