Curiozitati din Lumea Plantelor – Acerola, sau Ciresele de Barbados (Malpighia emarginata)


ACEROLA

Acerola 1Cireșele de Barbados (Malpighia emarginata), cunoscute și sub numele de „vișine de Barbados”, „vișine tropicale”, „cireșe portoricane” sau „acerola”, sunt fructele unui arbust tropical, din familia Malpighiaceae-lor, originar din America de Sud (Yucatan) și America Centrală, foarte răspândit în Mexic, Peru și Brazilia. Ca formă și culoare sunt foarte asemănătoare cireșelor comune, cu toate că cele două specii nu sunt înrudite ca gen ori familie.

De-a lungul timpului,  arbustul de acerola a fost aclimatizat și în alte regiuni tropicale și subtropicale ale lumii (Florida, India, etc), pentru conținutul frapant de ridicat de vitamina C al fructelor sale. În climatul temperat nu poate fi crescut ca plantă de grădină, deoarece nu suportă temperaturi sub -1°C.

Ca aspect, acerola este un arbust de mici dimensiuni, cu o coroană bogată și ramificată, pe un trunchi robust, dar scurt, având, de regulă, o înălțime de aproximativ 2-3 metri, mai rar de 5 sau 6. Ramurile sunt  stufoase, mai mult sau mai puțin erecte, uneori cu port ușor atârnător, pubescente.

Frunzele sunt simple, oblong-lanceolate, ușor vălurite, de până la 7 cm lungime, de un verde lucios. Florile, de 2 cm în diametru, apar grupate în buchețele, de obicei după câte o ploaie puternică și au 5 petale rozalii, franjurate pe margini.Acerola 4

Primele fructe se dezvoltă după 3 ani de la plantare și constau în niște drupe rotunde, de un roșu aprins, cu un diametru de 3 cm și cu  o greutate de până la 5 grame. Ele apar grupate în perechi sau în grupuri de câte trei, conținând, fiecare, câte 3 semințe triunghiulare. 

Fructele se coc în doar 3 – 4 săptămâni de la apariție iar fructificarea durează o perioadă îndelungată, interval în care fructele și florile vor apărea simultan. Recoltarea se realizează fie zilnic, fie la interval de 2 – 3 zile, manual, dimineața devreme, pe răcoare, fructele coapte fiind destul de fragile. În același timp, ele sunt și perisabile, neputând fi păstrate mai mult de 3 – 4 zile, la o temperatură de maxim 7 C.

Fructele acestui arbust, consumate frecvent de către băștinașii arealelor tropicale, au fost și sunt în continuare foarte puțin cunoscute europenilor și locuitorilor regiunilor temperate, cu toate că ele posedă o proprietate unică: sunt fructele cu cel mai mare conținut de vitamina C, la mare distanță chiar și de citrice.

În atenția oamenilor de știință, fructele de acerola au intrat abia în anul 1945, pe o cale ocolită, în cadrul unui experiment organizat de către Facultatea de Medicină din Puerto Rico, asupra unor alte fructe, așa-numitele „agrișe indiene” (Emblica officinalis) – despre care s-a constatat că au un conținut foarte mare de vitamina C. Această descoperire a inspirat testarea altor fructe, printre care și cireșele de Barbados, despre care se știa că localnicii le consumau ca tratament împotriva răcelilor, gripei și guturaiului.

Acerola 3Rezultatele analizelor efectuate asupra cireșelor de Barbados au fost bulversante: concentrația de acid ascorbic era mult mai mare decât cea a agrișelor indiene și decât a oricăror altor fructe cunoscute. În plus, proprietățile lor gustative, superioare celor ale agrișelor indiene și aspectul atractiv al drupelor rotunde, roșii-strălucitoare, le-a propulsat în centrul atenției oamenilor de știință și a horticultorilor vremii.

În consecință, a început promovarea acestui fruct, cu denumirea de acerola, sub formă de reclame, pliante, articole de specialitate în publicații de profil și nu numai, astfel încât până în 1954 fuseseră înființate o serie de plantații, mai mici sau mari, pe tot cuprinsul Americii de Sud, Americii Centrale și în sudul SUA (Florida), însumând câteva zeci de mii de arbuști. Agronomii, horticultorii și specialiști din diverse domenii au  întreprins noi studii, pentru îmbunătățirea și ameliorarea soiurilor, a metodelor de cultivare, înmulțire și hibridizare.

Dar, după zece ani de studii, de investiții și de promovare, interesul acordat culturilor de acerola a intrat brusc pe o pantă descendentă, atunci când s-a ajuns la concluzia ca cireșele de Barbados nu merită a fi etichetate drept un „super-aliment” doar pentru concentrația lor extraordinar de mare de acid ascorbic. Aceasta, din cazuă că, economic vorbind, acidul ascorbic extras din surse naturale nu poate concura cu mult mai ieftinul acid ascorbic sintetic, obținut pe „bandă rulantă” în laboratoarele din lumea întreagă.

În concluzie, marile plantații de acerola au fost lăsate în ruină, până ce au intrat, încet-încet în pământ…

UTILIZARE ÎN GASTRONOMIEAcerola 2

Fructul de acerola se consumă de obicei proaspăt, pulpa sa fiind zemoasă, iar gustul, în aceeași măsură și dulce și acru. Pentru consum în stare proaspătă se recoltează, de obicei, atunci când sunt perfect coapte, deși, este de reținut faptul că conținutul de vitamine al acerolei este cel mai ridicat înainte de maturitate. Pentru procesare sau conservare se recoltează atunci când sunt semi-coapte, adică de culoare galben-roșiatică, fiind utilizate pentru prepararea de gemuri, jeleuri și sucuri. 

*Fructele de acerola au o concentrație extraordinară de vitamina C, de 100 de ori mai mare decât portocalele, 100 de grame de fruct conținând 1677.6 mg de acid ascorbic (vitamina C), în timp ce 100 de grame de portocale conțin doar 500 de mg. Ele mai conțin și alte substanțe, printre care: proteine, lipide, carbohidrați, calciu, fosfor, fier, vitaminele B1, B2, B3, B5, B6, B9, fibre, carotenoide și flavonoide care îi conferă un puternic efect anti-oxidant.

Consumul de cireșe de Barbados fortifică sistemul imunitar în timpul efortului fizic intens, stimulează funcționarea normală a sistemului nervos, determină reducerea stării de oboseală si de extenuare, contribuie la funcționarea normală a sistemului osos, a ligamentelor si a vaselor de sânge.

Un articol scris de Anne Tharesse (Toate Drepturile Rezervate!)

SURSE 

  1. https://en.wikipedia.org/wiki/Malpighia_emarginata 
  2. https://www.hort.purdue.edu/newcrop/morton/barbados_cherry.html

 

Vezi şi:

Akebia quinata…

…este un arbust agățător din familia Lardizabalaceae, nativ din Japonia, China, Coreea și aclimatizat în regiunile temperate ale Europei si Americii. Florile sunt urmate de fructul voluminos, care constă într-o păstaie de culoare roz închis spre mov, mai rar alb…  (citește mai mult)


Caprifoiul himalayan (Leycesteria formosa)…

…este un arbust foios din familia Caprifoliaceae, înrudit cu ”Mâna Maicii Domnului” (Lonicera Japonica), nativ din zona munților Himalaya și China de Sud-Vest. Fructele sunt drupe sferice, de aproximativ 1 cm diametru, la început roșii, apoi, pe măsură ce se coc, aproape… (citește mai mult)


Călinul (Viburnum opulus)…

este un arbust cu fructe de culoare roșie, grupate sub formă de ciorchini, asemănător socului. La noi în țară este foarte răspândit prin tufărişuri, pădurile de câmpie, liziere, până în zonele deluroase și submontane. Toamna face fructe roșii, numite în popor „căline”… (citeşte mai mult)


Gutuiul japonez (Chaenomeles japonica)…

…este un arbust fructifer și decorativ, din familia Rosaceae, înrudit cu gutuiul autentic (Cydonia oblonga), dar aparținând unui gen diferit. Fructele sunt niște poame mici, de culoarea gutuii, în formă de măr, comestibile. Acestea se coc toamna târziu… (citește mai mult)


”Spanacul cu căpșune” (Blitum capitatum, B. virgatum)…

…este o plantă anuală comestibilă, înudită cu spanacul (Spinacia oleracea). Atât fructele, cât și frunzele acestei plante sunt comestibile. Fructele sunt mai degrabă dulci decât aromate și se aseamănă prin textură și gust cu dudele… (citește mai mult)


Căpșunul indian (Duchesnea indica)…

…este o plantă perenă, sempervivescentă, din familia Rosaceae-lor. Planta este nativă din Asia de Sud și de Est, dar a fost introdusă în multe regiuni, ca plantă ornamentală. Fructele sale, înrudite și asemănătoare căpșunelor autentice, sunt comestibile și foarte… (citește mai mult)


Gaultheria procumbens…

…este un arbust pitic, evergreen, originar din America de Nord, unde crește spontan, în colonii dense, pe câmpii nisipoase și sterpe și pe piscurile muntoase. Este apreciat ca plantă decorativă și comestibilă, pentru frunzișul său verde intens și pentru fructele mici și rotunde… (citește mai mult)


Măslinul rusesc (Eleagnus angustifolia)…

…face parte din familia Eleagnaceae și este originar din sudul Europei si vestul Asiei, fiind răspândit în Turcia, în sudul Rusiei, Kazahstan, Afghanistan și Iran. Sălcioara este cultivată, în principal, ca plantă ornamentală, atractivă prin frunzișul argintiu și florile puternic parfumate… (citește mai mult)


Schisandra…

…o plantă exotică pentru noi, face parte din flora luxuriantă a Chinei, Japoniei, Rusiei îndepărtate, Japoniei, Coreei și Malaeziei, unde, în habitatul său natural, o putem admira atârnând, sub formă de ghirlande de flori și fructe, din coronamentul arborilor pe care îi parazitează… (citește mai mult)


Cornul (Cornus Mas)…

…este un pom fructifer din familia Cornaceae-lor, originar din sudul Europei și sud-vestul Asiei, cel mai probabil din regiunea Mării Negre și a Turciei. Consumul de coarne, pe teritoriul Europei este unul sporadic, ținând mai mult de un fel de specific regional, mai ales în țările balcanice… (citește mai mult)


Cireșul naking (Prunus tomentosa)…

…este un arbust fructifer, aparținând genului Prunus (din care fac parte corcodușul, cireșul, vișinul, caisul, piersicul), din familia Rosaceae-lor, originar din China și frecvent cultivat în Rusia și în alte regiuni cu climă rece, datorită rezistenței extreme la temperaturi de până la până la −45 °C… (citește mai mult)


Drăcila (Berberis vulgaris)…

…reprezintă una dintre numeroasele specii ale genului Berberis, din familia Berberidaceae-lor, nativă a zonelor temperate din Europa și Asia. Fructele sunt comestibile și au folosite, în scopuri medicinale, de acum 2500 de ani. În Iran erau recomandate pentru tratarea diareei… (citește mai mult)


Amelanchierii…

…sunt un grup de arbuști din familia Rosaceae-lor, cei mai mulți nativi de pe continentul nord-american (SUA și Canada), cu puțini reprezentanți în Lumea Veche. Toate speciile de Amelanchier au fructe comestibile și sunt plantați atât ca arbuști decorativi, pentru înflorirea lor abundentă… (citește mai mult)


Moșmonul (Mespilus germanica)…

…este un arbust foios din familia Rosaceae-lor, originar din sud-estul Europei și sud-vestul Asiei, foarte răspândit în zonele de coastă ale Mării Negre și ale Mării Mediterane. Este apreciat pentru fructele sale comestibile… (citește mai mult)


Măslinul dobrogean (Ziziphus jujuba)…

…este un arbust fructifer din familia Rhamnaceae-lor. Este originar din Asia Centrală, unde se cultivă din cele mai vechi timpuri. În România, zone favorabile pentru cultura curmalului chinezesc sunt partea de sud a ţării… (citește mai mult)


Scoruşul domestic (Sorbus domestica)…

…este un arbust fructifer, ale cărui poame sunt nişte fructe micuţe, de 2-3 cm lungime, verzi când sunt crude, colorându-se apoi, pe timpul coacerii, în galben-portocaliu spre maroniu. Forma fructelor o poate imita atât pe cea a merelor, cât și a perelor, singura diferență constând în dimensiunile lor miniaturale… (citește mai mult)


Porumbarul (Prunus spinosa)…

… este un arbsut fructifer mic, cu  aspect de tufă spinoasă şi fructe rotunde, brumării, asemănătoare, ca aspect, prunelor. Porumbele sunt în mod tradițional folosite în spațiul balcanic (inclusiv în România) pentru prepararea gemurilor, a marmeladelor, siropului și a vinului de porumbe… (citește mai mult)


Afinele de Siberia…

…cunosc o lungă istorie de recoltare din flora spontană, cultivarea lor efectivă de către oameni fiind una destul de recentă. Fructele ”afinului” de Siberia au fost utilizate de mii de ani, de către locuitorii regiunilor nordice, consumate fie crude, fie folosite în gemuri, dulcețuri, siropuri… (citește mai mult)


Cassabanana (Sicana odorifera)…

…singura specie a genului Sicana, este o plantă erbacee cățărătoare, din familia Curcubitaceae, originară din America de Sud. În climatul tropical este perenă, în cel temperat poate fi cultivată ca plantă anuală, pentru fructele sale comestibile… (citeşte mai mult)


Persimonul (Diospyros kaki)…

… cunoscut la nivel internațional sub o largă varietate de nume, reprezintă cea mai cultivată specie din genul Diospyros, din familia Ebenaceae-lor. Fructele de persimon pot varia ca formă, de la rotund-turtit la oval-alungit, iar pulpa este cărnoasă, fină, dulce și suculentă… (citeşte mai mult)


Naranjilla (Solanum quitoense)…

…este o plantă perenă subtropicală, originară din America de Sud, din familia Solanaceae-lor și înrudtită, astfel, cu roșia comună. Este cultivată pentru pulpa sa acidulată, cu aromă asemănătoare ananasului, lămâii și rubarbei… (citește mai mult)


Gac-ul (Momordica cochinchinensis)…

…este fructul unei plante erbacee originare din sud-estul Asiei și nord-vestul Australiei, din familia Cucurbitaceae-lor și înrudit, astfel, cu castravetele și pepenele. Fructul este foarte popular în Vietnam, unde este folosit de câteva mii de ani, atât în alimentație, cât și în medicină… (citește mai mult)


Moșmonul japonez (Eriobotrya japonica)…

…numit uneori și nisper japonez, este un pom fructifer din familia Rosaceae-lor, originar din sud-estul Chinei, cultivat ca arbore ornamental și pentru fructele sale comestibile, asemănătoare, ca aspect, caiselor. Fructele, ovale-alungite spre rotunde sau piriforme, fine sau pufoase… (citește mai mult)


„Lămâia caviar” aka „The Australian Finger Lime” (Citrus australasica)…

…este un arbust țepos din familia Rutaceae-lor, originar din pădurile subtropicale depresionare ale Australiei. Pulpa este formată din mici vezicule cărnoase și zemoase, translucide, de culoare galbenă, roz sau albă. … (citește mai mult)


Kumquat-ul…

…este un arbust exotic, peren, de mici dimensiuni, din familia Rutaceae-lor, cultivat ca plantă ornamentală și pentru fructele sale comestibile, asemănătoare portocalelor (Citrus sinensis), deși mult mai mici și care se prezintă caracteristică unică printre citrice de a se consuma… (citește mai mult)


Anunțuri

Lasa un raspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s