Gradina comestibila – Calinul (Viburnum opulus)


Calinele

Fructe de CalinDin genul Viburnum fac parte aproximativ 150–175 specii, din familia „Adoxacea-lor” (Caprifoliaceae), originare din Europa, America de Nord,  Africa de nord și Asia Centrală, cultivate în scop ornamental, pentru florile lor spectaculoase.

Cele mai multe varietăți decorative sunt hibrizi care nu fac fructe și care prezintă caracteristici diferite în ceea ce privește forma frunzelor, coloritul florilor și perioada de înflorire, existând specii care își păstrează partial frunzele peste iarnă, altele care înfloresc la sfârșitul iernii-începutul primăverii. 

Călinul European (Viburnum opulus) este un arbust cu fructe de culoare roșie, grupate sub formă de ciorchini, asemănător socului. La noi în țară este foarte răspândit prin tufărişuri, pădurile de câmpie, liziere, până în zonele deluroase și submontane.

Călinul american (Viburnum trilobum) este originar din Canada, foarte similar călinului european, cu diferența că fructele lor sunt ușor mai mari și lipsite de astringeța celorlalte (vezi la „uz culinar” și „toxicitate”) și pot fi consumate inclusiv crude, nu doar preparate, ca în cazul călinelor europene.

În flora spontană, călinul se găsește cel mai adesea sub formă de arbust tufos (ca și alunul) deoarece lăstărește puternic, cu înălțimi cuprinse între 3 și 5m. În cultură, atunci când este toaletat, el poate lua alura unui pom cu tulpină dreaptă și coroană bogată.FRAME copy

Frunzele, similare cumva celor de arțar, sunt formate din 3 -5 lobi dințați, cu nervuri proeminente. Înflorește în lunile mai-iunie, iar florile sunt de culoarea verde deschis sau alb, cu un diametrul de 5-7 cm.

Toamna face fructe roșii, numite în popor „căline”, iar frunzele își schimbă culoarea în roșu aprins. Fructele sunt bobițe mici, roșii, translucide,  cam de 8 mm în diametru, cu un singur sâmbure.

Forma bulgărilor săi florali și aspectul fructelor au inspirat, prin diverse părți ale lumii, diferite denumiri care fac trimitere la alte specii de arbori și arbuști, marcând astfel similaritatea unora dintre trăsăturile lor comune, chiar dacă plantele aflate în discuție nu sunt înrudite botanic.

Astfel, în Europa mai este numit „soc de apă” („water elder”), „soc roșu” („red elder”) sau „soc roz” („rose elder”). Asemănarea clară care se face, astfel, între călin și soc, are mai multe explicații: faptul că impart același habitat, că florile lor  sunt dispuse în raceme dense, dar și faptul că, în flora spontană chiar există, deși mai rar întâlnit, o varietate de soc cu fructele roșii (Sambucus racemosa).

În alte denumiri remarcăm asocierea cu merișorul („European cranberrybush” – „merișorul tufos European”; „High Cranberry” – „merișorul cu trunchi înalt), cu bulgării de zăpadă (făcându-se referire la racemele florale dense – „snowball tree”, „bulles de neige”) sau recunoașterea sa ca plantă de leac – „cramp bark” („scoarța pentru crampe”). Denumirea populară românească provine din slavul „Kalyna” (vezi mai jos).

Fructe de CalinChiar dacă citadinilor secolului XXI, numele de „călin” poate să nu le spună prea multe, iar planta însăși să pară una oarecum comună, proba timpului le-ar putea dovedi contrariul.

Istoria călinului se întoarce cu câteva mii de ani în urmă, împletindu-se cu credințele religioase și ritualurile păgâne ale popoarelor slave, în cadrul cărora a fost asociat cu nașterea universului, „rădăcinile” familiale (apartenența și loialitatea față de „0rigini”), sângele, sacrificiul, martiriul și virginitatea.

În present, „Kalyna” („călin”, ucr.) reprezintă unul dintre simbolurile naționale ale Ucrainei, reprezentări ale sale abundând în tot ceea ce reprezintă folclorul acestei nații – cântece, broderii, picturi etc. Imprimeurile cu frunze, fructe și flori de călin se găsesc și astăzi, pe prosoape, șervete, tricouri.

Fructele de călin au fost cunoscute și folosite și de locuitorii din vechime ai actualei Canade. Nativii americani foloseau ramurile de călin pentru a confecționa săgeți, iar scoarța pentru a ameliora crampele abdominale, inclusiv pe cele menstruale, pentru a ușura travaliul și a grăbi nașterea.

UTILIZARE ÎN GASTRONOMIE

Compot de CalinCălinul european. Deși comestibile, gustul acestor fructe  este mai degrabă acru, iar dacă sunt zdrobite, fructele emană un miros care nu e neapărat plăcut. Dar toate acestea nu I-au împiedicat pe locuitorii Siberiei să prepare din călinele fermentate un soi de „tărie”, și nici pe norvegieni și suedezi să le folosească în produsele de patiserie, în special sub forma unui aluat traditional, obținut din făină, miere și pastă de căline.

TOXICITATE.  Consumul de fructe crude poate provoca vărsături și diaree – se estimează că o doză inofensivă ar fi cea echivalentă cu cantitatea de fructe care pot încăpea într-o palmă. Pentru a putea beneficia de aroma și proprietățile acestor fructe, cel mai indicat ar fi să le consumăm preparate – tarte, sucuri, prăjituri, etc deoarece, prin gătire toxicitatea lor dispare.

Călinul American. Călinele americane, bogate în vitamina  C, pot fi consumate crude, în salate de fructe, sucuri sau deserturi răcoritoare nepreparate termic, sau sub formă de tarte cu fructe, plăcinte, gemuri, siropuri. O garnitură americană tradițională destinată meselor festive constă în prepararea unui sos dulce din fructe de căline care se servește alături de friptura de porc.

 

Un articol scris de Anne Tharesse.

SURSE:

  1. Wikipedia-Viburnum opulus
  2. Botanical.com
  3. Wikipedia – Viburnum trilobum
Anunțuri

Lasa un raspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s