Fructe exotice in gradinile noastre – Curmalul japonez, alias Persimonul


Kaki.jpg

persimonul-diospyros-kakiPersimon, Kaki, Sharon, Curmal Japonez: Diospyros kaki

Persimonul (Diospyros kaki), cunoscut la nivel internațional sub o largă varietate de nume, reprezintă cea mai cultivată specie din genul Diospyros, din familia Ebenaceae-lor.

Deși poartă denumiri precum „curmalul japonez” sau „persimonul japonez”, el este nativ din China; pe de altă parte, este intens cultivat în Japonia, 90% din producția mondială de fructe kaki datorându-se Chinei, Japoniei și Coreei. Alte state cultivatoare și exportatoare de kaki sunt Coreea de Sud, Brazilia, Spania, Italia, Israel, SUA, Mexic și Iran.

Cu toate că prima descriere a arborelui, într-un atlas botanic, datează abia din 1780, persimonul este una dintre cele mai vechi plante cultivate, cunoscut și utilizat în China Antică, în scopuri alimentare și medicinale, de câteva mii de ani. Timp de multe secole, expansiunea sa s-a realizat exclusiv pe teritoriul Asiei, în Europa de Sud pătrunzând abia în secolul XIX.

Interesul crescut acordat în cea mai mare parte a Asiei, acestui pom fructifer, se datorează fructelor sale deosebit  de nutritive, dar și unora dintre caracteristicile sale ca plantă de cultură, printre care longevitatea, rezistența în fața dăunătorilor, adaptabilitatea crescută la climate noi. Un alt avantaj, care recomandă persimonii cultivării în climat temperat, este acela că înfrunzesc foarte devreme primăvara și nu înfloresc decât când au frunzișul des, a.î. florile lor sunt ferite de înghețurile timpurii. Persimonii rezistă până la temperatura minimă de -15C.

Persimonul japonez poate atinge o înălțime de până la 10 m, asemănător ca port, mărului. Frunzele sunt căzătoare, alungit-lanceolate, tari, cu lungime și lățime aproximativ egale. Florile apar în lunile mai – iunie, pe arbori de minim 5 – 6 ani; de obicei, florile femele și cele mascule apar pe exemplare diferite, dar există și specimene care produc flori de ambele sexe. În plus, caracteristicile sexuale ale florilor pot varia de la an la an, în cazul aceluiași pom, la fel de bine cum pot fi produse și flori bisexuale. Florile au un diametru de 2 – 2.5 cm, patru petale și 5 sepale în formă de coroană, iar culoarea diferă în funcție de sex: florile femele sunt de un galben cremos și apar individual, cele mascule au tente roz și apar grupate.

Fructele de persimon pot varia ca formă, de la rotund-turtit la oval-alungit, cu coajă fină, lucioasă, galbenă sau roșiatic-portocalie, cu o greutate de până la 500 de grame. Pulpa este de un portocaliu mai închis sau mai deschis, cărnoasă, fină, dulce și suculentă atunci când fructul este copt și conține până la 8 semințe.persimon

Fapt neobișnuit pentru majoritatea pomilor, fructele de persimon se coc după ce majoritatea frunzelor  s-au uscat și au căzut (octombrie-  noiembrie). Ele sunt cu atât mai gustoase cu cât sunt mai bine coapte, situație în care pulpa se înmoaie și poate fi mâncată cu lingurița, printr-un orificiu făcut în coajă, în aceeași variantă în care mâncăm ouăle fierte. Caliciul rămâne, de obicei, atașat de fruct, dar poate fi îndepărtat cu ușurință, dacă acesta este bine copt.

Fructele de persimon pot fi depozitate în încăperi cu o temperatură de 20 °C, unde continuă să se pârguiască. În China, fructele necoapte sunt depozitate iarna afară, la temperaturi sub limita înghețului, fapt care grăbește procesul de coacere. O altă metodă de accelerare a coacerii, mult mai la îndemână în uzul casnic, constă în ambalarea persimonilor semi-pârguiți în pungi de plastic, alături de mere sau banane, care degajă etilenă – un gaz care grăbește pârguirea fructului.

Fructele necoapte au un conținut ridicat de tanini, care îi conferă un gust oarecum amărui-astringent, similar perelor și caiselor nepârguite. Pe măsură ce fructul se maturează, astringența se reduce și dispare, locul său fiind luat de dulceața lor caracteristică, datorată conținutului ridicat de glucoză. Ele sunt bogate în beta-caroten și luteină, carbohidrați, fibre, vitaminele B2, B9 și C, calciu și fier.

Deși ne-am putea imagina că acest imigrant aparent exotic, a fost privit de către europeni ca o specie neobișnuită și curioasă, adevărul este că, depășind hotarele arealului său nativ, a fost îmbrățișat ca o cultură alternativă pentru „persimonul caucazian” (Diospyros lotus), ruda sa apropiată, nativă din Asia de Sud-Vest și Europa de Sud-Est, cunoscută vechilor greci și romanilor, cărora își și datorează numele: „dios” (διός) și „pyros” (πυρος), însemnând „grâul lui Zeus” (fiind privit, cu alte cuvinte, ca o hrană a zeilor).

persimonÎn fapt, numele genului, „diospyros”, a fost utilizat prima dată tocmai pentru această specie de persimon caucazian, el fiind doar unul dintre cele peste 700 de specii ale genului, majoritatea native din climatul tropical și subtropical și doar câteva din cel temperat. Înlocuirea, în cultură, a persimonului caucazian cu cel asiatic se datorează diferenței de mărime, cele caucaziene fiind foarte mici, de doar 1 – 2 cm în diametru.

Denumirile de persimon (persimmon), kaki ori sharon funcționează ca sinonime, cu toate că există multe varietăți de persimon, diferând între ele prin dimensiunea, forma și culoarea fructului copt. Multitudinea varietăților se datorează, pe de o parte, numărului mare de specii din cadrul genului, iar pe de altă parte numărului mare de cultivaruri și hibrizi obținuți de-a lungul timpului, prin încrucișarea speciilor pre-existente.

Denumirea de persimmon provine din cuvintele putchamin, pasiminan sau pessamin, aparținând unui dialect dispărut, vorbit în vechime de unele dintre triburile indigene care locuiau pe teritoriile estice ale Americii de nord și care înseamnă „fruct uscat (deshidratat)”. Alegerea acestui nume nu este una aleatoare, ci chiar numele autentic pe care nativii americani l-au acordat unei specii indigene de persimon, anume Diospyros virginiana, așa-numitul persimon american, și face referire la una dintre modalitățile populare de conservare a fructului, care presupunea uscarea acestuia.

Diospyros virginiana nu este singura specie originară de pe continentul nord-american, „vecinul” său cel mai apropiat fiind „persimonul texan” (Diospyros texana), care prezintă neobișnuita caracteristică, în rândul rudelor sale, de a avea, la maturitate, coaja complet neagră. În opoziție cu persimonul texan vine cel mexican (Diospyros digyna), care are pulpa de culoare neagră (și coaja de culoare verde), numit și „sapote” (sau „chapote”), alături de o serie de alte fructe, unele neînrudite între ele, native din Mexic, America Centrală și America de Sud, din familii diferite (Sapotaceae, Ebenaceae, Rutaceae, Malvaceae).

Denumirea de „sharon” este împrumutată de la unul dintre numeroasele areale de baștină ale acestor specii de pomi fructiferi, anume Câmpia Sharon (regiune din centrul coastei israeliene), cunoscută din Biblie, în traducerea românească, ca Șaron, Saron sau Câmpia Saronului.

UTILIZARE ÎN GASTRONOMIE

Fructele de persimon pot fi mâncate crude, cu sau fără coajă, deshidratate sau procesate în varii forme. În China, Coreea, Japonia și Vietnam, după recoltare, sunt atârnate afară, la uscat, pentru un interval de 2 sau 3 săptămâni. Apoi sunt expuse la căldură, pentru mai multe zile, înainte de a fi trimise la export.

Modalitățile tradiționale de preparare a fructelor de persimon, indiferent de țară sau continent, includ tartele, plăcintele, budincile, torturile, piureurile, gemurile și dulcețurile. În Statele Unite există chiar un festival anual al fructelor kaki, în cadrul căruia participanții se întrec între ei în prepararea celor mai savuroase budinci și tarte de persimon.

Din fructele de persimon se mai pot obține anumite varietăți de vin sau oțet, iar din frunzele sale se poate prepara ceai (Manchuria).

Un articol scris de Anne Tharesse (Toate Drepturile Rezervate!)

SURSE:

  1. https://en.wikipedia.org/wiki/Persimmon
  2. https://en.wikipedia.org/wiki/Diospyros Kaki
  3. https://en.wikipedia.org/wiki/Diospyros
  4. https://en.wikipedia.org/wiki/Diospyros lotus
  5. http://agrointel.ro/28570/idei-de-afaceri-2015-cum-se-cultiva-kaki-persimmon/
Anunțuri

Lasa un raspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s