Fructe exotice în gradinile noastre – Paw-Paw, fructul uitat (Asimina triloba)


Paw-Paw, pulpaPawpaw, ortografiat și ca ”paw paw” sau „paw-paw” (dar  neînrudit cu papaya, cu care doar se aseamănă ca aspect) și cunoscut și sub denumirile de „banana nordului” sau „banana de preerie”, reprezintă fructul a aproximativ 13 specii de arbori și arbuști din familia Annonaceae-lor, nativi de pe continentul nord-american. Majoritatea speciilor sunt plante de climat tropical și subtropical, răspândite cu preponderență în statele Florida, Georgia și Alabama. Cu toate acestea, deținătorul recordului în ceea ce privește mărimea fructului  surprinde și prin rezistența deosebită la temperaturi extreme (– 25, – 30°C), pretându-se, în consecință, cultivării și în climatul temperat.

Originar din statele Ontario și Canada, Asimina triloba (pawpaw-ul comun), înrudit cu o serie de alte fructe tropicale, printre care și cherimoya, este singurul reprezentant al familiei Annonaceae-lor care nu apare exclusiv la tropice, iar fructele sale se numără printre cele mai mari poame comestibile de pe continentul nord-american.

Cu un aspect exotic, amintind de bananieri (care, în fapt, nu sunt arbori – numărându-se, în schimb, printre cele mai mari plante ierboase care mai populează încă Terra), arborii de  pawpaw comun ating, de obicei, între 2 și 12 m, cu un diametru al trunchiului de 25-30 de cm. Ei surprind prin frunzele mari, alungit-ovate, cu o lungime de 20–35 cm și late de 10–15 cm, grupate simetric la capătul ramurilor, după primii ani de viață, dezvoltând o coroană bogată, de formă piramidală, simetrică și armonioasă.

Arborele nordic de pawpaw comun (sus-numitul Asimina triloba), cel rezistent la frig, are frunze căzătoare (spre deosebire de speciile sudice, care sunt sempervirescente), toamna căpătând nuanțe de galben-ruginiu. Atunci când sunt frământate între degete sau zdrobite, ele emană un miros neplăcut.Paw-Paw, frunzis de toamna

În mod similar, florile sale frumoase, cu numeroase ovare și un diametru al corolei de 3-5 cm, de culoare roșu-purpuriu spre maro, cu câte 6 petale petrecute (trei mari exterioare și trei mici interioare), emană un miros bizar și neplăcut, fiind polenizate de către cărăbuși și de către muștele de gunoi necrofage. Ele înfloresc înaintea frunzelor și apar pe ramuri fie  solitare, fie grupate, fiecare putând produce până la 9 fructe, dispuse în ciorchini.

Fructele, mari și comestibile, adăpostind numeroase semințe negre în pulpa galbenă și cremoasă, de consistența bananei și cu o lungime până la 16 cm, cântăresc până la 500 de grame. Ele au un aspect fie bombat, fie lunguieț, iar necoapte, sunt de culoare verde, care, pe măsură ce fructul se pârguiește, se convertește în galben sau maro.

Aroma lor este descrisă ca fiind o combinație între banană și mango, pară și ananas, sau între vanilie și ciocolată, ea diferând în funcție de soi și varietate. Coaja și semințele nu se consumă, dar miezul este cremos, aromat, tropical… Cu alte cuvinte, absolut delicios! În plus, valoarea nutritivă a fructelor de pawpaw o întrece cu mult pe cea a majorității poamelor, fiind deosebit de bogate în proteine.

În pofida acestor caracteristici deosebite și a faptului că a fost cunoscut și cultivat de către amerindieni, arborele de pawpaw și fructele sale au întâmpinat secolele XX și XXI într-un august anonimat, regele neîncoronat al fructelor de pe continentului nord-american fiind în prezent aproape necunoscut locuitorilor săi.

Privit ca o ciudățenie, ca un fruct tropical, exotic și misterios, care populează în colonii dense malurile râurilor din inima pădurilor tropicale sau temperate (în funcție de specie), traversând inima a 26 de state americane, arborele de pawpaw își savurează singurătatea și gloria de odinioară, pierdute o dată cu saltul omului spre modernitate. E bulversant și legitim să te întrebi cum e oare posibil ca unul dintre cele mai spectaculoase fructe comestibile de pe Terra, posesor al unei arome probabil unice și care nu este nicidecum scump vederii, el abundând în sălbăticie, dincolo de intervenția omului, să fie aproape complet uitat și necunoscut cultivatorilor și devoratorilor de nou, de bio și de exotic?

Răspunsul ar putea fi unul extrem de simplu și anume: fructele de pawpaw sunt perisabile, nerezistând transportului pe distanțe mari sau expunerii îndelungate pe tarabe. În consecință, omul dependent de supermarketuri și de piețele agro-alimentare s-a înstrăinat de habitatul unor astfel de specii arhaice, care s-au perpetuat și au rezistat în pofida indiferenței umane, nefertilizate artificial și netratate cu pesticide. Acestea rămân pentru noi ceva anacronic și paradoxal, aproape o fosilă, o reminiscență a unei lumi atavice, vag remanentă undeva în cortexul nostru arhaic, care se trezește cuprins de o fascinație aproape hipnotică la reîntâlnirea cu ceva din trecutul atât de îndepărtat, încă viu…

Fructe exotice în gradinile noastre

Paw-Paw, flori înaintea fruzelorÎn climatul temperat, arborele de pawpaw se comportă ca orice alte specii foioase, adaptându-se cu ușurință majorității tipurilor de sol – cu toate că le preferă pe cele afânate, bine drenate, bogate în substanţe nutritive și cu un pH neutru sau uşor acid. În perioadele de secetă este indicată o irigare moderată, lipsa apei  ngate conducând la pierderea frunzișului.

Pawpaw este un pom fructifer ușor de întreținut, în sensul că este adaptabil și are extrem de puțini dăunători naturali (în ecosistemul nostru este posibil ca ei să lipsească cu desăvârșire), neavând nevoie de tratarea cu pesticide, aspect ce îl recomandă ca fiind ideal pentru culturile ecologice. Singura dificultate apare în momentul plantării sale, rădăcina de paw-paw trăind în simbioză cu un anumit  tip de ciupercă, astfel încât este recomandat ca în timpul mutării puietului din ghiveci în curte, să se păstreze balotul de pământ din jurul rădăcinii – cu condiția ca substratul de cultură să fie înseminat cu sporii necesari.

Plantarea se face în locuri însorite și lipsite de vânt, cu mențiunea că, în primii doi ani de viață, puieții au nevoie și de o ușoară umbră (care poate  fi asigurată cu ajutorul plaselor speciale de umbrire), pentru a nu expune foliajul razelor directe ale soarelui, în perioadele caniculare. Transplantarea nu este indicată, deoarece chiar și plantele tinere dezvoltă rădăcini pivotante puternice, făcând practic imposibilă mutarea lor fără a leza rădăcinile.

Pentru a putea fructifica, arborele de pawpaw are nevoie de minim 160 de zile de vegetație, primele fructe apărând la aproximativ 5 – 6 de la plantare. La exemplarele tinere, cu puține flori, este utilă polenizarea manuală (care se poate realiza cu ajutorul unei pensule sau al unui pămătuf); la plantele mature, acest demers nu mai este necesar, abundența de fructe îndoind ramurile și crescând riscul ruperii lor.

UTILIZARE ÎN GASTRONOMIE

Fructele de pawpaw se coc eşalonat din august până în septembrie, putând fi culese direct din pom sau de pe jos. Cele coapte au o culoare galben-maronie, sunt moi și se pot consuma în interval de câteva zile – 2-3 zile la temperatura camerei, sau o săptămână la frigider (deși pot fi conservate și prin congelare); cele necoapte pot fi păstrate la frigider pentru maxim o lună.

Fructele de pawpaw sunt foarte bogate în avitaminele A şi C, aminoacizi, în calciu, fier, mangan, magneziu și potasiu, depăşind cu mult valorile regăsite în mere, pere, portocale sau banane. Cel mai adesea, se consumă crude, dar bine coapte (fructele necoapte putând provoca tulburări digestive), prin scobirea miezului cu o lingură; semințele, dispuse pe două șiruri, de culoare maro-negricioasă și de mărimea boabelor de fasole, precum și coaja, sunt necomestibile.

Preparate, ele sunt incluse într-o varietate de rețete, de la înghețată până la vin, incluzând tarte, plăcinte, prăjituri, nectar și suc, fiind bune înlocuitoare ale bananelor. Sucurile obținute din pawpaw sunt, de obicei, combinate cu sucul altor fructe, precum ananasul, portocalele, lămâile, piersicile, perele, mango.

SURSE:

Sursa Foto Sus: www2.ljworld.com

Sursa Foto 2, Plantație de Pwpaw: trachy.eu

  1. http://www.plantemania.ro/pawpaw/
  2. http://www.pri.org/stories/2015-12-04/meet-pawpaw-americas-forgotten-fruit
  3. http://www.splendidtable.org/story/how-did-americans-forget-about-the-pawpaw
  4. http://tcpermaculture.blogspot.ro
  5. https://ro.wikipedia.org/wiki/Pawpaw
  6. https://en.wikipedia.org/wiki/Asimina_triloba
  7. http://agrointel.ro
Anunțuri

Lasa un raspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s