Plante comestibile din flora spontana – Zârna (Solanum nigrum)


AREAL ȘI RĂSPÂNDIRE

Zârna (Solanum nigrum) este o plantă anuală din familia Solanaceae-lor, înrudită  cu o serie de legume și fructe (precum cartoful, roșia și ardeiul), plante ornamentale (precum petunia) și plante medicinale (Atropa belladonna, Datura stramonium, Solanum dulcamara etc).

Este originară din Eurasia, dar a fost introdusă și naturalizată și în America de Nord și de Sud, Australia, Africa de Nord. Zârna crește în zonele umede, pe orice fel de sol.

În prezent este considerată buruiană și plantă otrăvitoare, deși, cunoscută omului de câteva mii de ani, a fost (și încă este) folosită ca plantă medicinală și culinară. În unele condiții poate fi toxică, dar aceste aspecte vom încerca să le clarificăm în paragrafele următoare.

În România poate fi întâlnită mai ales pe terenurile îngrășate, ca buruiană în culturile de cartofi sau pe marginea drumurilor.

DENUMIRI ȘI ETIMOLOGIE

Numele genului, „Solanum”, a fost pentru prima oară folosit de către Plinius cel Bătrân, pentru a denumi o plantă cunoscută la vremea aceea și sub denumirea de „strychnos”. Originile termenului sunt incerte, dar este posibil să fie derivat din latinescul „sol”  (soare), făcând referire la preferința acelei plante pentru lumină. La noi în țară, popular, i se mai spune „zârnă”, „lăsnicior”, „umbra-nopții”, „solan”. Cuvântul „zârnă” este de origine slavă, însemnând „grăunte” sau „boabă”. Termenul de „lăsnicior”, folosit uneori pentru a denumi și zârna, este de fapt numele popular al unei alte plante, înrudite cu zârna (Solanum dulcamara).

ASPECT ȘI CARACTERISTICI 

Zarna este o plantă anuală, care, în funcție de condițiile de mediu, poate atinge înălțimi între 30 și 120 cm, iar tulpina este verde și subțire, puternic ramificată, asemeni roșiei. Frunzele sunt fie ovate, cu marginile adânc dințate, fie cordate, cu marginile drepte sau ondulate; acestea au până la 8 cm lungime și 5 cm lățime și un pețiol de 1-3 cm. Florile, mici și albe, sunt grupate în buchețele, la capătul ramurilor principale. Au formă de steluțe, cu câte cinci petale. Ele sunt urmate de fructele mici, rotunde, de culoare verde când sunt crude, negre și lucioase după coacere.

PLANTE ASEMĂNĂTOARE, CU CARE POATE FI CONFUNDATĂ

Solanum nigra poate fi confundată cu Atropa belladonna sau cu Solanum dulcamara, o confuzie extrem de periculoasă, întrucât ambele plante sunt extrem de toxice. Prima, Atropa belladonna, cunoscută la noi sub denumirea de „mătrăgună”, este una dintre cele mai toxice plante cunoscute în emisfera sudică. Ingerarea oricărei părți ale acestei plante poate fi mortală. Cea de-a doua, cunoscută la noi sub numele de „lăsnicior”, este de asemenea toxică.

Diferența dintre Solanum nigrum și Atropa belladonna se poate face prin compararea fructelor, negre la ambele specii, cu precizarea că în cazul zârnei ele apar grupate în buchete, în timp ce în cazul mătrăgunei apar solitare, iar sepalele sunt mult mai proeminente, dând fructului un aspect de stea în cinci colțuri. Diferența dintre zârnă și lăsnicior este mai ușor de făcut, întrucât fructele lăsniciorului sunt roșii după coacere, plus că forma lor nu este perfect rotundă, ca în cazul zârnei, ci alungită și ușor țuguiată, iar florile sunt liliachii.

SCURT ISTORIC AL FOLOSIRII  ZÂRNEI

Zârna a fost intens folosită, pe timpuri, ca plantă alimentară, în special în perioadele de foamete și de sărăcie prelungite. Frunzele, bine fierte (vezi mai  jos, la toxicitate), au fost folosite ca înlocuitor de spanac, iar fructele, bine coapte, au fost consumate ca atare – despre ele spunându-se că au o aromă asemănătoare lemnului dulce și pepenelui galben. În Etiopia, fructele bine coapte sunt în mod curent culese de către copii și mâncate; în perioadele de foamete, din trecutul acestui popor, consumul de fructe coapte de zârnă era ceva intens întâlnit în rândul întregii populații. Același fenomen a fost consemnat și în cazul poporului chinez, în timpul marii sărăcii care a marcat secolul al XV-lea.

UZ CULINAR

În unele regiuni ale Indiei, zârna este cultivată pentru consum propriu (nu pentru comercializare). În India de Sud, frunzele și fructele de Solanum nigrum sunt în mod curent consumate, după ce au fost preparate, în prealabil, după o rețetă locală – fierte laolaltă cu fructe de tamarind, ceapă și semințe de chimen. În unele regiuni ale Etiopiei există și astăzi obiceiul recoltării masive a fructelor de zârnă, dat fiind faptul că acestea se coc înaintea culturilor de porumb. În acest sens, ei nici nu îndepărtează plantele de Solanum nigrum care le invadează grădinile și ogoarele. În Ghana, fructele necoapte de zârnă sunt folosite pentru prepararea unor supe și tocănițe tradiționale. În Africa de Sud, fructele foarte bine coapte, sunt transformate în gem și dulceață. În Grecia și în Turcia, frunzele de zârnă reprezintă unul dintre ingredientele unei rețete locale de salată din verdețuri fierte, numită horta.

UZ MEDICINAL

Planta are proprietăți narcotice, motiv pentru care a fost folosită în trecut ca sedativ. În Bohemia, frunzele de zârnă erau așternute în pătuțurile copiilor mici pentru a induce somnul, iar frunzele uscate și infuzate erau recomandate pentru efectul puternic sudorific. În diverse părți ale lumii, inclusiv la noi, frunzele de zârnă (la fel ca și cele de roșie) erau folosite, sub formă de cataplasmă, pentru a trata afecțiunile dermatologice. Despre fructele zdrobite și aplicate pe răni și abcese, se spune că ușurează durerea și atenuează inflamația. Popoarele arabe foloseau acest remediu extern pentru a trata arsurile și ulcerațiile.

TOXICITATE

Zârna este considerată plantă otrăvitoare, din cauza conținutului ridicat de solanină (mai multe despre solanină), care se regăsește în toate părțile plantei. Această toxină, care poate produce simptome de intoxicație (rareori deces) este concentrată în frunzele crude și în fructele necoapte. Cele mai multe cazuri de otrăvire s-au produs în urma consumului de frunze crude (nepreparate termic) sau de fructe necoapte (încă verzi).  Au existat rare cazuri de decese în rândul copiilor care au mâncat fructe crude; cu toate acestea, planta are rareori  efecte fatale și doar arareori fructele coapte pot produce simptome moderate de genul durerilor abdominale, vărsăturilor, diareei.

Toxinele acestei plante sunt concentrate în frunzele crude (nepreparate termic) și în fructele necoapte, prin urmare, fructele verzi trebuie considerate toxice. În consecință, frunzele de zârnă devin comestibile în urma fierberii în mai multe ape, care sunt schimbate de 2 – 3 ori și înlocuite cu apă curată. Astfel procesate, pot fi consumate asemeni spanacului. Fructele coapte (perfect negre) nu sunt considerate toxice, dar, pentru mai multă siguranță pot fi și ele supuse procesării termice.

Această prezentare necesită JavaScript.

 

PlanteWarningPedia își propune o prezentare generală a plantelor, dar nu recomandă folosirea acestora în afara consultării persoanelor avizate (medici sau farmaciști) – prin urmare, PlantePedia se exonerează de orice responsabilitate în legătură cu efectele secundare ale utilizării pe cont propriu a plantelor prezentate pe site.

Un articol scris de  Anne Tharesse

SURSE:

  1. Wikipedia
  2. www.nps.gov
  3. www.pfaf.org
  4. www.botanical.com
Anunțuri

Lasa un raspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s