Curiozitati din lumea plantelor – DespreFerigi


Lastari de FerigaFiind unele dintre cele mai vechi plante de pe Pământ, cu un istoric ce atinge 360 de milioane de ani, ferigile reprezintă astăzi aproape o curiozitate a botanicii, numărându-se printre extrem de puținele plante care nu se înmulțesc prin semințe, ci, asemeni ciupercilor, prin spori. În același timp, varietatea în cadrul genului este una extrem de mare, însumând circa 12 000 de specii, majoritatea lor rămânând neschimbate de  140 – 180 de milioane de ani.

Spre deosebire de alte plante, care sunt clasificate pe specii aparținând unui singur gen sau unui mic număr de genuri, aparținând aceleiași familii, cele 12 000 de specii de ferigi existente astăzi sunt grupate într-un foarte mare număr de genuri, în familii diferite: genul Dryopteris, familia Dryopteridaceae; genul Rumohra, familia Elaphoglossaceae; genul Microsorum, familia Polypodiaceae etc.

Istoria folosirii ferigilor de către oameni, ca plante alimentare este și ea una considerabil de lungă, dovezile arheo-botanice demonstrând consumul de rădăcini de ferigă, pe teritoriul Europei, încă de acum 30 000 de ani. Proprietățile alimentare ale ferigilor au devenit, mai târziu, cunoscute și populațiilor din afara continentului nostru, aborigenii din Insulele Canare*, de exemplu, folosind rădăcinile de ferigă pentru obținerea unui sortiment arhaic de făină, numit „gofio” (nume care s-ă păstrat până  în zilele noastre, dar pentru a denumi făina obținută din cereale).

Dovezi ale folosirii rizomilor de ferigă pentru obținerea de făină, din care ulterior se putea prepara pâine, au fost găsite și pe teritoriul Americii de Nord, tehnică atribuită nativilor indieni; în plus, aceștia obișnuiau să și consume aceste rădăcini, pe post  de legume, pe care le fierbeau și le curățau de coajă. Rădăcinilor de ferigă li s-au mai dat și alte întrebuințări, unele dintre triburile indigene nord-americane obișnuind să mestece rizomii speciei Polypodium glycyrrhiza, pentru aroma lor, asemănătoare lemnului-dulce, în timp ce alte specii erau utilizare pentru obținerea unei băuturi fermentate asemănătoare berii. Lastar de feriga

Obiceiul recoltării lăstarilor de ferigă în scopuri alimentare se pierde și ea în negura timpurilor (vezi articol), cert este însă că el este comun multor popoare asiatice, modalități tradiționale de preparare a lor găsindu-se, sub diferite denumiri, în bucătăria indoneziană (gulai pakis, gulai paku), filipineză (pakô), japoneză (warabi), coreeană (gosari), nepaleză (niyuro), chineză și taiwaneză (juécài).

În afară de speciile folosite pentru consum, mai există alte câteva utilizate ca vermifuge  (Dryopteris filix-mas), pentru aranjamentele florale (Rumohra adiantiformis), ca plante pentru acvarii (Microsorum pteropus), pentru a absorbi  arsenicul din sol (Pteris vittata), ca materiale  de construcții în unele regiuni tropicale (ferigile arborescente, cu înălțimi de peste 10 metri, încadrate genului Cyatheales).

Un Articol Scris de Anne Tharesse (Toate Drepturile Rezervate!)

Ferigile

Anunțuri

Lasa un raspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s