Flori comestibile – Roselle, alias Hibiscusul comestibil (Hibiscus sabdariffa)


RoselleAREAL ȘI RĂSPÂNDIRE

Hibiscus este unul dintre genurile familiei Malvaceae-lor, din care mai fac parte bamele, bumbacul și arborele de cacao. Speciile acestui gen sunt numeroase, ridicându-se la câteva sute, native din zonele temperate-calde, tropicale și subtropicale ale Globului.

Acestea se remarcă, în general, prin florile lor mari și deosebit de atractive, dintre care multe sunt folosite ca plante ornamentale prin parcuri și grădini, cunoscute, de obicei, sub numele de Hibiscus.

Roselle (Hibiscus sabdariffa)  este o plantă erbacee anuală, nativă din Africa de Vest, cultivată atât ca plantă ornamentală, cât și ca legumă.

Vrei să cumperi semințe? Click aici: Grădina Hobby

ASPECT ȘI CARACTERISTICI

Hibiscus sabdariffa se dezvoltă sub formă de tufă, cu tulpini înalte (până la 2,5 m), netede, de culoare roșie-grena. Frunzele sunt alterne, de 8-13 cm lungime, verzi cu vinișoare purpurii; frunzele tinere și cele aflate în partea superioară a tulpinilor sunt simple, în timp ce frunzele mai joase sunt puternic lobate – cu 3, 5 sau 7 lobi. Florile apar singure la axilele frunzelor și sunt mari, de 12-13 cm diametru, de culoare albă, galbenă sau crem, cu centrul roz, roșu, purpuriu sau maro. Ele durează doar o zi și, cu cât se apropie seara, culoarea petalelor se schimbă în roz.

La baza petalelor se află un caliciu roșu, cam de 2,5 – 3 cm diametru, care, după căderea petalelor începe să se mărească, devenind cărnos, fraged și suculent.  Acestea se culeg după ce semințele s-au format iar sepalele sunt închise, la aproximativ 20 de zile de la înflorire. Caliciul, tulpinile și frunzele au un gust acidulat, asemănător merișoarelor.

DENUMIRI ȘI ETIMOLOGIE

Numele genului, ”Hibiscus”, provine din limba greacă – ”ἱβίσκος” (hibískos), pe care Discorides îl atribuise unei alte plante, tot din familia Malvaceae-lor – Althaea officinalis (”nalba mare”).

Popular, planta cunoaște o foarte mare varietate de nume, în diferite părți ale lumii: Rosella fruit – Australia; Belchanda – Nepal; Chukor – Bengal; Pundi – Canada; KraJiabDaeng – Thailanda; Bissap – Senegal, Mali, Nigeria; Chaye-Torosh – Iran; Omutete – Namibia; Sorrel – Caraibe; Flor de Jamaica – Mexic; Saril – Panama; Grosella – Paraguay; Vinagreira – Brazilia; Rosela – Indonezia; Asam belanda – Malaezia; Luo Shen Hua – China etc.

Multitudinea denumirilor, în atâtea limbi diferite, denotă faptul că planta a fost cunoscută, de-a lungul istoriei de foarte multe popoare – și ca aliment, dar și ca plantă de leac, după cum vom descoperi în continuare.

SCURT ISTORIC AL FOLOSIRII ROSELL-EI

Roselle a fost domesticită, cel mai probabil, cu peste 6000 de ani în urmă, în Sudan. În Europa a fost menționată prima dată în secolul 16 (1576), unde a fost adusă de către sclavii africani; tot aceștia au dus-o, mai târziu, și în ”Lumea nouă” (America de Nord). În jurul anilor 1700 ea și-a căpătat, în Jamaica, denumirea de ”sorrel” și tot acolo s-a născut, se pare, tradiția consumării caliciului său, ca legumă sau fruct. Pe de altă parte, în Indonezia, folosirea plantei ca legumă era cunoscută de cel puțin un secol (1600).

Ajunsă în ”Lumea Nouă”, Roselle a început să fie cultivată ca plantă comestibilă în Mexic, America Centrală, Florida, Texas și California (secolul XIX).

CULTIVARE

În prezent, Roselle este cultivată, pentru caliciul său, în Sudan (unde este recoltată de triburile nomade, crescătoare de capre), China, Thailanda și Mexic, de unde sunt exportate, în cea mai mare parte, în Europa – Germania fiind cel mai important cumpărător.

Pentru fermierii sudanezi, culturile de Roselle reprezintă o importantă sursă de venit, dar ”fructele” importate de la ei sunt de calitate inferioară, din cauza tehnicilor agricole rudimentare și a metodelor precare de conservare și prelucrare ulterioare. Cei mai importanți doi cultivatori și exportatori sunt China și Thailanda, recoltele obținute de aceasta din urmă fiind de calitatea cea mai bună.

Alți cultivatori importanți sunt Egiptul, Mexicul, Senegalul, Tanzania, Mali și Jamaica, dar în cazul acestora producția este folosită, cel mai mult, pentru uz intern.

UZ CULINAR

Caliciul poate poate fi mâncat crud în salate, iar frunzele pot fi consumate ca legume, în supe, gătite la aburi, sotate alături de alte legume, cu usturoi sau alte mirodenii. Se potrivesc cu carnea de pui, porc, și pește. Caliciul este bogat în acid citric și pectină, putând fi folosit, alături de mugurii nedeschiși încă, pentru prepararea gemului (care este asemănător la gust celui de prune, dar mai acidulat), peltelei, magiunului și dulceții.

De asemenea, mai poate fi folosit pentru a adăuga un plus de culoare și aromă ceaiurilor; uscat și măcinat poate fi folosit ca substitut de cafea. O băutură populară în unele părți ale lumii se obține din fierberea caliciului,  alături de zahăr și ghimbir.

PROPRIETĂȚI ȘI CONSTITUENȚI

  1. Roselle are proprietăți astringente, diuretice, antifebrile, antiscorbutice, antiseptice și sedative.
  2. Frunzele conțin multe mucilagii și sunt folosite ca remediu emolient în tratarea tusei; extern se folosesc, sub formă de cataplasme, pentru tratarea abceselor.
  3. Florile au efect coleretic, stimulând secreția biliară a ficatului.
  4. Florile și frunzele pot fi folosite, sub formă de ceai, pentru imbunătățirea funcției renale; de asemenea, mai au proprietatea  de a scădea vâscozitatea sângelui și tensiunea arterială.
  5. Semințele au proprietăți diuretice, laxative și tonice.
  6. Rădăcina este utilizată ca aperitiv și tonic amar.
WarningPlantePedia își propune o prezentare generală a plantelor, dar nu recomandă folosirea acestora în afara consultării persoanelor avizate (medici sau farmaciști) – prin urmare, PlantePedia se exonerează de orice responsabilitate în legătură cu efectele secundare ale utilizării pe cont propriu a plantelor prezentate pe site. 

 Un articol scris de Anne Tharesse.

SURSE:

  1. http://reneesgardenseeds.blogspot.ro
  2. https://www.hort.purdue.edu
  3. http://www.pfaf.org
  4. http://en.wikipedia.org
  5. http://database.prota.org
Anunțuri

Lasa un raspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s