Gradina comestibila – Iarba cu migdale, alias Ciufa (Cyperus esculentus)


Iarba cu Migdale (Cyperus Esculentus)Iarba cu migdale, ciufă, rogoz, căprișor: Cyperus esculentus. Plantă erbacee, ierboasă din familia Cyperaceae, originară din sudul Eurasiei, America de Nord și din Africa, în prezent răspândită și aclimatizată în cea mai mare parte a lumii, putând fi găsită atât în mediul sălbatic, ca floră spontană, cât și ca plantă de cultură.

Cyperus esculentus este considerată una dintre cele mai vechi plante cultivate în Egiptul Antic, dovezi ale cultivării ierbii cu migdale în această regiune datând din mileniul 6 î.e.n, în timp ce în America de Nord au fost descoperite unelte primitive, purtând pe ele urme ale acestor tuberculi datând din mileniul 9 î.e.n. În Europa de Sud este cultivată abia de câteva sute de ani, deși, chiar și în prezent, în multe state ea este considerată mai degrabă o buruiană care invadează câmpurile și ogoarele.

Se pare că „migdalele de pământ” au reprezentat o importantă sursă de hrană pentru populațiile native aericane, cultivarea lor în Epoca Antică rămânând însă un merit exclusiv al egiptenilor. Importanța pe care ei o acordau acestor „fructe” reiese din numeroasele rămășițe fosilizate descoperite în mormintele faraonilor și ale altor personalități de vază ale epocii lor. Egiptenii le consumau fierte în bere, prăjite sau ca desert, măcinate și amestecate cu miere. Ele mai erau recomandate și în scopuri medicinale, sub formă de alifii, spălături ori clisme, dar și în aroma-terapie, fiind arse în vase speciale pentru a parfuma încăperile. Iarba cu Migdale (Cyperus Esculentus)

Nu există dovezi ale descoperirii și folosirii acestei plante, în perioada respectivă, în nicio altă parte a lumii. În prezent, în afară de Egipt, ele mai sunt cultivate în mod intensiv în Spania, unde au fost introduse de către cuceritorii arabi. Spaniolii folosesc acești tuberculi în special pentru prepararea unei băuturi, similare laptelui de soia, numită „horchata”. Mai sunt cultivate sporadic și în alte părți ale lumii, în special în statele arabe, fie ca furaje pentru animale, fie pentru consumul propriu, în gospodării, mai puțin pentru comercializare

Ca aspect, iarba cu migdale este o plantă ierboasă perenă, care dezvoltă în pământ tuberculi comestibili, de mărimea alunelor și cu gust asemănător nucilor sau sâmburilor de migdale. Tulpinile sunt solitare, verticale, înalte de până la 90 cm, triunghiulare în secțiune, purtând frunze subțiri, de 3-10 mm lățime. Acestea sunt de culoare verde-deschis, lungi, rigide, foarte fibroase și lanceolate. O rudă foarte apropiată a acestei plante, Cyperus papyrus, a reprezentat prima sursă de hârtie din lume. Spicele florale au un aspect specific, de până la 30 mm lungime, drepte sau foarte ușor curbate, purtând până la 35 de buchețele de flori, erecte, dispuse lateral pe tulpină. Culoarea variază de la galben-pai la maro-auriu. Acestea pot produce până la 2400 de semințe, plat-ovale, înconjurate de câte 4 bractee pozitionate la 90 de grade unele față de celelalte.

Iarba cu Migdale (Cyperus Esculentus)Rădăcinile fibroase formează o rețea subterană fină și densă, din care se dezvoltă tuberculii rizomatoși (tulpini subterane, lipsite de clorofilă, cu aspect asemănător rădăcinii, uneori cu frunze rudimentare, care servesc la înmagazinarea substanțelor de rezervă și ca organ de înmulțire vegetativă), pe care se află atașați bulbii sferici.

Tuberculii comestibili sunt de 0.3 – 1.9 cm în diametru, iar culoarea variază între galben, maro și negru. O singură plantă poate produce între câteva sute și câteva mii de tuberculi într-un singur sezon de creștere. În timpul sezonului rece frunzele, rădăcinile, rizomii și bulbii mor, dar tuberculii supraviețuiesc și germinează în momentul în care temperatura nu mai scade sub 6 grade Celsius. Atunci când tuberculul germinează, rizomii încep să se reformeze, dând naștere bulbilor, care se devoltă foarte aproape de suprafața solului. Din acești bulbi vor lua naștere tulpinile florale și rădăcinile. Iarba cu migdale se înmulțește prin semințe, rizomi și tuberculi. Polenizarea este realizată de către vânt.

Deși „migdalele de pământ” nu sunt niște nucule, ci niște tuberculi, ele dețin caracteristicile ambelor. Asemeni multor nucule (nuci, migdale, fistic etc) ele au proprietatea de a preveni afecțiunile cardiace și trombozele, de a stimula circulația sângelui și de a reduce riscul de cancer de colon. Acești tuberculi conțin carbohidrați (amidon, fructoză), uleiuri, proteine, minerale (în special fosfor și potasiu), vitamine (în special E și C).

Cantitatea de amidon din acești tuberculi este de două ori mai mare decât în cazul cartofilor, iar uleiurile din componența lor sunt în procent de 18% saturate (acid palmitic și acid stearic) și în proporție de 82% nesaturate (acid oleic și acid linoleic).

Iarba cu Migdale (Cyperus Esculentus)UTILIZARE ÎN GASTRONOMIE

Tuberculii se recoltează prin smulgerea plantelor din pământ, după care se spală pentru a îndepărta pământul și se pun la uscat, de obicei la soare. Acest proces poate dura până la 3 luni, timp în care este important ca ele să fie întoarse zilnic, pentru a asigura uscarea uniformă și pentru a preîntâmpina mucegăirea. Pe măsură ce se usucă, ele pierd o cantitate importantă de apă, astfel încât se vor contracta, încreți și întări semnificativ. Înainte de consum, ele trebuie rehidratate prin înmuiere în apă, fapt care se realizează, de obicei, pe parcursul unei nopți. Acest proces este indispensabil consumului, avantajul constând în faptul că „migdalele” își redobândesc proprietățile gustative, fără a-și pierde însă textura crocantă.

Ele pot fi consumate crude, fierte, uscate, prăjite. În Africa reprezintă o gustare populară, iar în Spania sunt folosite pentru prepararea unei băuturi non-alcoolice, asemănătoare laptelui de soia, obținută prin măcinarea tuberculilor și amestecarea acestei pulberi cu apă și zahăr. Tradiția acestei băuturi datează, se pare, din secolul XI al erei noastre. Horchata se servește rece, cu gheață, ca băutură răcoritoare pe timpul verii și are un important impact comercial în zona Valenciei. Migdalele de pământ mai sunt folosite pentru obținerea de făină, care este întrebuințată în prepararea produselor de patiserie, de ulei alimentar, de săpun și pentru extragerea amidonului.

Valorile nutriționale pentru laptele obținut din migdalele de pământ sunt următoarele (pentru 100 ml): 66 kcal, proteine 0.5 gr, carbohidrați 10 gr, dintre care amidon 2 gr, grăsime 2 gr. 

 

Un articol scris de Anne Tharesse (Toate Drepturile Rezervate!)

SURSE:

Sursa Foto Sus: www.quillafoods.com

  1. Wikipedia
  2. Pfaf
  3. EatTheWeeds
Anunțuri

Un gând despre “Gradina comestibila – Iarba cu migdale, alias Ciufa (Cyperus esculentus)

  1. Pingback: Lapte vegetal ( din migdale de pamant) – dietaderotatie.ro

Lasa un raspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s