Fructe mai putin cunoscute – Dracila (Berberis vulgaris)


Berberis

Fructe de DracilaDrăcilă, Lemn-galben, Cătină de râu: Berberis vulgaris

Drăcila reprezintă una dintre numeroasele specii ale genului Berberis, din familia Berberidaceae-lor, nativă a zonelor temperate din Europa și Asia. Fructele sunt comestibile, fiind consumate și de către păsările sălbatice, care dispersează semințele, contribuind astfel la propagarea arbuștilor în arealul lor de răspândire. În România îl regăsim în zonele de deal și câmpie, la marginea pădurilor și prin luminișuri.

Fructele de dărcilă au folosite, în scopuri medicinale, de acum 2500 de ani. În Iran erau recomandate pentru tratarea diareei, reducerea febrei, îmbunătățirea apetitului, ameliorarea afecțiunilor gastrice, îmbunătățirea stării generale a organismului și creșterea tonusului.

Printre denumirile populare românești se numără: drăcilă (datorită spinilor), cătină de râuri (datorită fructelor), lemn-galben (datorită lemnului de berberis care, decojit, relevă o culoare galbenă intensă).

Dracila (Berberis Vulgaris)

Ca aspect, drăcila este un arbust spinos, foios, ce atinge o înălțime de aproximativ 4 m înălțime. Crește sub aspect de tufă, cu numeroase tulpini lemnoase, care răsar din aceeași rădăcină; lăstărește puternic. Frunzele sunt mici, ovale, de 2- 5 cm lungime și 1-2 cm lățime, cu marginile serate. Primăvara și vara sunt de culoare verde, roșcate toamna. Apar grupate pe ramuri, în mănunchiuri de câte 2 – 5 laolaltă, dispuse în rozetă și susținute de spini ramificați.

Florile sunt de un galben-intens, de 4 – 6 mm diametru, grupate în panicule (ciorchini) atârnătoare, de aproximativ 3 – 6 cm lungime. Apar primăvara târziu. Fructele constau în drupe lunguiețe, de culoare roșie când sunt coapte, de 7-10 mm lungime și 3 – 5 mm diametru. Ca aspect sunt oarecum asemănătoare coarnelor și se coc vara târziu, sau la începutul toamnei. Sunt comestibile, bogate în vitamina C, dar foarte acre și astringente. Totuși, prin gătire, gustul lor se schimbă, având o aromă acidă, dar fructată, ideală pentru tarte, deserturi răcoritoare, dulcețuri acrișoare.

Preferă soluri revene, argiloase, acide, cu amplasare la lumină sau umbră parțială. Fiind plantă de climat temperat, rezistă bine peste iarnă, nefiind afectată de îngheț. În afară de această specie, mai există și specii și hibrizi cu funze persistente, de culoare verde, galben-aurie, roșie, purpurie cu marginile aurii (ex. – Berberis Thunbergii).

Dracila (Berberis Vulgaris)Acestea sunt excelente ca plante ornamentale, creând un contrast spectaculos între frunzele de un roșu intens și florile galbene. Pe de altă parte, și Berberis vulgaris are farmecul său aparte, primăvara – prin florile galbene, abundente, dispuse în ciorchini, și toamna – când întreg arbustul devine roșu-purpuriu. Drăcilele pot fi plantate ca tufe singulare, în grupuri sau garduri vii.

Reprezintă o excelentă alegere pentru formarea gardurilor de protecție, datorită spinilor. În același timp, atrag albinele, fluturii și păsările sălbatice, care le consumă cu mare plăcere, de îndată ce s-au copt. Suportă bine tunderile. Se înmulțește prin semințe și butași semilignificați. Cel mai mare cultivator de drăcilă din lume este Iranul.

UTILIZARE ÎN GASTRONOMIE

Părțile comestibile ale plantei sunt fructele, restul fiind toxice pentru oameni. Fructele pot fi consumate  crude, fără niciun fel de risc – în acest caz, însă, trebuie culese atunci când sunt pe deplin coapte. Când sunt crude, sau insuficient pârguite, sunt neplăcute gustului, din cauza substanțelor puternic astringente pe care le conțin.

Acestea pot distruse cu desăvârșire prin fierbere, rezultând un ingredient ideal pentru tarte, sosuri, gemuri, nectare – cărora la conferă un gust acidulat, proaspăt, revigorant. Copiii par să prefere aceste fructe în mod deosebit. Singurul inconvenient, atunci când sunt consumate nepreparate, constă în multitudinea de semințe, disproporționată, comparativ cu volumul de pulpă din fruct.

Din cauza țepilor numeroși, fructele de drăcilă sunt greu de cules (ca și cele de măceș, dealtfel) și, de aceea, nu multă lume se încumetă la această sarcină. Cu toate acestea, există numeroase preparate tradiționale din fructe de drăcilă – atât în țările europene, cât și în cele asiatice. Se pretează foarte bine pentru:Orez persan cu fructe de dracila

  • prepararea gemurilor, jeleurilor și peltelelor, datorită conținutului mare de pectină, care facilitează închegarea compoziției pe măsură ce se răcește, după ce, în prealabil, a fost fiartă;
  • se pot prepara și sosuri, dulci-acrișoare, pentru preparatele din carne (vânat, pui, porc etc) sau orez (în Iran, de exemplu, fructele se drăcilă sunt în mod curent adăugate în pilaf – în loc de stafide sau prune);
  • din fructele crude sau deshidratate se pot prepara ceaiuri tonice, revigorante, prin conținutul ridicat de vitamina C (asemănătoare ceaiurilor de măceșe);
  • din fructele deshidratate se pot prepara supe, înghețate, aluaturi (pâine, de exemplu);
  • prin fermentare, din fructele de drăcilă, se poate obține o băutură alcoolică asemănătoare vinului.

 


Cea mai importantă substanță din compoziția drăcilei este barberina – un alcaloid izochinotic care se găsește în diverse specii de plante din familia Berberidaceae. Acest alcaloid are, se pare, proprietăți multiple: hipoglicemiant, hipocolesterolemiant, antibacterian cu spectru larg.

Un articol scris de Anne Tharesse (Toate Drepturile Rezervate)


VEZI ŞI:

Akebia quinata…

…este un arbust agățător din familia Lardizabalaceae, nativ din Japonia, China, Coreea și aclimatizat în regiunile temperate ale Europei si Americii. Florile sunt urmate de fructul voluminos, care constă într-o păstaie de culoare roz închis spre mov, mai rar alb…  (citește mai mult)


Caprifoiul himalayan (Leycesteria formosa)…

…este un arbust foios din familia Caprifoliaceae, înrudit cu ”Mâna Maicii Domnului” (Lonicera Japonica), nativ din zona munților Himalaya și China de Sud-Vest. Fructele sunt drupe sferice, de aproximativ 1 cm diametru, la început roșii, apoi, pe măsură ce se coc, aproape… (citește mai mult)


Călinul (Viburnum opulus)…

este un arbust cu fructe de culoare roșie, grupate sub formă de ciorchini, asemănător socului. La noi în țară este foarte răspândit prin tufărişuri, pădurile de câmpie, liziere, până în zonele deluroase și submontane. Toamna face fructe roșii, numite în popor „căline”… (citeşte mai mult)


Gutuiul japonez (Chaenomeles japonica)…

…este un arbust fructifer și decorativ, din familia Rosaceae, înrudit cu gutuiul autentic (Cydonia oblonga), dar aparținând unui gen diferit. Fructele sunt niște poame mici, de culoarea gutuii, în formă de măr, comestibile. Acestea se coc toamna târziu… (citește mai mult)


”Spanacul cu căpșune” (Blitum capitatum, B. virgatum)…

…este o plantă anuală comestibilă, înudită cu spanacul (Spinacia oleracea). Atât fructele, cât și frunzele acestei plante sunt comestibile. Fructele sunt mai degrabă dulci decât aromate și se aseamănă prin textură și gust cu dudele… (citește mai mult)


Căpșunul indian (Duchesnea indica)…

…este o plantă perenă, sempervivescentă, din familia Rosaceae-lor. Planta este nativă din Asia de Sud și de Est, dar a fost introdusă în multe regiuni, ca plantă ornamentală. Fructele sale, înrudite și asemănătoare căpșunelor autentice, sunt comestibile și foarte… (citește mai mult)


Gaultheria procumbens…

…este un arbust pitic, evergreen, originar din America de Nord, unde crește spontan, în colonii dense, pe câmpii nisipoase și sterpe și pe piscurile muntoase. Este apreciat ca plantă decorativă și comestibilă, pentru frunzișul său verde intens și pentru fructele mici și rotunde… (citește mai mult)


Măslinul rusesc (Eleagnus angustifolia)…

…face parte din familia Eleagnaceae și este originar din sudul Europei si vestul Asiei, fiind răspândit în Turcia, în sudul Rusiei, Kazahstan, Afghanistan și Iran. Sălcioara este cultivată, în principal, ca plantă ornamentală, atractivă prin frunzișul argintiu și florile puternic parfumate… (citește mai mult)


Schisandra…

…o plantă exotică pentru noi, face parte din flora luxuriantă a Chinei, Japoniei, Rusiei îndepărtate, Japoniei, Coreei și Malaeziei, unde, în habitatul său natural, o putem admira atârnând, sub formă de ghirlande de flori și fructe, din coronamentul arborilor pe care îi parazitează… (citește mai mult)


Cornul (Cornus Mas)…

…este un pom fructifer din familia Cornaceae-lor, originar din sudul Europei și sud-vestul Asiei, cel mai probabil din regiunea Mării Negre și a Turciei. Consumul de coarne, pe teritoriul Europei este unul sporadic, ținând mai mult de un fel de specific regional, mai ales în țările balcanice… (citește mai mult)


Cireșul naking (Prunus tomentosa)…

…este un arbust fructifer, aparținând genului Prunus (din care fac parte corcodușul, cireșul, vișinul, caisul, piersicul), din familia Rosaceae-lor, originar din China și frecvent cultivat în Rusia și în alte regiuni cu climă rece, datorită rezistenței extreme la temperaturi de până la până la −45 °C… (citește mai mult)


Amelanchierii…

…sunt un grup de arbuști din familia Rosaceae-lor, cei mai mulți nativi de pe continentul nord-american (SUA și Canada), cu puțini reprezentanți în Lumea Veche. Toate speciile de Amelanchier au fructe comestibile și sunt plantați atât ca arbuști decorativi, pentru înflorirea lor abundentă… (citește mai mult)


Moșmonul (Mespilus germanica)…

…este un arbust foios din familia Rosaceae-lor, originar din sud-estul Europei și sud-vestul Asiei, foarte răspândit în zonele de coastă ale Mării Negre și ale Mării Mediterane. Este apreciat pentru fructele sale comestibile… (citește mai mult)


Măslinul dobrogean (Ziziphus jujuba)…

…este un arbust fructifer din familia Rhamnaceae-lor. Este originar din Asia Centrală, unde se cultivă din cele mai vechi timpuri. În România, zone favorabile pentru cultura curmalului chinezesc sunt partea de sud a ţării… (citește mai mult)


Scoruşul domestic (Sorbus domestica)…

…este un arbust fructifer, ale cărui poame sunt nişte fructe micuţe, de 2-3 cm lungime, verzi când sunt crude, colorându-se apoi, pe timpul coacerii, în galben-portocaliu spre maroniu. Forma fructelor o poate imita atât pe cea a merelor, cât și a perelor, singura diferență constând în dimensiunile lor miniaturale… (citește mai mult)


Porumbarul (Prunus spinosa)…

… este un arbsut fructifer mic, cu  aspect de tufă spinoasă şi fructe rotunde, brumării, asemănătoare, ca aspect, prunelor. Porumbele sunt în mod tradițional folosite în spațiul balcanic (inclusiv în România) pentru prepararea gemurilor, a marmeladelor, siropului și a vinului de porumbe… (citește mai mult)


Afinele de Siberia…

…cunosc o lungă istorie de recoltare din flora spontană, cultivarea lor efectivă de către oameni fiind una destul de recentă. Fructele ”afinului” de Siberia au fost utilizate de mii de ani, de către locuitorii regiunilor nordice, consumate fie crude, fie folosite în gemuri, dulcețuri, siropuri… (citește mai mult)


Cassabanana (Sicana odorifera)…

…singura specie a genului Sicana, este o plantă erbacee cățărătoare, din familia Curcubitaceae, originară din America de Sud. În climatul tropical este perenă, în cel temperat poate fi cultivată ca plantă anuală, pentru fructele sale comestibile… (citeşte mai mult)


Persimonul (Diospyros kaki)…

… cunoscut la nivel internațional sub o largă varietate de nume, reprezintă cea mai cultivată specie din genul Diospyros, din familia Ebenaceae-lor. Fructele de persimon pot varia ca formă, de la rotund-turtit la oval-alungit, iar pulpa este cărnoasă, fină, dulce și suculentă… (citeşte mai mult)


Naranjilla (Solanum quitoense)…

…este o plantă perenă subtropicală, originară din America de Sud, din familia Solanaceae-lor și înrudtită, astfel, cu roșia comună. Este cultivată pentru pulpa sa acidulată, cu aromă asemănătoare ananasului, lămâii și rubarbei… (citește mai mult)


Gac-ul (Momordica cochinchinensis)…

…este fructul unei plante erbacee originare din sud-estul Asiei și nord-vestul Australiei, din familia Cucurbitaceae-lor și înrudit, astfel, cu castravetele și pepenele. Fructul este foarte popular în Vietnam, unde este folosit de câteva mii de ani, atât în alimentație, cât și în medicină… (citește mai mult)


Moșmonul japonez (Eriobotrya japonica)…

…numit uneori și nisper japonez, este un pom fructifer din familia Rosaceae-lor, originar din sud-estul Chinei, cultivat ca arbore ornamental și pentru fructele sale comestibile, asemănătoare, ca aspect, caiselor. Fructele, ovale-alungite spre rotunde sau piriforme, fine sau pufoase… (citește mai mult)


„Lămâia caviar” aka „The Australian Finger Lime” (Citrus australasica)…

…este un arbust țepos din familia Rutaceae-lor, originar din pădurile subtropicale depresionare ale Australiei. Pulpa este formată din mici vezicule cărnoase și zemoase, translucide, de culoare galbenă, roz sau albă. … (citește mai mult)


Kumquat-ul…

…este un arbust exotic, peren, de mici dimensiuni, din familia Rutaceae-lor, cultivat ca plantă ornamentală și pentru fructele sale comestibile, asemănătoare portocalelor (Citrus sinensis), deși mult mai mici și care se prezintă caracteristică unică printre citrice de a se consuma… (citește mai mult)

Anunțuri

Lasa un raspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s