Păpădia

PAPADIA

Evaluare: 1 din 5

PĂPĂDIE, BUHĂ, CRESTĂȚEA (ENG. – DANDELION):

TARAXANUM OFFICINALE


Păpădia este o plantă ierboasă din familia Asteraceae-lor, nativă din zonele temperate ale globului, acoperind majoritatea formelor de relief, de la câmpie până în zonele submontane. O întâlnim la tot pasul, prin locuri necultivate, pe marginile drumurilor, pe cursul apelor etc, întotdeauna în plin soare și aproape niciodată în locurile umbroase. Păpădia a fost folosită ca remediu natural în Europa, America de Nord și China, pentru a trata afecțiunile digestive, infecțiile, afecțiunile bilei și ficatului, ca laxativ mediu și diuretic.

Primele mențiuni despre păpădie, ca plantă medicinală, apar în scrierile medicilor arabi din secolele X – XI, care o prezintă ca fiind un fel de andivă sălbatică, sub denumirea de Taraxcacon. Ca aliment era cunoscută și romanilor, grecilor, triburilor anglo-saxone și normande. În prezent ea este intens cultivată în India, ca adjuvant în tratamentele hepatice.

Ca aspect, păpădia este o plantă erbacee perenă, cu rădăcină pivotantă, neramificată, din care pot rezulta de la una până la mai mult de 10 tulpini, cu o înălțime cuprinsă între 40 și 70 cm. Acestea au culoarea verde, posibil purpurie la bază și cel puțin aceeași lungime cu frunzele. În general sunt glabre, mai rar, acoperite de perișori fini și scurți. Frunzele au fie o creștere erectă, fie circular-orizontală, dispunându-se ca o rozetă în jurul tulpinilor, lipite de sol. Fiecare tulpină dă naștere unei singure flori, lipsită de bractee. Prin rupere, tulpina eliberează o sevă lăptoasă, de culoare albicioasă. 

Florile sunt de culoare galben intens spre portocaliu, cu numeroase petale. Sunt hermafrodite, iar fructul apare, cel mai adesea, prin apomixie (înmulțire fără fecundare). Frunzele ating 45 – 50 cm lungime și până la 10 cm lățime, sunt oblong-lanceolate, subțiindu-se dinspre bază spre vârf, de obicei puternic lobate.

Din punct de vedere nutriţional, păpădia conține: zaharuri, fibre, proteine, beta-caroten; vitamine: A, B1, B2, B3, B5, B6, B9, C, E, K; minerale: calciu, fier, magneziu, fosfor, sodiu, zinc (mai mult calciu și fier decât spanacul). Extracte din toate părțile plantei sunt folosite în scopuri medicinale și homeopate. Din florile, frunzele și rădăcinile de păpădie se pot obține coloranți galbeni sau verzi.

Utilizare în Gastronomie

Cel mai adesea, păpădia este considerată plantă ruderală, buruiană care crește prin toate locurile umblate și neumblate de om, prin grădini și livezi, câmpii coapte de soare, poieni luminoase și piscuri muntoase. Plantă ignorată aproape complet de omul modern, care adesea râde la auzul unora dintre denumirile ei populare, ușor impudice, păpădia este o prețioasă plantă medicinală și chiar o savuroasă legumă.

Frunzele pot fi folosite (și chiar au fost folosite, în mod tradițional, de-a lungul secolelor, de locuitorii zonelor temperate) în salate, supe, sosuri sau preparate asemeni spanacului:  fierte, scurse și apoi condimentate cu sare, piper, ulei și suc de lămâie, usturoi pisat și ceapă înăbușită, garnisite cu câteva cubulețe de unt, pentru un plus de savoare și servite fierbinți. 

Dacă gustul vi se pare prea amar, o puteți găti chiar în combinație cu spanacul – în acest caz puneți la fiert mai întâi frunzele de păpădie, întrucât fierb mai greu. Frunzele foarte tinere și fragede, chiar și mugurii, pot fi amestecați în salate, alături de alte legume verzi; în mod tradițional, salata din frunze de păpădie este ”acompaniată” de ouă fierte, tăiate felii ori cubulețe și presărate în salată. 

Florile pot fi transformate, prin fermentare, într-o băutură alcoolică asemănătoare vinului, iar rădăcinile, coapte și pisate, pot fi folosite ca substitut de cafea (asemeni rădăcinilor de cicoare). Bobocii de păpădie pot fi recoltați și conservați similar caperelor (la fel ca în cazul margaretelor).

Frunzele uscate de păpădie sunt folosite pentru pepararea unui sortiment de bere – berea de păpădie fiind o băutură rustică specifică multor regiuni ale lumii, precum SUA și Canada. Rădăcinile curățate, uscate și pisate pot fi folosite ca substituent de cafea. Florile de păpădie sunt folosite pentru prepararea unui sortiment de vin, dar și pentru prepararea de dulceţuri sau siropuri, care datorita culorii şi consistenţei lor au fost numite generic „miere de păpădie”. 

Acestea fiind spuse, vă urez poftă bună și spor la grădinărit! 🙂


Un articol scris de Anne Tharesse

Toate drepturile rezervate!



Surse:

  1. Wikipedia
  2. Botanical.com
  3. Foraging Texas
  4.  Introduced Species Summary Project
  5. Herbal Legacy

Lasa un raspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.