Fructe exotice în gradinile noastre – Cassabanana, alias Sikana (Sicana odorifera)


Cassabanana (Sicana odorifera)Cassabanana (Sicana odorifera), singura specie a genului Sicana, este o plantă erbacee cățărătoare, din familia Curcubitaceae, originară din America de Sud. În climatul tropical este perenă, în cel temperat poate fi cultivată ca plantă anuală, pentru fructele sale comestibile, cu aromă asemănătoare pepenelui galben.

În limbajul internațional, printre denumirile sale se numără: engleză: cassabanana, casbanan, sikana, musk cucumber; Mexic: melocotonero, calabaza de olor, calabaza melón, pérsico, alberchigo ; Guatemala: melocotón, melón de olor; Costa Rica; calabaza de chila; Nicaragua: cojombro; Panama: chila; Bolivia: pavi; Peru: adea, olerero, secana, upe; Paraguay: calabaza; Columbia: curuba, pepino melocoton; Brazilia: cura, coróa, curua, curuba, cruatina, melão caboclo, melão; Venezuela: cajú cajuba, cajua, cagua, calabaza; Puerto Rico: pepino, pepino angolo, pepino socato; Cuba: cohombro.

Cassabanana se presupune că este originară din Brazilia, de unde s-a extins în America tropicală, istoricii descoprind dovezi conform cărora planta a fost cultivată în regiunea Ecuadorului din timpurile pre-hispanice. Prima mențiune a sikanei în lucrările horticultorilor și biologilor europeni datează din secolul XVII (1658),  care o descriau ca fiind o plantă de cultură populară în Peru.

În prezent, cassabanana este cultivată în zonele de coastă ale Americii Centrale, de unde fructele sunt transportate până departe, în ținuturile muntoase. În Venezuela și în Brazilia este cultivată mai mult ca plantă ornamentală, dar în Cuba, Puerto Rico și în Mexic este apreciată pentru fructele sale.

Pentru a putea oferi fructelor un sezon suficient de lung, care să le asigure maturizarea, în climatul temperat, cultivarea sikanei se realizează prin răsaduri (din semințe înmuiate în apă pentru 3-4 zile) crescute în interior, cât mai devreme posibil (ianuarie – februarie). Se plantează în grădină atunci când temperaturile nu mai scad sub 15°C, în sol îngrășat, bine îngrășat, în plin soare. Pentru a facilita fructificarea, este indicat ca planta să fie tunsă, până la o înălțime de 2-3 m. Fructele pot fi depozitate, în condiții corecte, pentru perioade îndelungate.

Planta are o creștere rapidă și liane viguroase, robuste, atingând înălțimi de până la 15 m, motiv pentru care, cel mai adesea, acaparează arborii din jur. Ele se „agață” de suporturi, ramuri, ziduri etc, prin intermediul unor cârcei lipicioși, care pot adera și pe suprafețele cele mai fine. Frunzele sunt mari, pubescente (la fel și lujerii tineri) ca la majoritatea speciilor din familia Curcubitaceae-lor, lobat-palmate sau rotund-cordate, de aproximativ 30 de cm lățime, cu marginile dințate și pețiol lunge (de până la 12 cm lungime). Florile, care apar solitar, sunt de culoare albă sau galbenă, cu câte 5 petale.

Fructul este de mari dimensiuni, la maturitate atingând până la 60 de cm lungime, cilindrice, drepte sau ușor curbate. Coaja este fermă, lucioasă și fină, de culoare portocaliu-roșiatică, maronie, mov-închis cu reflexe violet sau în întregime negre. Fructul copt are pulpa de culoare galben-portocalie, densă, suculentă și dulce, asemănătoare cumva, la gust, pepenelui galben. Cavitatea centrală găzduiește o pulpă mai moale, mai rarefiată, care îmbracă numeroase semințe plat-ovale, similare celor de pepene verde, de culoare maro-deschis, mărginite de o dungă de un maroniu-intens.

Fructele de cassabanana conțin: proteine, fibre, grăsimi, calciu, fosfor, fier, caroten, vitaminele B1, B2, B3, C, dintre care, în proporțiile cele mai mari se află calciul, fosforul și vitamina C.

UTILIZARE ÎN GASTRONOMIE ȘI ÎN HOMEOPATIE

Fructul se poate consuma crud, atunci când este copt, în salate de fructe, sub formă de sucuri, smoothie-uri, sau procesate ca nectar, dulceață, gem, tarte, plăcinte, prăjituri, înghețate etc. Fructul necopt este utilizat ca legumă, în modalități similare dovlecelului – în supe, tocănițe de legume, umplut, murat.

În Puerto Rico, pulpa este tăiată cubulețe, care sunt lăsate peste noapte în apă cu zahăr, la temperatura camerei, pentru a fermenta încet. Băutura rezultată este recomandată în tratarea durerilor de gât. Localnicii cred că și colierele confecționate din semințele plantei, purtate la gât, ajută aceluiași scop.

În Brazilia, infuzia de sikana este recomandată ca tratament febrifug, vermifug, purgativ și emenagog (favorizează menstruația). Frunzele sunt utilizate în tratarea hemoragiilor uterine și a bolilor venerice. În Yucatan, decoctul obținut din frunzele și florile de cassabanana este folosit ca laxativ, emenagog, vermifug, cu mențiunea că nu trebuie folosită o cantitate mare, deoarece, atât florile, cât și semințele, conțin doze reduse de acid hidrocianic. (Toate Drepturile Rezervate!)

Un articol scris de Anne Tharesse (Toate Drepturile Rezervate!)

SURSE:

  1. Wikipedia
  2. Horticulture and Landscape Architecture, Purdue University
  3. Gardening Know How
  4. One Community Global
Anunțuri

Lasa un raspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s