Culturi alternative – Bobul, alias Fasolea Fava (Vicia faba)


Bob

Bobul, alias Fasolea Fava (Vicia faba)Fasolea fava, Vicia faba, sin. Faba vulgaris, în limbaj autohton cunoscută mai degrabă sub denumirea de „bob”: este o plantă anuală, ierboasă și cățărătoare, înrudită cu fasolea, mazărea, soia, năutul, lintea și schinduful, fiind una dintre foarte numeroasele reprezentante ale familiei Fabaceae-lor.

Încadrată în categoria leguminoaselor, ea este utilizată în gastronomie în mod similar tuturor celorlalte soiuri de fasole (cu care se înrudește prin apartenența la aceeași familie, provenind, însă, din genuri diferite), cu mențiunea că boabele sale, aplatizate și mai mari decât cele de fasole, se folosesc și proaspete (neuscate), crude ori preparate. Deși bobul era cunoscut și la noi, pe vremuri, în prezent este privit mai degrabă ca un soi de fasole exotică, ce surprinde prin forma, mărimea și culoarea boabelor, fapt alimentat, printre altele și prin aceea că nu-l găsim prea des prin raioanele supermarket-urilor și, cu atât mai puțin, pe tarabele piețarilor.

O legumă cu un trecut îndelungat și obscur, de proveniență incertă, bobul a marcat, se pare, traseul ascendent al majorității erelor evoluției umane, primele indicii ale folosirii fasolei fava ca plantă alimentară întorcându-ne pașii înspre Neolitic (penultima epocă a preistoriei, precedând Epoca Metalelor), pe însoritele meleaguri ale Orientului Apropiat (Asia Mică, Arabia) și ale Africii de Nord (Egipt). Întrucât Neoliticul este caracterizat inclusiv prin debutul agriculturii, Vicia Faba  reprezintă una dintre primele și, în consecință, cele mai vechi plante cultivate de către om, însumând o vechime estimată la circa 8000 de ani.

Urmând traseele bătătorite ale negustorilor, bobul a descins, în prag de Epocă a Bronzului, pe teritoriile nordice ale Italiei de astăzi, de unde s-a extins în întregul bazin mediteranean, rămășițe fosilizate de fasole fava, datând din acele perioade îndepărtate și întunecate, mai fiind descoperite în diferite situri arheologice din Elveția, Bulgaria, Slovacia, Ungaria și pe fostul teritoriu al Daciei, în siturile de înhumare ale dacilor, alături de mazăre si grâu.

Bobul, alias Fasolea Fava (Vicia faba)Deci: bobul (la plural, bobi), atât de puțin familiar astăzi nouă, reprezintă prima și cea mai veche „specie” de fasole cunoscută europenilor și asiaticilor, iar denumirea sa la noi – „bob” – este una absolut autentică, reprezentând traducerea exactă a termenului latin (cuvântul „faba”, în latină însemnând „boabă”), cu toate că această variantă este de origine slavonă. Este foarte interesant de remarcat faptul că pe țărmurile noastre s-a cam uitat de bob, fasolea fiind unul dintre alimentele… tradiționale „românești” – îndrăgita iahnie, „bătuta” – ce-i drept o replică a hummus-ului (un preparat cu origini orientale și egiptene, obținut din năut terciuit) – și, desigur, ciorbița de fasole uscată cu afumătură…

Cu toate acestea, înainte de a fi fasolea (inculpata pe nume Phaseolus vulgaris), care a apărut cu o întârziere de câteva evuri, fiind importată de pe meleagurile nord-americane (toate soiurile de fasole autentică, existente astăzi, fiind originare din Americi, în special din Mexic), a fost bobul. În consecință, în afară de năut, linte, mazăre și soia, cunoscute eurasiaticilor, de milenii, singura legumă asimilabilă fasolei, la vremea aceea, a fost bobul.

Ca aspect, Vicia faba este o plantă robustă, erectă, cu o tulpină de până la 2 m lungime, cu frunze penat-compuse (formate din până la 7 foliole), care îmbracă bogat vrejul; dar, spre deosebire de mazăre și fasole, bobul nu dezvoltă cârcei. Florile, asemănătoare celor de fasole ori mazăre, cu câte cinci petale albe și un punct negru în centru, răspândesc un miros dulce și suav, foarte atractiv pentru albine și fluturi. Fructul constă într-o păstaie lată, care variază ca dimensiuni, de la soiurile sălbatice, rustice, de 5–10 cm lungime și 1 cm lățime, la cultivarurile moderne, dezvoltate special pentru consumul uman, de 15–25 cm lungime și 2-3 cm grosime.

Bobul, alias Fasolea Fava (Vicia faba)În gastronomie sunt utilizate în special soiurile cu păstăi mari, în timp ce soiurile rustice sunt cultivate ca plante furajere și pentru îngrășarea solului, întrucât au capacitatea de a fixa azotul (nitrogenul) în sol. Totuși, pentru unele preparate, cum este cazul falafelului, sunt preferate acestea din urmă, întrucât aroma lor este mai intensă. Fiecare păstaie conține de la 3 până la 8 boabe, rotund-ovale și de 5–10 mm în diametru, la soiurile sălbatice, sau aplatizate, de 20–25 mm lungime, 15 mm lățime și 5–10 mm grosime la cele destinate consumului uman. Ele pot fi de culoare albicioasă, gălbuie, verde sau rozaliu-roșiatică.

Fasolea Fava reprezintă o alternativă minunată pentru culturile de primăvară, preferând climatul răcoros, nefăcând însă față temperaturilor caniculare ale verii. Ea prosperă la temperaturi cuprinse între 15°C și 18°C, dar rezită și la temperaturi de -4°C sau 23-25°C; soiurile mai rezistente pot supraviețui chiar până la -9°C sau -12°C, la mai puțin de atât pierind, însă. Printre soiurile cele mai rezistente la frig, se numără ‘Aquadulce Claudia’ și ‘Witkiem Manita’.

Spre deosebire de multe alte legume, fasolea fava se adaptează pe soluri dificile, foarte sărate sau argiloase, cu un ph care variază de la 4.5 la 8.3; cu toate acestea, să ținem minte că preferă solurile grase, bine drenate, cu un ph de 6.0 – 6.75, amplasate în plin soare.

Bobul se poate semăna în grădini primăvara devreme, de îndată ce pământul suportă a fi lucrat iar temperaturile sunt peste 4°C (cu mențiunea că temperatura optimă pentru germinare este de minim 10°C și de maxim 21°C), sau toamna, în regiunile cu ierni blânde. Toleranța față de caniculă, secetă ori inundație este foarte scăzută, dar supraviețuiește înghețurilor timpurii de primăvară.

Păstăile pot fi recoltate fie imature, când bobii sunt de dimensiunea aproximativă a unui bob de mazăre, fie când au atins maturitatea, caz în care bobii se consumă după ce au fost fierți sau opriți, iar pielița a fost îndepărtată. Bobii cruzi, proaspeți și nedecorticați pot fi păstrați la frigider pentru aproximativ 1 săptămână, sau congelați, conservați la borcane, prin fierbere, ori uscați; bobii uscați, decorticați, păstrați în locuri aerisite și uscate rezistă pentru aproximativ 10-12 luni.

Sugestii:

  • Pentru a putea recolta păsătile, fasolea fava are nevoie de 80 – 100 de zile de vegetație, înainte de instalarea arșiței;
  • Pentru a obține acest interval indispensabil, o variantă fezabilă este plantarea în aer liber sub formă de răsaduri, sau plasarea în sere ori solarii – astfel încât, în luna mai să intre pe rod;
  • Pentru o recoltă satisfăcătoare, este recomandat să plantăm între 4 și 8 plante pentru fiecare membru al familiei;
  • Plante companion potrivite pentru bob sunt cartofii, castraveții, porumbul, căpșunele, țelina; nu plantați în preajma sa ceapa sau usturoi.

Bruschete cu Bob si FeniculUTILIZARE ÎN GASTRONOMIE

În gastronomie se utilizează bobii cruzi, fragezi, care pot fi consumați inclusiv nepreparați, în salate, cu tot cu pielițe, recoltați la mijlocul primăverii, păstăile verzi, imature (ajunse la maturitate, își schimbă culoarea în maro-închis și devin fibroase, tari, necomestibile), gătite asemeni păstăilor de fasole, frunzele și lăstarii tineri, opăriți, în salate ori supe.

Bobii maturi se consumă,  de obicei, prin preparare termică, după ce au fost opăriți pentru aproximativ 30 de secunde, apoi scufundați în apă rece, pentru a facilita desprinderea pieliței; cei uscați, procurați din comerț, sunt deja decorticați. Această tehnică este uzuală în unele regiuni (Franța, SUA), în timp ce în altele, ei se consumă cu tot cu coajă.

În ceea ce privește modalitățile de preparare, acestea sunt multiple și extrem de variate – salate de tot soiul, ciorbe, supe-cremă, terciuiți (asemeni fasolei bătute sau hummus-ului), în diete vegetariene ori cu carne etc. În multe regiuni geografice, mult mai familiarizate cu bobul, decât noi (China, Guatemala, Columbia, Peru, Malaezia, Mexic, Thailanda), există obiceiul prăjirii lor (ceea ce determină despicarea lor) și consumării sub formă de snack-uri crocante și sărate.

În bucătăria egipteană, bobii, cruzi, sau uscați și rehidratați, reprezintă ingredientul principal al falafel-ului, iar în cea malteză sunt utilizați ca echivalent al năutului, pentru obținerea unui preparat omolog hummus-ului – din bobii, fierți și terciuiți, asezonați cu ulei de măsline, suc de lămâie, usturoi zdrobit, pătrunjel și mentă, se obține o pastă cremoasă, delicioasă, de culoare verde, care se servește cu pâine prăjită sau crackeri.

 Un Articol Scris de Anne Tharesse (Toate Drepturile Rezervate!)

SURSE:

  1. http://www.delallo.com/articles/fava-beans-green-protein
  2. http://www.harvesttotable.com/2009/03/how_to_grow_broad_beans/
  3. https://en.wikipedia.org/wiki/Vicia_faba
  4. http://www.coquinaria.nl/english/recipes/10.3histrecipe.htm

 

 

Anunțuri

Lasa un raspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s