Legumele altfel – „Dovleacul Spaghetti”


Dovleacul - SpaghettiDovleacul-Spaghetti este o varietate a bine-cunoscutului dovleac comun („Curcubita pepo”), cu mențiunea că acesta cunoaște foarte multe varietăți, derivate din multitudinea de subspecii spontane, hibrizi și cultivaruri obținute în cultură.

Proveniența acestei specii, în mod particular, este incertă, clar fiind faptul că genul „Curcubita” (cu toți dovlecii și dovleceii săi) este originară din Americi, în special din regiunea Anzilor și a Mexicului,  fiind considerate printre primele plante cultivate atât de către incași (în spațiul andin) și de mayași (în Mexic), cât și de către nativii nord-americani (de către indieni, cu alte cuvinte). Acest lucru se petrecea, în mod evident, de mai multe mii de ani în momentul în care au debarcat europenii, ce i-au considerat a fi un soi de… pepeni – eroare nu chiar atât de mare, ținând cont de înrudire (nu numai cu pepenii, ci și cu castraveții și lufa, din moment ce toți aparțin generoasei familii a Curcubitaceae-lor).

„Datele de naștere” ale dovleacului-spaghetti par să fie incomplete și nu pe deplin cunoscute în zilele noastre, cert este însă că el nu s-a numărat printre „trofeele” îmbarcate pe vasele ce transportau în Lumea Veche capturile din Lumea Nouă (în speță, la fel de veche…).

Primele informații despre dovleacul-spaghetti par să iasă la lumină pe la începutul secolului XX (prin anii `20, mai exact), în China, dezvăluind acest nou fruct ca un produs al încrucișării mai multor specii, în cadrul unui proiect experimental de cercetare a hibridizărilor. Mai mult nu se știe, poate că nici nu mai e relevant, important este faptul că, deși la momentul respectiv nu prea a impresionat piața, în prezent, dovleacul-spaghetti, cu fideluțele sale crocante și inconfundabila savoare de dovleac bine copt (sau rumenit, cum preferați 🙂 ) revine în forță – nu neapărat atât pe tarabe, cât mai degrabă prin grădini și livezi. Cu atât mai bine, aș zice!

UTILIZARE ÎN GASTRONOMIE

Deci, în concluzie: arată ca un dovleac, înflorește ca un dovleac, se cațără (dacă are unde) ca un dovleac… cu diferența că pulpa care înconjoară semințele este… gata răzuită! Ca aspect este oval-alungit, cu coaja de culoare albă sau galbenă, iar la maturitate atinge în jur de 1,5 – 2 kg. Pulpa este de culoare galben-deschisă și se prepară în varii moduri – la cuptor  sau la aburi, cu condimente (sare, piper, nucșoară etc.) și unt, eventual direct în coajă, sotată în tigaie și servită cu diferite sosuri, ca substitut de paste, cu brânză, roșii, carne etc sau umplut cu diverse (cașcaval, mozzarella, ierburi aromatice, carne tocată) și dat cu totul la cuptor.

Savuros, nu credeti?

Anunțuri

Lasa un raspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s