Fructe mai putin cunoscute – Mosmoanele (Mespilus germanica)


Mosmoane.jpg

fruct-copt-mespilus-germanicaMoșmonul (Mespilus germanica) este un arbust foios din familia Rosaceae-lor, originar din sud-estul Europei și sud-vestul Asiei, foarte răspândit în zonele de coastă ale Mării Negre și ale Mării Mediterane, apreciat pentru fructele sale comestibile. 

Ca aspect, moșmonul poate avea forma unui arbust, a unei tufe (cel mai adesea) sau a unui pom de mici dimensiuni.  În condiții ideale poate ajunge până la 8 m înălțime și are o durată de viața de 30 – 50 de ani.

Scoarța este gri-brună, cu crăpături verticale, ce formează plăcuțe rectangulare ce au tendința de a se exfolia. Frunzele sunt de un verde închis, de 8–15 cm lungime. Sunt acoperite de perișori denși, iar toamna devin roșiatice. Florile apar primăvara târziu, sunt solitare și au câte 5 petale ovale. Sunt hermafrodite, polenizate de către albine și au un diam. de cca 6 cm.

Fructele constau în poame sferice, de 2-3 cm diam., protejate de sepalele ce conferă fructului un aspect neobișnuit. Pulpa este compactă, cărnoasă, cu gust acid, astringent și sunt bogate în taninuri. Ele devin comestibile după venirea frigului, fiind dintre puținele fructe ce pot fi culese si consumate iarna.


mosmoane-coapteOriginile acestui arbust și ale numelui său se pierd în negurile timpului, el fiind cunoscut oamenilor de mai bine de  3000 de ani.

A fost cultivat, în Antichitate, de către asirieni, babilonieni, greci și romani, cunoscând o amplă răspândire în timpul ocupației romane, când specia a fost ”importantă” în Europa Centrală și de Vest.

În perioada Evului Mediu, conform izvoarelor istorice și descoperirilor arheo-botanice, moșmonul a fost un arbust fructifer foarte popular, intens cultivat și des folosit în alimentație.

Timp de câteva sute de ani, moșmonii au fost o prezență constantă în curțile și livezile locuitorilor Europei Centrale și de Sud (din Evul Mediu până în epoca victoriană), în pofida faptului că astăzi reprezintă o specie aproape necunoscută.

”Căderea” sa în uitare s-a datorat ”ascensiunii” altor fructe, precum merele și perele, care au devenit mult mai populare. Câștigul foarte mare pe care-l aduceau moșmoanele, față de alte fructe, consta în faptul că ele se coc după căderea frigului, putând fi culese și consumate iarna  – o caracteristică neobișnuită pentru un fruct.

Poate că tocmai de aceea, moșmonul a fost atât de prețuit în Antichitate și Evul Mediu, când posibilitățile de conservare (și cunoștințele legate de subiect) a fructelor și legumelor peste iarnă erau, probabil, reduse față de epoca contemporană.

Până recent s-a crezut că M. germanica ar fi singura specie a genului Mespilus; în anul 1990, însă, a fost descoperită o nouă specie pe teritoriul Americii de Nord, denumit de către oamenii de știință M. canescens. Genul Mespilus este înrudit cu genurile Crataegus (păducelul), Amelanchier (pomul cu stafide), Malacomeles.

Din punct de vedere nutrițional, fructele de moșmon conțin vitamine (în special vitaminele C și B1) și taninuri. Fructul este considerat un bun purgativ, laxativ. Frunzele conțin substanțe astringente și au fost folosite în trecut în preparate medicinale pentru tratarea afecțiunilor gâtului și cavității bucale.


Tarta cu MosmoaneUTILIZARE ÎN GASTRONOMIE

Cel mai bine se consumă după căderea primei brume sau după ce au fost ținute la ”răscopt” într-un loc uscat, aerisit și ferit de lumină. Ele sunt bune de mâncat atunci când coaja devine maronie iar pulpa se înmoaie, maronindu-se și ea – pulpa albă și tare are un gust puternic astringent, neplăcut. Când au ajuns în acest stadiu al coacerii, gustul lor este oarecum asemănător merelor.

Moșmoanele se pot mânca astfel:

  • crude (dar coapte!), cu brânză (cel mai simplu se procedează astfel: faceți o gaură în coaja fructului, apoi sugeți conținutul; tăiați fructul în două și adunați pulpa moale cu o linguriță, scuipați sau îndepărtațisemințele);
  • pulpa fructului, mixată cu ouă și unt – ”medlar cheese”;
  • pectina pe care o conțin le fac ideale pentru prepararea de jeleuri, peltele, gemuri – singure sau în combinație cu alte fructe;
  • tarte, prăjituri, plăcinte;
  • coapte sau prăjite, cu unt și cuișoare;
  • se pot face băuturi alcoolice – lichior (în Rusia), coniac (Franța), vin.

Un articol scris de Anne Tharesse (Toate Drepturile Rezervate!)

SURSE:

  1. Online Etymology Dictionary
  2. Enciclopedia Britanica
  3. Wikipedia
  4. VanDausen Botanical Garden
  5. Temperate Climate Permaculture

    VEZI ŞI:

Akebia quinata…

…este un arbust agățător din familia Lardizabalaceae, nativ din Japonia, China, Coreea și aclimatizat în regiunile temperate ale Europei si Americii. Florile sunt urmate de fructul voluminos, care constă într-o păstaie de culoare roz închis spre mov, mai rar alb…  (citește mai mult)


Caprifoiul himalayan (Leycesteria formosa)…

…este un arbust foios din familia Caprifoliaceae, înrudit cu ”Mâna Maicii Domnului” (Lonicera Japonica), nativ din zona munților Himalaya și China de Sud-Vest. Fructele sunt drupe sferice, de aproximativ 1 cm diametru, la început roșii, apoi, pe măsură ce se coc, aproape… (citește mai mult)


Călinul (Viburnum opulus)…

este un arbust cu fructe de culoare roșie, grupate sub formă de ciorchini, asemănător socului. La noi în țară este foarte răspândit prin tufărişuri, pădurile de câmpie, liziere, până în zonele deluroase și submontane. Toamna face fructe roșii, numite în popor „căline”… (citeşte mai mult)


Gutuiul japonez (Chaenomeles japonica)…

…este un arbust fructifer și decorativ, din familia Rosaceae, înrudit cu gutuiul autentic (Cydonia oblonga), dar aparținând unui gen diferit. Fructele sunt niște poame mici, de culoarea gutuii, în formă de măr, comestibile. Acestea se coc toamna târziu… (citește mai mult)


”Spanacul cu căpșune” (Blitum capitatum, B. virgatum)…

…este o plantă anuală comestibilă, înudită cu spanacul (Spinacia oleracea). Atât fructele, cât și frunzele acestei plante sunt comestibile. Fructele sunt mai degrabă dulci decât aromate și se aseamănă prin textură și gust cu dudele… (citește mai mult)


Căpșunul indian (Duchesnea indica)…

…este o plantă perenă, sempervivescentă, din familia Rosaceae-lor. Planta este nativă din Asia de Sud și de Est, dar a fost introdusă în multe regiuni, ca plantă ornamentală. Fructele sale, înrudite și asemănătoare căpșunelor autentice, sunt comestibile și foarte… (citește mai mult)


Gaultheria procumbens…

…este un arbust pitic, evergreen, originar din America de Nord, unde crește spontan, în colonii dense, pe câmpii nisipoase și sterpe și pe piscurile muntoase. Este apreciat ca plantă decorativă și comestibilă, pentru frunzișul său verde intens și pentru fructele mici și rotunde… (citește mai mult)


Măslinul rusesc (Eleagnus angustifolia)…

…face parte din familia Eleagnaceae și este originar din sudul Europei si vestul Asiei, fiind răspândit în Turcia, în sudul Rusiei, Kazahstan, Afghanistan și Iran. Sălcioara este cultivată, în principal, ca plantă ornamentală, atractivă prin frunzișul argintiu și florile puternic parfumate… (citește mai mult)


Schisandra…

…o plantă exotică pentru noi, face parte din flora luxuriantă a Chinei, Japoniei, Rusiei îndepărtate, Japoniei, Coreei și Malaeziei, unde, în habitatul său natural, o putem admira atârnând, sub formă de ghirlande de flori și fructe, din coronamentul arborilor pe care îi parazitează… (citește mai mult)


Cornul (Cornus Mas)…

…este un pom fructifer din familia Cornaceae-lor, originar din sudul Europei și sud-vestul Asiei, cel mai probabil din regiunea Mării Negre și a Turciei. Consumul de coarne, pe teritoriul Europei este unul sporadic, ținând mai mult de un fel de specific regional, mai ales în țările balcanice… (citește mai mult)


Cireșul naking (Prunus tomentosa)…

…este un arbust fructifer, aparținând genului Prunus (din care fac parte corcodușul, cireșul, vișinul, caisul, piersicul), din familia Rosaceae-lor, originar din China și frecvent cultivat în Rusia și în alte regiuni cu climă rece, datorită rezistenței extreme la temperaturi de până la până la −45 °C… (citește mai mult)


Măslinul dobrogean (Ziziphus jujuba)…

…este un arbust fructifer din familia Rhamnaceae-lor. Este originar din Asia Centrală, unde se cultivă din cele mai vechi timpuri. În România, zone favorabile pentru cultura curmalului chinezesc sunt partea de sud a ţării… (citește mai mult)


Scoruşul domestic (Sorbus domestica)…

…este un arbust fructifer, ale cărui poame sunt nişte fructe micuţe, de 2-3 cm lungime, verzi când sunt crude, colorându-se apoi, pe timpul coacerii, în galben-portocaliu spre maroniu. Forma fructelor o poate imita atât pe cea a merelor, cât și a perelor, singura diferență constând în dimensiunile lor miniaturale… (citește mai mult)


Porumbarul (Prunus spinosa)…

… este un arbsut fructifer mic, cu  aspect de tufă spinoasă şi fructe rotunde, brumării, asemănătoare, ca aspect, prunelor. Porumbele sunt în mod tradițional folosite în spațiul balcanic (inclusiv în România) pentru prepararea gemurilor, a marmeladelor, siropului și a vinului de porumbe… (citește mai mult)


Afinele de Siberia…

…cunosc o lungă istorie de recoltare din flora spontană, cultivarea lor efectivă de către oameni fiind una destul de recentă. Fructele ”afinului” de Siberia au fost utilizate de mii de ani, de către locuitorii regiunilor nordice, consumate fie crude, fie folosite în gemuri, dulcețuri, siropuri… (citește mai mult)


Cassabanana (Sicana odorifera)…

…singura specie a genului Sicana, este o plantă erbacee cățărătoare, din familia Curcubitaceae, originară din America de Sud. În climatul tropical este perenă, în cel temperat poate fi cultivată ca plantă anuală, pentru fructele sale comestibile… (citeşte mai mult)


Persimonul (Diospyros kaki)…

… cunoscut la nivel internațional sub o largă varietate de nume, reprezintă cea mai cultivată specie din genul Diospyros, din familia Ebenaceae-lor. Fructele de persimon pot varia ca formă, de la rotund-turtit la oval-alungit, iar pulpa este cărnoasă, fină, dulce și suculentă… (citeşte mai mult)


Naranjilla (Solanum quitoense)…

…este o plantă perenă subtropicală, originară din America de Sud, din familia Solanaceae-lor și înrudtită, astfel, cu roșia comună. Este cultivată pentru pulpa sa acidulată, cu aromă asemănătoare ananasului, lămâii și rubarbei… (citește mai mult)


Gac-ul (Momordica cochinchinensis)…

…este fructul unei plante erbacee originare din sud-estul Asiei și nord-vestul Australiei, din familia Cucurbitaceae-lor și înrudit, astfel, cu castravetele și pepenele. Fructul este foarte popular în Vietnam, unde este folosit de câteva mii de ani, atât în alimentație, cât și în medicină… (citește mai mult)


Moșmonul japonez (Eriobotrya japonica)…

…numit uneori și nisper japonez, este un pom fructifer din familia Rosaceae-lor, originar din sud-estul Chinei, cultivat ca arbore ornamental și pentru fructele sale comestibile, asemănătoare, ca aspect, caiselor. Fructele, ovale-alungite spre rotunde sau piriforme, fine sau pufoase… (citește mai mult)


„Lămâia caviar” aka „The Australian Finger Lime” (Citrus australasica)…

…este un arbust țepos din familia Rutaceae-lor, originar din pădurile subtropicale depresionare ale Australiei. Pulpa este formată din mici vezicule cărnoase și zemoase, translucide, de culoare galbenă, roz sau albă. … (citește mai mult)


Kumquat-ul…

…este un arbust exotic, peren, de mici dimensiuni, din familia Rutaceae-lor, cultivat ca plantă ornamentală și pentru fructele sale comestibile, asemănătoare portocalelor (Citrus sinensis), deși mult mai mici și care se prezintă caracteristică unică printre citrice de a se consuma… (citește mai mult)

Anunțuri

Lasa un raspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s