Legumele Altfel -Patisonul (Curcubita pepo var. patisoniana)


Dovlecelul Patison
Dovlecelul Patison 1Dovlecel Patison, Patison squash, Spaceship Squash: Curcubita pepo var. patisoniana.

O varietate de dovlecel, de dimensiuni mai mici şi înrudit cu castravetele și dovleacul (din familia Cucurbitaceae-lor), dovelcelul patison a fost descoperit de către cuceritorii europeni pe continentul nord-american, unde era cultivat ca legumă de către indienii Wampanoag.

Pe continentul european, patisonul a ajuns în preajma secolului XVII, fiind preluat cu preponderență în bucătăria italiană, unde prin încrucișările și hibridizările realizate de către grădinarii italieni, și-a dobândit forma actuală, atipică, care i-a şi conferit denumirea de „patison” – împrumutată din franțuzescul „pâtisson”, la rândul său derivat dintr-un cuvânt provensal, folosit pentru a denumi o prăjitură care se cocea în forme dantelate.

În secolul XVIII a început să se răspândească în restul Europei, fiind perceput ca o legumă exotică, desinată festinurilor rafinate. Iar pentru a încheia ciclul devenirii și răspândirii sale, în 1920, patisonul, cu această schimbare de „look” s-a reîntors în America de Nord, arealul său de baștină, făcând senzație pe tarabele comercianților.

Dovlecelul Patison 4În ceea ce privește popularitatea sa pe meleagurile dunărene, după cum a aflat din Gazeta de Agricultură, patisonul era cunoscut bănățenilor încă din anii ’60, deși el continuă să surprindă și să fie o legumă puțin cunoscută cumpărătorilor de rând.

Ca aspect, patisonul este o plantă anuală care crește sub formă de tufă robustă, viguroasă, de aproximativ 1 metru înălțime. Rădăcina este pivotantă, puternică, iar tulpina groasă și acoperită de perișori aspri, creste atât pe verticală cât si pe orizontală, târându-se la suprafața solului. Florile sunt unisexuate și apar grupate la axila frunzelor, foarte asemănătoare speciilor comune de dovleac, de asemenea comestibile.

Din punct de vedere botanic, fructul este o melonidă, de culoare verde deschis la apariție, mai târziu albă, alb-verzuie, verde-închis sau galbenă, de mărimea unui măr și cu o formă specifică rotund-aplatizată, cu marginile vălurite, asemănătoare unei farfurii răsturnate și dințate.


La maturitate, fructele au un diametru de aproximativ 20 cm și o greutate de cca 100 – 150 grame, dar pentru consum se culeg când au un diametru de 5-6 cm. Culturile de patison se realizează primăvara, prin răsaduri, acestea plantându-se pe rânduri, în luna aprilie. Primii dovlecei buni de cules apar la 30-40 de zile de la plantare.


Dovlecelul Patison 3UTILIZARE ÎN GASTRONOMIE

Fructele de patison se culeg imature, atunci când sunt fragede, înainte de a forma semințele și se întrebuințează la prepararea diferitelor mâncăruri, precum dovleceii pane, dovleceii umpluți cu carne, orez, ciuperci sau alte legume ori brânzeturi și înăbușiți la cuptor, dovleceii murați, gratinați sau copți pe grătar.

Fructul de patison scobit (prin îndepărtarea miezului și păstrarea învelișului exterior) mai este folosit ca element de decor, pentru a ”găzdui” alte preparate culinare.

Spre deosebire de dovlecelul comun, patisonul are o pulpă mai fină, mai crocantă și mai asemănătoare, ca gust, castravetelui, iar prin gătire, textura sa devine mai cremoasă decât a rudelor sale. 

Patisonul este o bună sursă de magneziu, vitaminele B3, A și C, acid folic, potasiu și fibre.

SURSE:

  1. Wikipedia
  2. American History
  3. Botanical.com
  4. Pfaf.org

Un articol scris de  Anne Tharesse

Anunțuri

Lasa un raspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s