Legume mai putin cunoscute – Spanacul de Noua Zeelanda (Tetragonia tetragonioides)


Spanacul de Noua Zeelanda.jpg

Tetragonia Tetragonioides

Spanacul de Noua Zeelanda: Tetragonia tetragonioides, sin. Tetragonia expansa

Spanacul de Noua Zeelandă este o plantă erbacee anuală, din familia Aizoaceae-lor, cultivată pentru frunzele sale, din care se prepară diferite mâncăruri, în mod similar spanacului. Neînrudit cu spanacul autentic (Spinacia oleracea, din familia Chenopodiaceae-lor), spanacul zeelandez este originar din Noua Zeelandă, Tasmania și sud-vestul Australiei, unde se găseşte și în prezent în flora spontană.

Această specie, rar utilizată de către populația indigenă, a fost menționată pentru prima dată de exploratorul, navigatorul și cartograful James Cook ( (1728 – 1779), căpitan în Marina Regală a Marii Britanii, care a descoperit-o într-una dintre expedițiile sale în Noua Zeelandă și Australia. Confruntându-se cu lipsa hranei, echipajul a cules planta care creștea spontan în flora sălbatică a regiunii (dar pe care locuitorii o ignorau) și a consumat-o crudă, gătită și murată.

Consumul acestei plante i-a ajutat în lupta cu scorbutul, boală care afecta în mod frecvent marinarii plecați pe mare pentru perioade îndelungate, motiv pentru care au păstrat semințe de spanac zeelandez, pe care le-au dus acasă, în Anglia. Aici au intrat în atenția naturalistului Joseph Banks (1743 – 1820), care le-a dus la Kew Gardens, parcul botanic ce conține cea mai mare colecție de plante din lume. Astfel, timp de două secole, T. tetragonioides a fost singura plantă originară din Australia și Noua Zeelandă cultivată pe teritoriul Marii Britanii.Tetragonia Tetragonioides

Spanacul de Noua Zeelandă are un port târâtor sau semi-cățărător, „escaladând” alte plante, pe care le sufocă. Datorită acestui „comportament”, spanacul zeelandez se extinde cu repeziciune, acoperind solul cu un covor vegetal dens, ajutat fiind și de rădăcina puternic ramificată, care pătrunde adânc în pământ.

Tulpina este și ea puternic ramificată, lungă de peste 1 m şi târâtoare, cu frunze groase și cărnoase, triangular-romboidale, de 3 până la 15 cm lungime, acoperite cu mici papile pe partea superioară, care seamănă cu niște mărunte picături de rouă. Florile, de culoare galben-verzuie, mici, cu câte 5 petale, apar la axilele frunzelor și produc fructe de tip păstaie, care conțin mai multe seminţe, destul de mari şi colţuroase, închise separat în câte un compartiment. Facultatea germinativă a semințelor este de circa 70 % şi se păstrează 4-5 ani.

Tetragonia Tetragonioides Spanacul de Noua Zeelandă este cultivat atât ca legumă, cât și ca plantă decorativă, acoperitoare de sol. Este o cultură apreciată în ţările Europei occidentale, puțin cunoscută la noi.

Semințele pot fi plantate afară în a doua jumătate a lunii aprilie, după ce au fost înmuiate în apă (12 ore în apă rece sau 3 ore în apă caldă), la o adâncime de maxim 1 cm și la o distanță de 15–30 cm. Plăntuțele vor răsări în 15 – 20 de zile, producând frunze pe toată durata verii și dând producții mari și de calitate, spre deosebire de spanacul autentic, care, după instalarea arșiței, dă producții mici și de calitate inferioară. Pentru producerea răsadurilor se seamănă la sfârşitul lunii martie, putând fi transplantate în grădină în a doua jumătate a lunii mai.

Prima recoltă se obține la circa 70 zile după răsărire sau la 50 zile după transplantare, culegându-se numai frunzele care au atins dimensiunile caracteristice; recoltările următoare se fac prin tăierea lăstarilor, după ce au atins minim 8 cm lungime. Tăierea lăstarilor încurajează regenerarea plantei, care se va ramifica din ce în ce mai mult. Dacă este cultivat în sere, sau acoperit cu folie la începutul toamnei, recoltarea se poate prelungi până în lunile octombrie şi noiembrie.

Spanacul zeelandez este sensibil la frig și nu suportă brumele sau înghețurile de primăvară, având nevoie de umiditate, mai ales în perioada germinării. La noi în țară, cele mai bune rezultate se obțin în regiunile sudice, datorită climatului călduros, dar numai în condiţii de irigare. Creşte bine pe soluri mijlocii, fertile şi bogate în humus.

UTILIZARE ÎN GASTRONOMIE 

Spanacul zeelandez are un gust ușor acrișor, asemănător spanacului și șteviei, fără savoarea ușor amăruie a spanacului obișnuit. Frunzele și tulpinile sunt suculente și crocante și, dacă nu sunt fierte prea mult, își păstrează forma întreagă și o textură foarte plăcută.

Ele se pot consuma crude în salate, sotate cu unt, opărite și asezonate cu lămâie/oțet, sare și ulei, sub formă de salate calde, ca substitut de spanac, în supe, ciorbe, tocănițe de carne sau legume, plăcinte, omlete etc. Spanacul de Noua Zeelanda conține proteine, grăsimi, vitamine si săruri minerale (fosfor, potasiu), fibre și, spre deosebire de spanacul obișnuit, nu conține acid oxalic.

Un articol scris de Anne Tharesse (Toate Drepturile Rezervate)

SURSE:

  1. http://pfaf.org/user/Plant.aspx?LatinName=Tetragonia+tetragonioides
  2. https://foragersyear.wordpress.com/2012/03/23/native-spinach-tetragonia-tetragonioides-and-whether-greens-are-always-good-for-you/
  3. http://www.gazetadeagricultura.info/plante/legume/594-spanacul/13069-spanacul-de-noua-zeelanda.html
  4. https://en.wikipedia.org/wiki/Tetragonia_tetragonioides
Anunțuri

Lasa un raspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s