Plante comestibile din flora spontana – Grasita, alias Iarba Grasa (Portulaca oleracea)


Portulaca

AREAL ȘI RĂSPÂNDIRE

Iarba grasă (Portulaca oleracea) este o plantă anuală, comestibilă și medicinală, din familia Portulacaceae-lor, originară din cea mai mare parte a Lumii Vechi, dinspre Africa de Nord, spre Orientul Mijlociu și India, Europa de Sud și Bazinul Mediteranean, unde crește atât cultivată, cât și sălbatică, în apropierea râurilor, în zonele cu nisip si pietriș, dar și  pe marginea drumurilor, prin curți și grădini, pe soluri mai grase ori mai sărace, pe pământ mai afânat ori mai bătătorit.


ASPECT ȘI CARACTERISTICI

Grășița este o plantă erbacee, anuală, cu tulpini suculente și cilindrice, atât târâtoare cât și erecte, adesea cu tente roșiatice, de până la 40 de cm lungime. Frunzele sunt groase, cărnoase, spatulat-alungite, îngustate spre bază și cu limbul rotunjit, lucioase, fără pețiol, de culoare verde închis. Ele sunt dispuse altern, în clustere de forma unor rozete, pe toată lungimea tulpinilor, mai rare la bază și din ce în ce mai dese și mai „adunate” spre vârf.

Rădăcinile sunt pivotante, ramificate și fibroase, formând în sol o rețea densă care ajută la propagarea plantei, care crește invaziv, acoperind solul sub  forma unor covoare dese și extinse. Florile, care apar solitar în vârful tulpinilor, sunt mici, cu câte 5 petale și cca 6 mm în diametru, de obicei de culoare galbenă, mai rar portocalii sau roșiatice.

Fructul este o capsulă sferică, de 5-8 mm în diametru, cu numeroase semințe extrem de mici, de culoare cenușie, într-un gram încăpând peste 2000 de semințe. Se coc în lunile septembrie – octombrie și își păstrează proprietățile germinative pentru 3 – 4 ani. Perioada de înflorire este la sfârșitul verii, începutul toamnei.

DENUMIRI

În România, iarba grasă este supranumită și grășiță, iarba porcului, buruiană grasă sau pita porcului.


CULTIVARE ȘI RECOLTARE

Deși, cel mai adesea, grășița este considerată o buruiană care invadează grădinile sau straturile de legume, ea este o plantă comestibilă, gustoasă și sănătoasă, potrivită ca adaos în nenumărate preparate, atât crudă, cât și gătită. Cunoscută mult mai bine și cultivată ca mirodenie în Bazinul Mediteranean și pe însoritele meleaguri asiatice, la noi, iarba-grasă a căzut în uitare, deși strămoșii noștri o cunoșteau bine (dacii numind-o „lax”) iar bătrânii, cu doar o generație – două în urmă, o recomandau ca plantă de leac.

Astăzi, sunt puțini cei care care o cunosc după numele ei bătrânești, populare și care o recunosc ca plantă culinară și medicinală, deși sunt mulți cei care o folosesc și o recomandă ca „meniu” excelent pentru păsările de curte și pentru proci, care se desfată cu nesaț din tulpinile și frunzele ei suculente, fragede și crocante, cu accente acrișoare, de citrice. Dar cam aici se oprește moștenirea noastră etnobotanică, iar cei care mai întrebuințează încă iarba-grasă în dieta lor, o recoltează, de obicei, din flora spontană, la fel cum procedăm, cel mai adesea, cu urzicile, ștevia și untișorul.

Cu toate acestea, grășița poate fi cultivată, în orice colț al grădinii, cu condiția să fie unul însorit. Semințele se seamănă la începutul primăverii, în luna martie, perioada de germinație fiind de aproximativ 2 săptămâni, după care ar trebui  să apară și primele plante. Întâia recoltare se poate realiza după cca 2 luni și se realizează prin ruperea tulpinilor, cu frunze cu tot, de la bază, cu grijă, astfel încât să nu smulgem și rădăcinile. Iarba-grasa este o plantă robustă, cu o mare putere de refacere, astfel încât, în scurt timp, va crește din nou, reacoperind solul ca un covor.


UZ CULINAR

De la grășiță se pot consuma atât tulpinile cu frunze, cât și bobocii și florile. Gustul este unul proaspăt, un pic sărat și acrișor, datorat conținutului de acid malic; acesta este semnificativ mai accentuat la începutul zilei (de până la 10 ori mai mare decât î  restul timpului). Se pot consuma crude, în salate, combinate cu alte legume sau cu brânză, în special cu cea de oaie sau capră, sotate cu unt, sare și zeamă de lămâie, opărite și asezonate cu smântână, maioneză sau sosuri pe bază de iaurt și mirodenii, frecate cu unt, sub formă de pastă, adăugate în omlete, plăcinte sau alte produse de patiserie, gătite laolaltă cu spanacul, ștevia, untișorul, urzicile, adăugate în ciorbe acre etc.

Iarba-grasă are proprietăți mucilaginoase (asemenea bamelor), motiv pentru care este folosită în supe și tocănițe, pentru a le da consistență. În Orientul Mijlociu, grășița, combinată cu alte legume verzi și cu iaurt, este servită ca garnitură pentru carnea friptă; în Turcia este folosită la prepararea tocănițelor de miel și a produselor de patiserie, în Mexic este adăugată în preparatele din carne de porc, iar în zona Mediteranei este utilizată la prepararea supelor.

În Grecia este folosită pentru prepararea unei salate tradiționale, numite „horiatiki”, alături de brânză feta, roșii, oregano, ceapă, usturoi și ulei de măsline. În Albania este gătită similar spanacului, la fel și în Pakistan, eventual alături de linte, iar în Portugalia este un ingredient popular în supe.

Frunzele acrişoare, zemoase şi plăcut aromate mai pot fi folosite pentru ceai.

PROPRIETĂȚI ȘI CONSTITUENȚI

Frunzele de iarbă grasă au cel mai mare conținut de Omega-3, comparativ cu toate celelalte legume verzi (depășit doar de nuci, migdale, alune etc) motiv pentru care consumul de grășiță poate preveni atacurile de cord și întări sistemul imunitar. De asemenea, conţine de la zece la de 20 de ori mai multă melatonină decât oricare alt fruct sau legumă, melatonina fiind recunoscută pentru proprietățile sale anti-mutagene, eficientă fiind, deci, în combaterea și prevenirea cancerului.

În afară de acestea, iarba-grasă mai conține: vitaminele C, A, B, E, pigmenți cu efecte anti-oxidante, precum carotenul și beta-cianinele (vizibile în culoarea roșiatică a tulpinilor), minerale (fier, magneziu, fosfor, calciu, potasiu, seleniu, mangan, sodiu), fibre, carbohidrați (diferite tipuri de glicozide, celuloză, amidon), proteine, acizi grași și acizi oxalici.


UZ MEDICINAL

Grășița are proprietăți antibacteriene, antiscorbutice, diuretice, emoliente, depurative, vermifuge și febrifuge. Sucul de grășiță poate fi utilizat ca remediu împotriva durerilor de gât (faringite, laringite, amigdaite), iar frunzele zdrobite se aplică pe răni, arsuri, abcese, afecțiuni dermatologice, mușcături de insecte. Ceaiul este folosit pentru ameliorarea durerilor de cap și de stomac; semințele au efecte tonice și vermifuge.

Din cauza conținutului de oxalați (acizi oxalici), se recomandă ca persoanele cu afecțiuni renale sau reumatice să nu o consume în exces..

WarningPedia își propune o prezentare generală a plantelor, dar nu recomandă folosirea acestora în afara consultării persoanelor avizate (medici sau farmaciști) – prin urmare, PlantePedia se exonerează de orice responsabilitate în legătură cu efectele secundare ale utilizării pe cont propriu a plantelor prezentate pe site. 

Un articol scris de Anne Tharesse

SURSE:

  1. https://en.wikipedia.org/wiki/Portulaca_oleracea
  2. http://pfaf.org/User/plant.aspx?LatinName=Portulaca+oleracea
Anunțuri

3 gânduri despre “Plante comestibile din flora spontana – Grasita, alias Iarba Grasa (Portulaca oleracea)

  1. Buna,de cativa ani am descoperit-o ca planta comestibila,este foarte buna,racoritoare,eu o pun ca verdeata in tot ceea ce mancam,prefer in salate ca sa nu fie tratata termic.
    Este buna si celor reumatici,daca este consumata normal ,fara excese.
    Eu sunt reumatica/romantica si nu sunt probleme.
    Iarba grasa este si o planta buna de folosit ca mulci,eu o las sa cresca printre legume,apoi o tai si o las pe loc,mentine umiditatea solului,afanarea lui si il si ingrasa prin descompunere.
    Altii dau bani grei pe ea la piata,2-4 euro legatura,iar noi o dam la animale,ori la gunoi.
    Numai bine!

    • Mie îmi pare rău că nu am știut de ea mai demult, sunt aproape convinsă că am văzut-o prin curte la un moment dat; aștept cu interes primăvara, să o caut. Dacă nu o găsesc, atunci o sa încerc să o cultiv. Acum sunt curioasă și, adevărul este, chiar arată apetisant!

      Numai bine!

      • Vezi ca apare mai tarziu,cam inceput de iunie,daca o sa fie in gradina sa o lasi ca se inmulteste singura,tu doar o tai,ori o smulgi acolo unde incurca alta planta.Sigur o sa iti placa.
        Numai bine!

Lasa un raspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s