Plante aromatice si medicinale – Lemnul Dulce (Glycyrrhiza glabra)


Lemnul dulceAREAL ȘI RĂSPÂNDIRE

Lemnul dulce (Glycyrrhiza glabra) este o plantă erbacee perenă, nativă din sudul Europei și din unele regiuni ale Asiei, ale cărei rădăcini cu gust dulce-amar, cunoscute încă de pe vremea egiptenilor, constituie una dintre cele mai vechi mirodenii, utilizată pentru aromatizarea dulciurilor, tutunului și a băuturilor alcoolice.

Lemnul dulce face parte din familia Fabaceae-lor, înrudindu-se cu roșcovul, salcâmul, fasolea și mazărea. Este întâlnit în flora spontană a României, în special în zona Dobrogei și a Moldovei, unde îl găsim, în general, în locurile joase, în albiile secate ale râurilor, prin luminișuri şi prin luncile neîmpădurite.

ASPECT ȘI CARACTERISTICI

Lemnul dulce este o plantă erbacee perenă, cu aspect semi-arbustiv, care creşte sub formă de tufe cu flori liliachii, grupate în ciorchini bogați, susținuți de tulpini verticale de până la un metru înălțime, pe care se dezvoltă frunzele compuse, lipicioase, de circa 7–15 cm lungime, formate din până la 17 foliole alungit-ascuțite, asemănătoare frunzelor de salcâm. În mod caracteristic fabaceelor, fructul este o păstaie de 2-3 cm lungime, de culoare brun-roșcată, cu mai multe semințe rotunde in interior. 

Datorită rădăcinilor rizomatoase, plantele de lemn-dulce se răspândesc cu ușurință, colonizând suprafețe extinse și sunt destul de greu de scos din pământ, deoarece rădăcinile lor, fusiforme și ramificate, pătrund adânc în sol, având lungimi de până la 2 metri. Aceste rădăcini, care reprezintă partea cea mai importantă a plantei, utilizate în scopuri culinare și medicinale, au un miez galben, foarte bogat în substanțe zaharoase, protejat de o coajă fibroasă, de un maroniu închis.

SCURT ISTORIC. 

Lemnul-dulce este una dintre plantele al cărei uz în gastronomie, medicină și ritualuri ezoterice a depășit granițele continentelor, civilizațiilor și imperiilor, fiind utilizat în maniere mai mult sau mai puțin asemănătoare, de către multe populații antice, menționată de către savanții Antichității și slăvită de către caste religioase reputate, de la brahmani la hinduși, de la greci și romani la sciți, de la babilonieni la egipteni  și chinezi.

Istoria sa este una lungă și întortocheată, drumul său spre Europa Antică începând, se pare, la fel ca în cazul atât de multor alte mirodenii și plante medicinale, dinspre China, dar nu fără a poposi și a se statornici pe meleagurile Zeului Soare, unde a devenit, în scurt timp, unul dintre elixirele preferate ale faraonilor. Preferința egiptenilor pentru aceste rădăcini licoroase este demostrată de rămășițele de lemn-dulce, extrem de bine conservate, descoperite de arheologi în mormântul lui Tutankamon.

Ulterior, lemnul-dulce a luat drumul Orientului Mijlociu, ajungând, cu câteva secole înaintea erei noastre, în Europa de Sud și în regiunile nordice ale Mării Negre, unde a fost „întâmpinat” de sciți. În pelegrinările și staționările lor prin Europa, sciții au transmis din tainele medicinale ale „rădăcinilor dulci” grecilor, de unde au ajuns, mai departe, în posesia romanilor. 

Theophrastus, de exemplu, numea acestă plantă, în secolul al 3-lea î.e.n., „rădăcina scitică” și povestea despre acești migratori nomazi că erau capabili să meargă pe jos 12 zile fără să bea apă, atâta vreme cât mestecau rădăcinile prețioase. Ceea ce poate părea un mit, se confirmă două secole mai târziu, în scrierile lui Plinius și Dioscorides.

Astfel, în primul secol al erei noastre, Plinius cel Bătrân recomanda lemnul-dulce pentru afecțiunile gâtului, pentru îndepărtarea răgușelii și pentru ostoirea foamei și a setei. În același timp, contemporan cu el, Dioscorides, care călătorea cu armata lui Alexandru cel Mare, instruia soldații să se aprovizioneze cu rădăcini de lemn-dulce pentru perioada lungilor marșuri, spre a le alina setea atunci când apa devenea o resursă rară.

DENUMIRI ȘI ETIMOLOGIE 

Tot lui Dioscorides îi datorăm și numele botanic al genului, „Glycyrrhiza”, care provine din grecescul „glykeia rhiza” [γλυκεῖα ῥίζα], unde „glykeia” (glukos) înseamnă „dulce”, iar „rhiza” înseamnă „rizom” (rădăcină), acesta din urmă fiind de origini proto-indo-europene, cel mai probabil, scitice. Dar, așa cum, în cele mai multe situații, denumirile latine tind să aibă întâietate, și în acest caz, majoritatea limbilor europene folosesc pentru „rădăcina scitică dulce” denumiri derivate din numele latin, anume „liquiritia”: „Lakritze” (germ), „lékořice” (cehă), „lokrytsya” (ucr). „licorice” (eng).

UZ CULINAR

În perioada Antichității și a Evului Mediu, extractele de lemn-dulce erau utilizate mai mult în scopuri medicinale decât în gastronomie, sau ca aromă și îndulcitor pentru ameliorarea gustului altor preparate medicinale. În ceea ce privește preparatele alimentare, era mai des folosit pentru aromatizarea băuturilor răcoritoare sau alcoolice, adeseori recomandate și ca elixire de leac, pentru ameliorarea tulburărilor gastrice, tulburărilor hormonale la femei sau a afecțiunilor gâtului.

De exemplu, hindușii preparau o băutură din lapte, zahăr și lemn-dulce, despre care credeau că are proprietatea de a potența virilitatea, iar despre rădăcinile conservate în piramida lui Tutankamon se prezumă că ele se aflau acolo deoarece faraonul dorea ca atunci când ar fi ajuns în „lumea de dincolo” să-și poată prepara băutura preferată. Tot egiptenii și, probabil și alte popoare, obișnuiau să mestece rădăcinile crude sau deshidratate pentru a-și curăța dantura și a-și împrospăta respirația, obicei existent și astăzi în Italia, Franța și Spania.

În perioada Evului Mediu, esențele sau pudra de lemn-dulce erau utilizate pentru ameliorarea gustului preparatelor afumate, supra-condimentate sau a cărnii alterate care era păstrată prin conservare cu sare și alte ierburi.

În prezent, prezent, rădăcina de lemn dulce este unul dintre ingredientele principale folosite în prepararea dulciurilor, dintre care cele mai cunoscute sunt dropsurile sau bomboanele gumate de culoare neagră, cu aromă intensă și gust dulce-amărui, specifice statelor nordice, care se obțin, conform rețetei  tradiționale, din esență pură de lemn-dulce, fără adaos de zahăr, eventual alături de alte esențe, precum cele de anason, lămâie, mirt, eucalipt, mentă. O altă categorie de dulciuri sunt cele „sărate”, a căror aromă și savoare se obține din combinarea, în proporții bine stabilite, a esenței de lemn-dulce cu granulele de sare.

În afară de dulciuri, lemnul-dulce conferă un prinos de aromă și savoare băuturilor alcoolice, precum lichiorurile și anumite sortimente de bere neagră. În mod tradițional, lemnul-dulce mai este folosit pentru aromatizarea tutunului sau pentru obținerea foițelor pentru țigarete.

PROPRIETĂȚI ȘI CONSTITUENȚI

Principala subsanță din compoziția lemnului-dulce este așa-numita „glycyrrhizină”, compus constituit din amidon (20%), glucoză (6%), asparagină (alcaloid cu proprietăți diuretice), grăsimi, rășini, tanini, uleiuri volatile (03%), principii amare. Această glycyrrhizină are proprietatea de a fi de 50 de ori mai dulce decât zaharurile obișnuite și  poate fi consumată de către bolnavii de diabet ca înlocuitor pentru zahăr.  

În plus, ea are o structură și o activitate similară hidrocortizonului (hormon secretat de glandele suprarenale, care, preparat sintetic, are acțiune antiinflamatoare și antialergică), favorizând secrețiile mucoaselor stomacale și fiind foarte utilă în tratarea ulcerului peptic și a bolii Addison.

În afară de glycyrrhizină, lemnul-dulce mai conține o serie de flavone, responsabile pentru culoarea galbenă a rădăcinilor și cărora le-a fost atribuit afectul anti-ulceros.

UZ MEDICINAL

Rădăcina de lemn-dulce are proprietăți anti-spasmodice, sedative, anti-inflamatoare, diuretice, emoliente, expectorante, laxative, tonice, emenagoge, estrogene, anti-virale, anti-microbiene, hepato-protectoare, imuno-modulatoare și anti-tumorale. Este indicat în tratamentul artritei, al ulcerelor, astmului, bronștei, tusei productive, alergiilor, herpesului, eczemelor.

Principiile active din compoziția lemnului-dulce au proprietatea de a calma mucoasele gâtului, plămânilor, stomacului și intestinelor și de a dezinfecta toate porțiunile inflamate ale mucoasei care generează reacții auto-imune. Saponinele îi conferă proprietățile expectorante și de curăța tractul respirator, preparatele obținute din lemnul-dulce dovedindu-se deosebit de eficiente în tratarea tuberculozei.

  • În afecțiunile gâtului și al plămânilor, proprietățile lemnului-dulce sunt potențate de combinarea acestuia cu ginsengul.
  • Amestecat cu miere este un remediu excelent pentru rănile și iritațiile pielii.
  • Combinat cu mentă este un remediu foarte eficient pentru laringitele severe, care provoacă pierderea temporară a vocii.

Tratamentele pe bază de lemn-dulce sunt contraindicate femeilor însărcinate, persoanelor cu afecțiuni renale și celor cu hipertensiune, deoarece substanțele din componența acestei plante au proprietatea de a crește presiunea sanguină.

PlanteWarningPedia își propune o prezentare generală a plantelor, dar nu recomandă folosirea acestora în afara consultării persoanelor avizate (medici sau farmaciști) – prin urmare, PlantePedia se exonerează de orice responsabilitate în legătură cu efectele secundare ale utilizării pe cont propriu a plantelor prezentate pe site.

Un articol scris de Anne Tharesse

(28/12/2015, toate drepturile rezervate)

SURSE: 

  1. http://www.herballegacy.com/Knuteson_History.html 
  2. http://www.allthingsliquorice.co.uk/side/liquorice-a-little-history.html 
  3. https://en.wikipedia.org/wiki/Liquorice 
  4. http://www.pfaf.org/user/Plant.aspx?LatinName=Glycyrrhiza+glabra 
  5. http://www.herballegacy.com/Knuteson_Medicinal.html


Anunțuri

Lasa un raspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s