Gradina de iarna – Varza Kale


Kale

AREAL ȘI RĂSPÂNDIRE

Varza Kale (Brassica oleracea var. acephala) este unul dintre numeroșii reprezentanți ai genului Brassica, din familia Brasiaceaelor, înrudită cu varza comună, cu varza de Bruxelles, cu broccoli, cu conopida, cu gulia, cu muștarul etc. Se consideră că varza Kale este cea mai aproiată, din punct de vedere genetic, de specia sălbatică primordială, din care au fost selecționate ulterior toate celelalte specii și suspecii.

Vrei să cumperi semințe? Click aici: Grădina Hobby

ASPECT ȘI CARACTERISTICI

Varza kale se diferențiază de „rudele” sale prin faptul că frunzele ei sunt răsfirate și nu formează „căpățână” (ceea ce justifică și epitetul latin „acephala” – ”fără cap”), semănând mai mult cu un sortiment de salată verde creață. Ea are un ciclu de viață bienal, în primul an dezvoltând o rozetă de frunze bazale, viguroase și cărnoase, iar în al doilea an, dezvoltându-se tulpina floriferă, ramificată,  care ajunge până la 1 m înălțime, purtând inflorescențele galbene la terminațiile ramurilor.

SOIURI ȘI VARIETĂȚI

În funcție de soi, apar variații de culoare, mărime, gust, iar frunzele pot fi mai mult sau mai puțin crețe. Există sortimente cu frunzele de un verde închis, intens, late și foarte crețe pe margini, cu o aromă ușor amăruie (de aceea, este preferabil să culegem frunzele fragede), sortimente cu frunzele lungi și înguste, de asemenea crețe și de un verde intens, sortimente cu frunzele drepte și lobate, verzi, dar cu nervurile și tulpinile roșii, precum și soiuri purpurii cu totul.

Cele mai cunoscute și folosite vaietăți de kale sunt:

  1. „Curly kale”, cu frunze late, lobate, foarte crețe pe margine, de culoare verde;
  2. „Lacinato”, cu frunzele întregi, lungi și subțiri, de un verde foarte închis;
  3. ”Premier”, cu frunzele late și drepte, fără încrețituri, semănând cumva cu cele de hrean;
  4. „Redbor”, cu frunze foarte crețe, de culoare purpriu-intens;
  5. „Siberian”, cu frunze de un verde prăfos, ușor ondulate pe margini;
  6. „Red Russian”, cu frunze verzi și tente violet, cu nervuri și tulpini mov;
  7. „Kamomme res”, specie ornamentală, care, deși comestibilă, are un gust intens amar;
  8. „Walcking stick”, o specie uriașă, care dezvoltă o tulpină înaltă de până la 3 m, cu frunzele dispuse în vârf, ca un palmier.

CULTIVARE ȘI RECOLTARE

Avantajul cultivării acestui tip de varză constă, printre altele, în faptul că poate fi semănată toamna devreme și recoltată toamna târziu și pe timpul, iernii, rezistând primelor zăpezi, dacă temperatura nu scade sub – 10 °C. Soiurile cele mai rezistente la ger sunt sunt cel siberian și rusesc.

Varza Kale, se poate recolta în două etape: prima etapă, până la  mijlocul lunii ianuarie, interval în care se recoltează mijlocul plantei, stimulând astfel dezvoltarea frunzelor laterale, și, a doua etapă, până spre luna aprilie, când se culeg frnzele laterale, care devin mai dulci și mai savuroase după ce le-a prins puțin gerul.

DENUMIRI ȘI ETIMOLOGIE

Denumirea populară, „kale”, are o origine comună pentru majoritatea statelor europene,  unde, cu mici variațiuni, sonoritatea numelui este similară – „kale”, în Danemarca și Suedia, „kål” în Norvegia, „càl”, în Scoția și Țara Galilor, „boerenkool” („varza fermierilor”) în Olanda, unde „kool” înseamnă varză, „Kohl” în Germania, unde este un termen generic, folosit pentru a numi diferite specii de legume din familia Brasiaceae-lor, inclusiv gulia.

Toate aceste nume au o rădăcină comună, și anume – „caulis”, termen folosit de către greci și romani, cu același titlu generic, pentru a numi toate legumele din familia verzei.

SCURT ISTORIC

Varza kale, în pofida impresiei pe care am putea-o avea despre ea, ca legumă „nouă” pe scara evoluției, obținută eventual prin hibridizări repetate sau încrucișări genetice, este, în fapt, așa cum am menționat mai sus, o specie arhaică de varză, cunoscută grecilor din vremuri premergătoare erei noastre. Kale a fost o legumă populară și printre romani și a continuat să fie cultivată ca aliment de bază în gospodăriile țăranilor și fermierilor europeni până în Evul Mediu, inclusiv, după care, încet-încet, a căzut în uitare, fiind folosită doar ca plantă furajeră.

Interesul față de varza kale s-a reactivat în perioada celui de al Doilea Război Mondial, când, în condițiile de austeritate, raționalizare și foamete, această legumă a devenit o alternativă sustenabilă, fiind ușor de cultivat, rezistând pe câmp pe durata sezonului rece și fiind o sursă excelentă de minerale și vitamine. Cel mai probabil intuitiv, oamenii loviți de calamitate, au realizat în scurt timp că, pe lângă ușurința întreținerii acestei culturi, kale mai prezenta și uriașul avantaj de a suplini lipsa nutrienților cauzată de o dietă săracă în carne, fructe și legume (vezi mai jos, la proprietăți și constituenți).

UZ CUINAR

Varza kale poate fi consumată proaspătă, congelată sau gătită, cu mențiunea că, în urma preparării termice, proprietățile sale nutritive scad (cu excepția conținutului de vitamina K). Crudă, poate fi adăugată în tot soiul de salate, dar combinarea cu ulei și suc de lămâie îi vor reduce aroma. Gustul ei devine mai intens și mai dulce după congelare sau după ce a fost atinsă, afară, de brumă sau îngheț. Poate fi adăugată în supe, ciorbe, tocănițe, salate calde, omlete, plăcinte sau folosită ca frunze pentru „împachetat” sarmalele.

În Irlanda, varza kale este combinată cu cartofi fierți și zdrobiți, într-un preparat tradițional de Halloween, numit „colcannon”, la care se mai adaugă lapte, brânză, unt, ceapă verde, cubulețe de șuncă fiartă, sare și piper.

În China, „kai-lan”, un sortiment popular de varză kale, este combinat adesea cu preparatele pe bază de carne de vită.

În Portugalia se prepară o supă tradițională, numită „caldo verde”, care este, de fapt, o supă-cremă de cartofi, la care se adaugă fâșii de varză kale, ulei de măsline, bulion și rondele de cârnăciori picanți.

În Brazilia, unde kale a fost introdusă de către portughezi, este folosită în preparatul tradiional „feijoada” – o tocăniță de cartofi cu fasole verde, carne de porc și de vită.

PROPRIETĂȚI ȘI CONSTITUENȚI

Varza Kale conţine mai multă vitamina C decât portocalele, mai multă vitamina A decât orice altă legumă, o mare cantitate de vitamina K (de aceea, nu este recomandată celor care iau anti-coagulanți), vitaminele B și E, mai mult fier decât carnea de vită și mai mult calciu decât laptele. Mai conține mangan, fosfor, potasiu, magneziu, fibre și anti-oxidanți (betacroten, luteină, roteină, zeaxathină).

Consumată în stare crudă, prezintă următoarele beneficii pentru organism:

  1. scade nivelul colesterolului, 
  2. ajută la buna funcționare a bilei, 
  3. micșorează riscul atacurilor de cord, 
  4. previne bolile de inimă,
  5. reduce riscul apariției bolilor canceroase, 
  6. combate anemia, 
  7. previne osteoporoza (contribuind la sănătatea oaselor, datorită conținutului bogat în calciu care este absorbit de organism, în cantitate mai mare decât calciul din lapte), 
  8. previne cataracta, (datorită conținutului de carotenoide – zeaxathina și luteină).

Un articol scris de Anne Tharesse

SURSE:

  1. http://www.huffingtonpost.com
  2. http://aggie-horticulture.tamu.edu
  3. https://en.wikipedia.org
  4. http://www.biaplant.ro
Anunțuri

Lasa un raspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s