Plante la Diminutiv – Untisorul (Ranunculus ficaria)


UNTISORUL.jpgRanunculus ficaria 1„Untișor”, „Sălățică”, „Grâușor”, „Salata mielului”, „Scânteiuță-galbenă”, „Scorbutăriță”, „Untul-vacii”: Ranunculus ficaria

Untișorul este o „buruiană” comestibilă, erbacee și perenă, din familia Ranunculaceae-lor, nativă de pe întreg teritoriul Europei și al Asiei de Vest, unde apare în flora spontană, în regiunile de luncă, deal, câmpie și în etajul sub-alpin, prosperând în semi-umbra pădurilor, pe solurile îngrășate și revene.

Untișorul se dezvoltă sub forma unui covor vegetal scund și des, extinzându-se cu repeziciune pe suprafețe extinse. Frunzele sunt foarte bogate în vitamina C și potasiu, fiind folosite ca legumă verde în salatele de primăvară și în curele de detoxifiere a organismului.

În perioada colonizării de către europeni, untișorul a fost introdus și în America de Nord, unde este cunoscut mai degrabă pentru florile sale galbene, care decorează grădinile la începutul primăverii (motiv pentru care mai este invocat și sub denumirea de „spring messenger” – mesagerul primăverii), cu toate că numeroase triburi indiene, printre care și Cherokee, erau familiarizate cu întrebuințarea altor specii sălbatice, înrudite cu untișorul, în scopuri culinare și medicinale.

La noi, în diferite regiuni ale țării, unitșorul mai este cunoscut și sub denumirile de „grâușor”, „sălățică”, „salata mielului”, „scânteiuță-galbenă”, „scorbutăriță”, „untul-vacii”. Denumirile populare ale plantei au fost inspirate fie de aspectul florilor („scânteiuță-galbenă”), fie de întrebuințările gastronomice („sălățică”) sau medicinale („scorbutăriță”), fie de proprietățile gustative („untișor”).  Ranunculus ficaria 2

Denumirea de scorbutăriță” face referire la proprietățile sale anti-scorbutice, datorate conținutului ridicat de vitamina C, iar cea de „salata-mielului” evocă una dintre tradițiile românești populare, conform căreia, unul dintre meniurile specifice din Săptămâna Paștelui presupunea asezonarea fripturii de miel cu salata de untișor. În zona Moldovei, untișorul mai este și în zilele noastre o salată tradițională pentru perioada Paștelui, obicei păstrat din vechime, pe care străbunii noștri îl practicau cu tâlc: efectele tonice și detoxifiante ale plantei ajută metabolismul să digere mai lesne alimentele bogate în grăsime, după lunga perioadă de post.

Pe timpuri, în zona Transilvaniei exista obiceiul ca primăvara devreme, femeile să meargă în pădure, cu sare și pâine, să dezgroape tufele de untișor și să îngroape în locul lor „ofranda” de pâine și sare. Untișorul astfel cules era dat copiilor, pentru a crește zdraveni și voinici, dar și vacilor, pentru a da mult lapte,  crezându-se că sporește lactația și că untul obținut de la vitele hrănite cu acest furaj are o culoare mai plăcută, motiv pentru care a mai fost numit și „untul-vacii”. Credința aceasta era atât de puternic înrădăcinată, încât țăranii și fermierii obișnuiau să ungă ugerele animalelor cu florile sale aurii. Denumirea de „grâușor” este inspirată din forma bulbilor micuți, asemănători, cumva, prin formă și culoare, grăunțelor de grâu.

Untișorul este una dintre primele plante care apar primăvara, odată cu toporașii și ghioceii, adesea înainte de retragerea zăpezilor. Poate fi recunoscut după frunzele rotund-cordate, cu margini drepte sau vălurite, cu limbul mai rotund sau mai ascuțit, de un verde-intens, lucioase și cărnoase, care apar la capătul unor tulpini cilindrice, subțiri și fragede, de culoare albicioasă. Ele sunt grupate în buchețele dense, numeroase, care apar în cadrul unor colonii extinse la poalele arborilor, ce cu greu pot trece neobservate.

Ranunculus ficaria 4Se propagă cu repeziciune datorită tulpinilor subterane de tip tuberculi, care se divid între ei, dezvoltând noi rădăcini din care, anul următor vor răsări noi plante. Datorită acestor tuberculi, foarte mici, de culoare maroniu-deschis spre bej, de mărimea unui bob de grâu, planta formează în sol rețele dese și încâlcite.

Tulpinile florale, de culoare vișiniu-roșiatică, sunt mai înalte decât pețiolurile frunzelor, astfel încât florile, de un galben-aprins, cu aspect stelat, apar deasupra frunzelor, uneori chiar din luna februarie, la doar câteva zile de la formarea frunzelor. Acestea se închid seara sau în zilele înnorate, când sunt private de razele soarelui, dar chiar și în zilele însorite, ele nu se deschid înainte de ora 9 dimineața, închizându-se la loc după-amiaza, în jurul orei 5.

Înflorirea durează pe toată perioada primăverii, în lunile martie – mai, ofilindu-se o dată cu instalarea arșiței. Apoi, în scurt timp, se ofilesc și frunzele, „retrăgându-se” în pământ, unde nu mai rămân decât mănunchiurile de bulbi, pregătindu-se pentru hibernare. Acești bulbi, care de fapt sunt niște tulpini modificate, sunt motivul apariției și înfloririi precoce a plantei, ei funcționând ca niște mici „rezervoare” în care sunt stocate substanțele  nutritive de rezervă.

Ranunculus ficaria 3

Frunzele de untișor se culeg primăvara, când sunt tinere și fragede; ele pot fi găsite atât în zonele împădurite dimprejurul orașelor, dar și în „incinta” acestora, prin parcuri, prin grădinile blocurilor – oriunde beneficiază de umbra arborilor și de umiditate.

Perioada recomandată pentru recoltare și consum se întinde din luna februarie, imediat ce răsar, până în luna aprilie, deoarece apoi, atingând maturitatea, ele dezvoltă o substanță numită „ranunculină”, care, atunci când frunzele sunt strivite se transformă în „protoanemonină” – o substanță toxică pentru mamifere. Totuși, chiar și în acest stadiu, frunzele pot fi consumate după ce au fost uscate la soare sau preparate termic.

Până acum nu am reușit să găsesc semințe de untișor în comerț, dar varianta la care am recurs eu și pe care v-o recomand, este aceea de a colecta tufe de untișor, direct din flora spontană, cu tot cu bulbi și de a le planta în grădină (cazul meu) sau în jardiniere. Dacă sunt amplasate la umbră și li se asigură suficientă umiditate (pământul nu trebuie lăsat să se usuce) se vor prinde și se vor extinde cu repeziciune, capacitatea untișorului de a acapara terenul disponibil fiind una absolut prolifică.

Ranunculus ficaria 6

UTILIZARE ÎN GASTRONOMIE

De la untișor se pot consuma, în stare crudă sau gătită, toate părțile plantei – frunzele, florile, tulpinile, tuberculii. Frunzele au o aromă ierboasă, totuși delicată, untoasă (de unde provine denumirea de „untișor”), vag dulceagă, cu tentă amăruie. Cel mai des, frunzele sunt folosite crude, în salatele de primăvară, alături de alte legume de sezon – ridichi, ceapă verde, leurdă etc.

Se potrivesc mai degrabă cu sucul de lămâie decât cu oțetul și combinate cu uleiul de rapiță devin un adjuvant energic în afecțiunile cardio-vasculare (întrucât atât untișorul, cât și uleiul de rapiță au proprietatea de a scădea nivelul colesterolului în sânge și de a preveni infarctul miocardic); în plus, ambele sunt bogate în conținutul de vitamina E.

Salatele de untișor sunt o garnitură excelentă pentru ouăle fierte și pentru brânza de capră sau oaie și sunt recomandate ca „partener” pentru mâncărurile grase, în special pentru carnea de oaie sau porc, întrucât favorizează digestia și limitează absorbția grăsimilor în organism. În afară de folosirea în stare crudă, care este cea mai indicată, untișorul mai poate fi utilizat și în supe, ciorbe acre (alături de măcris, de exemplu), tocănițe de legume ori ca surogat de spanac. Datorită faptului că untișorul conține substanțe mucilaginoase, poate fi întrebuințat ca agent de îngroșare în supe sau sosuri. Bobocii pot fi conservați ca substitut de capere.

Untișorul este bogat în vitaminele C și E, minerale (în special calciu și potasiu), fibre alimentare și acid folic (vitamina B 9), având numeroase indicații terapeutice, printre care: digestia dificilă sau indigestiile, anemia, deficiențele sistemului imunitar, alergiile, acneea, varicele și hemoroizii. Datorită proprietăților laxative si antiinflamatoare, untisorul reprezintă unul dintre cele mai eficiente remedii cunoscute contra hemoroizilor. Frunzele mai au efecte anestezice, antiinflamatoare și antispatice, utile în alergiile cutanate. În plus, frunzele crude de untișor mai au proprietatea de a curăța dantura.

Un articol scris de Anne Tharesse (Toate Drepturile Rezervate).

 

SURSE:

  1. Sursa Foto Sus: www.alamy.com
  2. http://www.eattheweeds.com/buttercups/
  3. http://www.formula-as.ro/2011/966/medicina-naturii-44/salata-din-gradina-ursului-13652-print
  4. https://en.wikipedia.org/wiki/Lesser_celandine
  5. https://www.botanical.com/botanical/mgmh/c/celles44.html
  6. http://www.pfaf.org/user/Plant.aspx?LatinName=Ranunculus+ficaria
  7. http://www.herbsociety.org.uk/hh-lesser-celandine.htm
Anunțuri

Lasa un raspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s