Buruiana de Bun Gust – Limba-Mielului (Borago officinalis)


borago

limba-mielului-borago-officinalis-1Limba-mielului, Borago, Borage  – Borago officinalis

Limba-mielului este o plantă ierboasă robustă, anuală, ce crește din abundență în sălbăticie, pe dealuri și câmpuri, în locuri însorite, pe marginea drumurilor, pe terenuri virane și în grădini.

Este originară din Siria și naturalizată în regiunile mediteraneene, în aproape toată Europa, nordul Africii și Iran, unde apare frecvent în flora spontană și, mai rar, cultivată ca plantă aromatică (în unele regiuni ale Germaniei, Spaniei, Greciei, Italiei).

La noi este foarte puțin cunoscută sub această formă, fiind considerată mai degrabă o buruiană.

Dacă întâlnește condițiile propice se dezvoltă din abundență, fiind ușor de reperat în lanurile de mohor – căpșoarele stelate, cu câte cinci petale triunghiulare și stamine negre, timid aplecate spre pământ, de culoare bleu sau albastru-strălucitor, rareori alb sau roz-lila, se înalță din iarbă la circa 60-100 cm, pe tulpini fragile, suculente și acoperite de puf albicios, mărunt și des, care contrastează cromatic cu verdele sau roșiaticului tulpinilor – adeseori, părțile superioare ale tulpinilor, pețiolurile florilor (care apar grupate și ramificate spre vârful plantei), sepalele și bobocii au o puternică tentă roșiatică sau grena.

Frunzele sunt mari, ridate, de culoare verde închis, oval-lanceolate, de circa 5-15 cm lungime și 5 cm lățime, dispuse în formă de rozetă. Fructul constă în patru nucșoare mici de culoare brun foarte închis.

ÎN FARFURIE

În gastronomie, borago este utilizat fie ca plantă aromatică, fie ca verdeață sau legumă verde. Frunzele, având un gust răcoritor, asemănător castravetelui, se adaugă în salate sau garnituri pentru carne ori legume. Se pot găti asemeni spanacului (singure, sau în combinație cu spanac, ștevie, leurdă, untișor), înăbușite în unt (ca garnitură pentru cartofi, de exemplu, cu busuioc, cimbru sau alte condimente), în salate de crudități sau în supe, în dressing-uri pe bază de iaurt, cu mentă (sau busuioc), usturoi, piper, ca adaos la băuturile răcoritoare.

Florile au un gust dulce, asemănător mierii, culoarea albastră fiindu-le dată de o substanță numită „pirolizidină”, ceea ce face din ”limba-mielului” una dintre puținele plante de culoare albastră comestibile. Florile se folosesc în salate, pentru decorarea deserturilor și băuturilor sau pot fi conservate în cuburi de gheață, pentru  adăugarea lor ulterioară în băuturi alcoolice sau răcoritoare.

ÎN GRĂDINĂ

Limba-mielului poate fi cultivată și în grădinile noastre, din semințe, avantajul fiind că se propagă foarte repede – produce din abundență semințe, de culoare  maro-pământie, care, de îndată ce s-au copt se scutură singure, făcând ca planta să se răspândească prolific din locul în care a fost plantată. Se seamănă toamna sau primăvara. Se spune despre borago că ar fi o eficientă plantă-companion pentru legume precum roșiile, spanacul și cartofii, protejându-le de unii dintre prădători.

Un articol scris de  Anne Tharesse (Toate Drepturile Rezervate!)

SURSE:

  1. Wikipedia
  2. Sfatul Medicului
  3. Plants  For  A  Future
  4. Gernot Katzers Spice Pages
Anunțuri

Lasa un raspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s