Condurașii

CONDURAS


Condurași, Colțunași, Condurul-Doamnei, Caneluță, Creson Indian (eng. – Nasturtium): 

Tropaeolum majus


Condurașii reprezintă una dintre cele 80 de specii de plante cu flori ale singurului gen (Tropaeolum) din familia Tropaeolaceae-lor, fiind originari din America de Sud, din zona M-ților Anzi. Această specie a genului Tropaeolum a fost adusă în Europa de conchistadorii spanioli în secolul XVI.

Ca aspect, condurașul este o plantă anuală, agățătoare ce poate ajunge până la 2 m lungime. Frunzele sunt mari, aproape circulare, cu un diametru de 3–15 cm, de culoare verde închis pe partea superioară, verde deschis pe partea inferioară. Frunzele au limbul aproape rotund și sunt susținute de pețioluri lungi.

Florile au culoarea galbenă, roșie sau portocalie, adesea bi- sau chiar tricolore. Au un diametrul de 2.5–6 cm și câte 5 petale asimetrice și pintenate – o caracteristică tipică a florilor de condurași. Înflorirea se produce din iunie până în octombrie. Fructele au aproximativ 2 cm în diamteru și sunt formate din 3 segmente care conțin semințele.

Pentru a obține o înflorire abundentă, este preferabil să le plantați într-un sol sărac, deoarece solurile bogate favorizează dezvoltarea în exces a frunzelor. Dacă sunt expuse la soare, atunci florile se vor înălța deasupra frunzelor, dar, dacă se află în locuri umbroase, atunci ele vor rămâne ascunse sub frunze. În climatul nostru temperat se comportă ca plantă anuală şi se inmulțește prin semințe.

În medicina homeopată condurașul este folosit ca dezinfectant și antiseptic, toate părțile plantei având efecte antibiotice şi crescând rezistența organismului în fața infecțiilor bacteriene. Mai este utilizat și ca cicatrizant, expectorant, antifungic, depurativ și laxativ, diuretic. În plus, extractele din această plante au, se pare, efecte anticancerigene.

Condurașii mai pot fi utilizați ca plante-companion pentru legume şi fructe, pe post de ”cultură-capcană”, deoarece atrag afidele, omizile, insectele prădătoare, protejând astfel culturile de cartofi, roșii, varză, dovlecei etc. Din infuzia de frunze se poate obține chiar un insecticid, iar extractele din semințele de conduraș sunt folosite în fabricarea unor vopseluri, uleiuri și lacuri.

Utilizare în Gastronomie

Toate părțile plantei sunt comestibile (semințele, florile și frunzele). Frunzele, care au o aromă răcoritoare, ușor picantă, sunt folosite în salate, supe, sosuri. Florile sunt folosite pentru decorarea garniturilor din legume, a prăjiturilor, salatelor etc. Fructele necoapte pot fi murate și folosite în loc de capere, astfel murate rezistând cca 1 an. Semințele mature pot fi măcinate și utilizate ca substitut de piper negru.

Condurașul este popular în Europa și America de Nord ca ingredient la prepararea brânzeturilor aromate și a salatelor. Mai rar este tocat mărunt și folosit la prepararea omletelor, sau la ornarea mâncărurilor calde. În Europa frunzele de conduraș nu sunt combinate de obicei cu alte ierburi proaspete; planta este totuși compatibilă cu hasmatuchi, tarhon, arpagic și pătrunjel.

Frunzele și florile sunt folosite la aromatizarea oțetului și la asezonarea sosurilor. Condurașul este folosit și în bucătăriile din nord-estul Asiei (Georgia, Azerbaijan), până în centrul Asiei (Iran). Frunzele se pot recolta din primăvară până în toamnă, când începe frigul. Se pot păstra, proaspete, la  frigider, timp de câteva zile. Nu se pot usca. Florile se pot culege pe toată perioada verii. Fructul, necopt, se culege atunci când este verde și fraged, pentru a fi murat, asemeni caperelor.

Semințele se recoltează după ce s-au îngălbenit și se pot desprinde ușor de pe plantă. Ele se păstrează câteva luni la adăpost de lumină, umezeală și aer. Pentru salate se culeg florile, frunzele tinere și mugurii dimineața, pe răcoare – cu cât planta a stat mai mult în soare și căldură, cu atât gustul ei va fi mai înțepător.

Florile sunt foarte bogate în vitamina C – aproximativ 30 mg la 100 de grame de flori (cam aceeasși cantitate de vitamina C este conținută și de frunzele de pătrunjel). Ele mai conțin și luteina – pana la 45 de mg de luteina/100 grame, fiind cea mai mare cantitate de luteină ce poate fi regăsită într-o plantă comestibilă. Semințele conțin 26% proteine și 10% ueliuri.

Acestea fiind zise, va urez poftă bună și spor la grădinărit! 🙂


Un articol scris de Anne Tharesse.

Toate drepturile rezervate!


Surse:

  1. Wikipedia
  2. Plants For A Future
  3. gernot-katzers-spice-pages.com

Lasa un raspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.