Culturi alternative – Nucile de pamant, posibile înlocuitoare ale cartofilor


apios americana.jpg

Apios Americana - tubercul comestibilNucile de pământ, potato bean, hopniss, Indian potato, hodoimo, America-hodoimo, American groundnut: Apios americana

Apios americana este denumirea științifică a unei plante erbacee perene, din familia Fabaceae-lor, nativă de pe continentul nord-american, care dezvoltă tuberculi și păstăi comestibile. Arealul său de baștină se extinde din sudul Californiei până în Florida și Colorado, fiind o plantă versatilă, ușor adaptabilă în toate zonele cu climă temperată.

Ca aspect, este o plantă cățărătoare care dezvoltă liane de până la 6 metri lungime, rezistente și acoperite cu perișori fini. Frunzele sunt penate, de 8–15 cm lungime, cu câte 5–7 foliole dispuse opus, cu marginile întregi, de ascuțit-lanceolate, de aproximativ 5 cm lungime. Florile pot fi de culoare roz, purpurie sau roșu-maronie și apar grupate în raceme dense, de până la 15 cm lungime. Fructul este o păstaie de 5–13 cm lungime, consumată ca legumă. Din punct de vedere botanic, tuberii săi sunt tulpini rizomatoase, nu rădăcini. Ca formă sunt bombat-rotunzi, de dimensiunile oului de găină.

Nucile de pământ au reprezentat un aliment de bază în rândul nativilor americani care trăiau în arealul de distribuție al plantei. Botanistul suedez Peter Kalm, care a ajuns în anul 1749 într-una dintre aceste regiuni, scria:

Hopniss sau Hapniss era numele indian al unei plante pe care ei o mâncau la vremea respectivă… Rădăcina semăna cu cartoful, iar indienii o fierbeau și o mâncau în loc de pâine…”. Apios Americana - flori

Plante cu aspect similar și întrebuințări apropiate au fost ulterior descrise de misionarii iezuiți și de alți autori sau personalități ale vremii. Nativii americani preparau aceste legume, se pare, în multe variante. Una dintre ele era aceea de a curăța tuberii de coajă și de a-i usca la soare, pentru a putea fi utilizați pe timpul iernii. O altă metodă de conservare, frecvent folosită și pentru alte plante, consta în fierberea lor în sirop de arțar.

Europenii au aflat de existența acestei plante de la nativii americani și tot de la ei au învățat să o și folosească. Taina „cartofului sălbatic” a ajuns la „omul alb” mai mult din motive de necesitate, nucile de pământ devenind, pentru primii pelerini ajunși în Lumea Nouă, un mijloc de subzistență aproape indispensabil în primii ani ai stabilirii lor acolo.

La un moment dat, nu se știe exact când, nucile de pământ au ajuns și pe bătrânul continent european, astfel încât în anul 1885 ele au fost înregistrate ca plante de cultură, după ce, în 1845, s-a încercat în Irlanda înființarea unor culturi de „cartofi-fasole”, ca alternativă la culturile clasice de cartofi, pentru a preîntâmpina perioadele de foamete care surveneau în cazurile compromiterii în masă a acestora. Cu toate acestea, nucile de pământ nu și-au făcut loc nici pe tarabele și nici în dieta europenilor – aceasta, probabil, din cauza faptului că pentru a obține tuberculi suficient de dezvoltați, pretabili consumului, este nevoie de doi ani, ceea ce reprezintă un real dezavantaj, comparativ cu mult mai fezabilele culturi de cartofi.

Recolta de Nuci de PamantChiar dacă europenii nu au adoptat această plantă, japonezii și coreenii au făcut-o, Japonia fiind singurul loc de pe planetă unde nucile de pământ sunt cultivate, în cantități semnificative, pentru scopuri alimentare și comerciale. Modalitatea în care nucile de pământ au pătruns pe teritoriul Japoniei este incertă, dar se crede că acest lucru s-a petrecut în perioada Meiji (1868-1912), fie accidental, ca „pasagere clandestine” pe unul dintre vasele care importau puieți de măr din America de Nord, fie intenționat, ca plantă ornamentală.

Faptul că această plantă a devenit în scurt timp o legumă populară în Japonia se explică prin aceea că locuitorii ei erau deja familiarizați cu o rudă apropiată a nucilor de pământ, care făcea parte din flora spontană a insulei – „hodoimo” (Apios fortunei) și care era arareori consumată, ca plan de rezervă în situații de necesitate. În prezent, preparatele japoneze din nuci de pământ constituie o specialitate locală, ele fiind constant cultivate acolo de peste 100 de ani. În rest, în ceea ce privește arealul ei de baștină, această plantă rămâne una sălbatică, nedomesticită și necultivată, recoltată ocazional de către populație, din flora spontană și aproape necunoscută europenilor.

Pe lângă beneficiile menționate până acum (plantă perenă, adaptabilă, care oferă o dublă recoltă – păstăi și tuberculi, ornamentală, efecte benefice asupra organismului uman), nucile de pământ mai prezintă și avantajul de îmbogățire a pământului, prin fixarea azotului în sol.Apios Americana - Tuberculi

Tuberculii pot fi recoltați în orice moment al anului, dar, de obicei, ei sunt culeși primăvara sau toamna. Pentru a obține o recoltă satisfăcătoare este indicat ca plantele să aibă vârsta de minim doi ani. Dacă dorim să cultivăm aceste plante ca legume perene, putem recurge la o metodă foarte simplă: împărțim cultura pe 3-4 parcele, astfel încât recoltăm doar una pe sezon, având apoi grijă să reconstituim parcela epuizată. Dacă li se asigură condițiile potrivite (un loc întunecat, răcoros și aerisit), acești tuberculi pot rezista chiar și câteva luni după recoltare.

Studiile efectuate pe cobai au relevat faptul că tuberii cruzi nu sunt indicați consumului uman, din cauza prezenței unui latex amar care poate produce tulburări digestive, dar care este în totalitate distrus în urma preparării termice. Nucile de pământ conțin de aproximativ 3 ori mai multe proteine decât cartofii, calciu (de 10 ori mai mult decât cartoful), fier (de 2 ori mai mult decât cartoful), acizi grași (până la 5%), inclusiv acid linoleic, deși conținutul de vitamina C este semnificativ mai scăzut decât în cazul „rudei” sale. Peste 30% din greutatea pulpei constă în carbohidrați.

Nucile de pământ conțin, în plus, o serie de isoflavone cu acțiune benefică asupra organismului, printre proprietățile lor numărându-se afectele anticancerigene (pentru colon, prostată, sân) și anti-hipertensive – unul dintre experimentele realizate pe șobolani hipertensivi s-a finalizat cu rezultate și concluzii surprinzătoare: tensiunea lor arterială a scăzut cu 10% după ce au fost hrăniți cu pudra obținută din tuberii deshidratați și măcinați; în același timp, au înregistrat și o scădere a colesterolului din sânge și a trigliceridelor.

Nuci de Pamant sotateUTILIZARE ÎN GASTRONOMIE

Tuberii acestei plante dețin calitățile culinare ale cartofului, deși aroma lor este mai apropiată de cea a nucilor (de unde provine și denumirea lor populară) și poate un pic pământoasă, iar textura este mai fină.

Pot fi fierți și pasați, sub formă de piureuri ori supe-cremă, adăugați la tocănițe, salate calde, ciorbe etc, pot fi copți sau prăjiți. Prin deshidratare și măcinare, pudra rezultată poate fi întrebuințată ca agent de îngroșare în supe ori sosuri, sau ca adaos de făină în produsele de panificație.

Păstăile se culeg atunci când sunt tinere, înainte de a îmbătrâni și de a deveni fibroase, și se prepară în mod similar păstăilor de fasole sau mazăre.

Un articol scrise de AnneTharesse (Toate Drepturile Rezervate)

SURSE:

  1. Wikipedia
  2. Temperat Climate Permaculture
  3. Plants For a Future
  4. Eat the Weeds
  5. Sursa Foto Sus: honest-food.net

Anunțuri

Lasa un raspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s