Condimente mai putin cunoscute – Levantica, alias Lavanda (Lavandula angustifolia)


Lavanda

cultura-de-lavandaTermenul de ”lavandă” este denumirea generică dată mai multor specii de plante aromatice și medicinale din genul Lavandula, familia Lamiaceae. Genul Lavandula conține aproximativ 40 de specii care se diferențiază între ele prin dimensiunea plantelor și coloritul lor, existând inclusiv specii cu florile de culoare roz sau albă. Cele mai multe sunt originare din regiunile calcaroase și muntoase ale Mediteranei, dar există și specii native zonelor tropicale ale Africii și Indiei.

Ca aspect, lavanda este o plantă perenă, arbustivă, cu tulpini semi-lemnoase și frunze subțiri, aspre (datorită perișorilor fini care le acoperă), de culoare verde-argintiu. Florile apar în mănunchiuri cu aspect de spic, pe partea superioară a tulpinilor, deasupra frunzelor. Există varietăți de culoare mov, purpurie, liliachie, albastră și, mai rar, gălbuie sau albă. Toate părțile plantei au proprietăți odorifice, dar uleiurile volatile sunt extrase, în principiu, doar, din florile plantei. Plantațiile de lavandă, în afara scopului primordial de obținere a uleiului volatil, mai sunt folosite de către crescătorii de albine – din nectarul florilor de lavandă se obține o miere foarte aromată, de calitate superioară.

Majoritatea speciilor sunt cultivate, în scopuri ornamentale, în climatul temperat, arealul lor de răspândire de-a lungul Europei extinzându-se până în extremitatea nordica a Peninsulei Scandinave. Cea mai des întâlnită specie de cultură este ”Lavandula angustifolia”.  Crescută, cel mai adesea în scopuri ornamentale, Levănțica mai este folosită pentru extragerea uleiurilor volatile utilizate in industria parfumurilor și  a cosmeticelor,  și, pe scară mai redusă, în industria farmaceutica și în gastronomie. Ea este cultivată cel mai intens în Franța, Italia, Anglia.

În ceea ce privește denumirea genului, ”Lavandula”, se presupune că provine din latinescul ”lavare”, făcându-se astfel referire la obiceiul folosirii esențelor de lavanda pentru aromatizarea apei de baie. În orice caz, majoritatea limbilor europene și chiar unele non-europene folosesc denumiri similare pentru această plantă, sugerând o origine comună a termenului: ”Lavandel”( germ.), ”lavander” (eng.), ”lavanda” (sp.), ”lavandina” (letonă), ”lavendin” (slov.), ”laventeli” (fin.),” lavandula” (bg.), ”levanta” (gr.), ”lavânta” (turcă), ”lavander” (ebr.).

Lavanda este folosită, se pare, de peste 2500 de ani; egiptenii, fenicienii și popoarele arabe foloseau extractele de levănțica pentru obținerea parfumurilor, dar și în cadrul ritualurilor de mumificare, înfășurând trupurile  celor trecuți în neființă în fașe inmuiate în esență de lavandă. În  Grecia antică, lavanda purta numele de ”nardus”, sau ”nard” (denumire provenită de la orașul sirian Naarda) și era utilizată pentru o serie de afecțiuni, de la insomnie, la durerile de spate și afecțiuni psihice.

lavanda.jpg

Pe vremea romanilor, lavanda era un produs foarte apreciat și scump –  florile de levănțică se vindeau cu 100 de dinari livra, sumă ce echivala venitul pe o lună întreagă al unui fermier și erau folosite pentru obținerea uleiurilor de baie, a parfumurilor, ca repelent natural și pentru odorizarea încăperilor. Soldații romani se aprovizionau cu preparate pe bază de lavandă atunci când plecau pe câmpul de luptă, pe care le foloseau pentru dezinfectarea rănilor.

În Europa medievală, oamenii și-au pierdut interesul pentru această plantă, care mai era cultivată doar în grădinile mânăstirilor, de către călugări, care păstraseră manuscrisele și cărțile de medicină și botanică ale predecesorilor lor, savanți celebri ai Antichității (printre cei care menționaseră proprietățile curative ale lavandei numărându-se Teofrast, Diogene, Dioscoride, Plinius cel Bătrân), traducându-le și făcând numeroase copii.

Lavanda a reajuns în atenția oamenilor în timpul dinastiei Tudorilor, când o mare parte a mânăstirilor au fost desființate, iar levănțica ”s-a mutat” din grădinile călugărilor în cele ale gospodinelor, care găsiseră pentru această plantă tot soiul de întrebuințări – uscată și mărunțită, pusă în săculeți de pânză, era strecurată în dulapuri, printre lenjeriile de pat, pentru a le împrospăta și a îndepărta moliile; rămurelele de lavandă, așezate în glastre, revigorau atmosfera saloanelor; combinată cu ceara de albine se obținea un amestec ideal pentru lustruirea mobilierului.

front-header-copy

În Europa renascentistă lavanda era folosită ca dezinfectant, crezându-se că ea poate stopa răspândirea infecțiilor și a epidemiilor  (situație întâlnită și în cazul Isopului, altă plantă aparținând familiei Lamiaceae-lor). În acest scop, rămurelele de lavandă erau împrăștiate pe dalele de piatră ale castelelor și în încăperile care găzduiau bolnavi. Tocmai de aceea, cu timpul, s-a împământenit obiceiul cultivării lavandei în ”grădinile – farmacie”, alături de alte plante medicinale.

Folosirea ei s-a intensificat în perioada epidemiilor de ciumă – atunci când oamenii își prindeau rămurele de levănțică la manșete, iar fabricanții de mănuși inmuiau fășiile de piele, înainte de a le coase, în ulei de lavandă. Tâlharii care-și făcuseră un mod de trai  din jefuirea  mormintelor și caselor celor răpuși de ”plaga neagră”, născociseră o metodă de dezinfectare numită, la vremea aceea, ”oțetul tâlharilor” – după o noapte de ”muncă” ei își spălau mâinile într-un amestec de oțet si esență de lavandă. Ceva adevăr este posibil să rezide în această metodă, întruucât lavanda, fiind un repelent natural, îndepărta puricii – aceștia fiind principalii purtători și propagatori ai ciumei.

În zilele noastre, preparatele pe bază de lavandă sunt folosite pentru a trata insomnia, a ameliora stresul și depresia, levănțica având un efect calmant aspra sistemului nervos. Poate fi folosită sub formă de tincturi, uleiuri și infuzii, sau comprese, pentru vindecarea rănilor, tratarea sinusurilor, durerilor de cap, mahmurelii, oboselii și extenuării fizice. Uleiul esențial de lavandă poate fi aplicat pe piele, ca antiseptic, pentru a grăbi vindecarea rănilor și arsurilor de tot soiul.

lavanda

UTILIZARE ÎN GASTRONOMIE

Levănțica nu este un condiment uzual, ea fiind specifică bucătăriei provensale, unde, alături de alte plante aromatice (hasmatuchi, tarhon, cimbru, maghiran și, uneori, și fenicul) este folosită la prepararea mai multor mâncăruri pe bază de pește, carne sau legume. Una dintre cele mai cunoscute rețete este ”ratatouille”, o tocăniță de legume foarte aromată, preparată din dovlecei, roșii și vinete. În afara Franței, levănțica este un condiment neobișnuit și, probabil, considerat extravagant.

Ea este recomandată, în special, pentru condimentarea preparatelor din carne și pește, dar poate fi folosită pentru a adăuga un plus de savoare și brânzeturilor de oaie sau capră.  Cu toate că, pentru cei mai mulți, ideea de a folosi levănțica pentru condimentarea mâncărurilor, ar putea părea, cel mai probabil, o bizarerie, renumele anumitor preparate de cofetărie a ajuns și până la noi, așa cum este cazul renumitei înghețate de levănțică.

Levănțica măcinată conferă o savoare deosebită preparatelor pe bază de aluat (fursecuri, brioșe, checuri etc) și deserturilor din ciocolată. Asemeni vaniliei, (”zahărului vanilat”) levănțica poate fi folosită pentru aromarea zahărului (prin introducerea unei rămurele uscate de lavandă într-un recipient cu zahăr). În unele părți ale lumii, ea este adăugată în ceaiul verde, ceaiul negru sau în alte combinații de plante aromatice consumate sub formă de infuzie.  În afară de aceastea, levănțica poate fi folosită și pentru aromarea compoturilor, siropurilor, gemurilor și dulcețurilor.

 Un articol scris de Anne Tharesse (Toate Drepturile Rezervate!)

SURSE:

  1. http://gernot-katzers-spice-pages.com
  2. https://www.botanical.
  3. comhttps://www.auracacia.com
  4. http://kitchenproject.com/history/Herbs
  5. https://en.wikipedia.org
  6. http://www.pfaf.org
 
Anunțuri

Lasa un raspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s