Fructe exotice in gradinile noastre – Naranjilla, „rosia-portocala” (Solanum quitoense)


LULO

Fructe de Naranjilla 2Naranjilla, Lulo-fruit sau, pe româneşte, „Roșia-portocală”: Solanum quitoense

Naranjilla este o plantă perenă subtropicală, originară din America de Sud, din familia Solanaceae-lor și înrudtită, astfel, cu roșia comună. Este cultivată pentru pulpa sa acidulată, cu aromă asemănătoare ananasului, lămâii și rubarbei.

Departamentul de Agricultură al Statelor Unite a intrat pentru prima oară în posesia unei mostre de semințe de naranjilla, din Columbia, în anul1913; ulterior, au mai fost obținute semințe și din Ecuador (1914) și astfel au fost întemeiate primele culturi de probă. Interesul, însă, față de aceste fructe, a luat amploare abia în anul 1939, cu ocazia New York World’s Fair, în care au fost consumați aproape 6000 de litri de suc natural de naranjilla, adus din Ecuador.

Ulterior acestui eveniment, planta a intrat în atenția oamenilor de știință, a universităților de agronomie și a laboratoarelor de cercetări agricole. Cercetările și studiile efectuate s-au concentrat asupra obținerii de soiuri rezistente, fără spini și cu calități gustative amelioarate.

Denumirea științifică a speciei, în limba latină („quitoense”), înseamnă „din Quito”, care este capitala Ecuadorului. Numele popular cel mai răspândit, „naranjilla”, înseamnă „portocală mică” (din „naranja” = portocală)

Denumiri în alte limbi: „naranjilla de Quito” sau „nuqui” în Ecuador; naranjita de Quito în Peru; „lulun” în Mexic, derivat din vechiul nume incaș al fructului „lulum”; „lulo”; „naranjilla” sau „toronja” în Columbia.

Ca aspect, naranjilla este o plantă erbacee, viguroasă și ramificată, ce poate ajunge până la 2.5 m înălțime, care tinde să se lemnifice pe măsură ce se maturizează. În sălbăticie este spinoasă, prezentând ghimpi atât pe tulpini și pe ramuri, cât și pe frunze. Speciile cultivate sunt fără spini. Frunzele sunt alterne, oblong-ovate, de 60 de cm lungime și 45 cm lățime, pufoase și fine. Pot fi, ori complet lipsit de ghimpi, ori prevăzute cu spini pe toată suprafața pețiolului și pe nervuri, pe ambele fețe.

Frunzele tinere, lăstarii tineri și pețiolurile sunt acoperite de perișori stelați, purpurii sau portocalii. Florile albe, cu un diametru de 3 cm, apar grupate câte 5 – 10, la axilele frunzelor și au câte 5 petale care înconjoară 5 stamine proeminente de culoare galbenă. Bobocii sunt și ei acoperiți de perișori fini, de culoare purpuriu-violacee.

Fructul  necopt este protejat de o „haină” maronie, pubescentă care poate fi îndepărtată cu ușurință după coacere, dezvăluind coaja fermă, groasă și lucioasă, de un portocaliu-aprins, al fructului de naranjilla. Fructul, „încoronat” de caliciul stelat, în 5 colțuri, este rotund sau oval, de 6-8 cm în diametru, semănând, ca aspect, cu o combinație între roșie, persimon și portocală.

În interior este împărțit în 4 compartimente, separate de un perete membranos, care conțin o pulpă translucidă, galben-verzuie, suculentă, cu un gust acidulat, având o aromă care a fost asemănată cu cea a ananasului și a lămâii. Această pulpă conține de numeroase semințe mici și tari, de 3 mm în diametru, lucioase și plate.

Se dezvoltă bine și în solurile grase, bogate, dar și în solurile sărace, pietroase, cu condiția să fie bine drenat, în care apa nu stagnează și nu suportă razele directe ale soarelui, preferând locurile semi-umbrite. Cel mai bine este ca planta să fie crescută din răsaduri, crescute în sere calde, care se transplantează în grădină atunci când plăntuțele au ajuns la 35 de cm înălțime, la o distanță de 1.8 – 2.4 m între ele.Naranjilla, intr-un Supermarket din Ecuador

Deoarece plantele obținute din răsaduri au nevoie de 4-5 luni pentru a înflori și a produce fructe, este indicat ca semințele să fie puse în răsadnițe, în sere sau în casă, cât mai devreme, a.î., să fie plantate afară imediat ce temperatura s-a stabilizat (aprilie – mai). Plantale semănate direct în câmp fructifică la 10-12 luni de la semănare, ceea ce nu reprezintă o variantă viabilă în climatul nostru.

UTILIZARE ÎN GASTRONOMIE

Fructele coapte de naranjilla, curățate de perișorii care le acoperă, pot fi consumate ca atare, prin tăierea în două jumătăți și golirea conținutului cu ajutorul unei linguri; cojile se aruncă. Pulpa zemoasă, cu tot cu sâmburi, poate fi stoarsă și adăugată în compozițiile pentru înghețate și șerbeturi. În varianta procesată, pulpa mai poate fi folosită pentru prepararea sosurilor, marmeladelor, tartelor etc. Coaja, golită de miez și curățată de perișori, poate fi umplută cu piure de banane și coaptă în cuptor.

Totuși, cea mai comună întrebuințare este obținerea de suc natural: fructele curățate de peri sunt tăiate în două și stoarse; pulpa rezultată este amestecată cu mixerul sau într-un blender. Sucul este strecurat, apoi i se adaugă zahăr, potențial alte arome dorite sau sucuri de fructe și este servit cu gheață, ca băutură răcoritoare. Acesta are culoare verde și se numește „lulada”.

Fructele de naranjilla conțin: proteine, carbohidrați, fibre, carbohidrați, calciu, fosfor, fier, vitaminele C, B1, B2, B3.

Un articol scris de Anne Tharesse (Toate Drepturile Rezervate)

SURSE:  1. Wikipedia, 2. Horticulture and Landscape Architecture|Purdue University, 3.Gardening Know How

Sursa Foto Sus: www.unperiodico.unal.edu.co

Vezi şi:

Akebia quinata…

…este un arbust agățător din familia Lardizabalaceae, nativ din Japonia, China, Coreea și aclimatizat în regiunile temperate ale Europei si Americii. Florile sunt urmate de fructul voluminos, care constă într-o păstaie de culoare roz închis spre mov, mai rar alb…  (citește mai mult)


Caprifoiul himalayan (Leycesteria formosa)…

…este un arbust foios din familia Caprifoliaceae, înrudit cu ”Mâna Maicii Domnului” (Lonicera Japonica), nativ din zona munților Himalaya și China de Sud-Vest. Fructele sunt drupe sferice, de aproximativ 1 cm diametru, la început roșii, apoi, pe măsură ce se coc, aproape… (citește mai mult)


Călinul (Viburnum opulus)…

este un arbust cu fructe de culoare roșie, grupate sub formă de ciorchini, asemănător socului. La noi în țară este foarte răspândit prin tufărişuri, pădurile de câmpie, liziere, până în zonele deluroase și submontane. Toamna face fructe roșii, numite în popor „căline”… (citeşte mai mult)


Gutuiul japonez (Chaenomeles japonica)…

…este un arbust fructifer și decorativ, din familia Rosaceae, înrudit cu gutuiul autentic (Cydonia oblonga), dar aparținând unui gen diferit. Fructele sunt niște poame mici, de culoarea gutuii, în formă de măr, comestibile. Acestea se coc toamna târziu… (citește mai mult)


”Spanacul cu căpșune” (Blitum capitatum, B. virgatum)…

…este o plantă anuală comestibilă, înudită cu spanacul (Spinacia oleracea). Atât fructele, cât și frunzele acestei plante sunt comestibile. Fructele sunt mai degrabă dulci decât aromate și se aseamănă prin textură și gust cu dudele… (citește mai mult)


Căpșunul indian (Duchesnea indica)…

…este o plantă perenă, sempervivescentă, din familia Rosaceae-lor. Planta este nativă din Asia de Sud și de Est, dar a fost introdusă în multe regiuni, ca plantă ornamentală. Fructele sale, înrudite și asemănătoare căpșunelor autentice, sunt comestibile și foarte… (citește mai mult)


Gaultheria procumbens…

…este un arbust pitic, evergreen, originar din America de Nord, unde crește spontan, în colonii dense, pe câmpii nisipoase și sterpe și pe piscurile muntoase. Este apreciat ca plantă decorativă și comestibilă, pentru frunzișul său verde intens și pentru fructele mici și rotunde… (citește mai mult)


Măslinul rusesc (Eleagnus angustifolia)…

…face parte din familia Eleagnaceae și este originar din sudul Europei si vestul Asiei, fiind răspândit în Turcia, în sudul Rusiei, Kazahstan, Afghanistan și Iran. Sălcioara este cultivată, în principal, ca plantă ornamentală, atractivă prin frunzișul argintiu și florile puternic parfumate… (citește mai mult)


Schisandra…

…o plantă exotică pentru noi, face parte din flora luxuriantă a Chinei, Japoniei, Rusiei îndepărtate, Japoniei, Coreei și Malaeziei, unde, în habitatul său natural, o putem admira atârnând, sub formă de ghirlande de flori și fructe, din coronamentul arborilor pe care îi parazitează… (citește mai mult)


Cornul (Cornus Mas)…

…este un pom fructifer din familia Cornaceae-lor, originar din sudul Europei și sud-vestul Asiei, cel mai probabil din regiunea Mării Negre și a Turciei. Consumul de coarne, pe teritoriul Europei este unul sporadic, ținând mai mult de un fel de specific regional, mai ales în țările balcanice… (citește mai mult)


Cireșul naking (Prunus tomentosa)…

…este un arbust fructifer, aparținând genului Prunus (din care fac parte corcodușul, cireșul, vișinul, caisul, piersicul), din familia Rosaceae-lor, originar din China și frecvent cultivat în Rusia și în alte regiuni cu climă rece, datorită rezistenței extreme la temperaturi de până la până la −45 °C… (citește mai mult)


Drăcila (Berberis vulgaris)…

…reprezintă una dintre numeroasele specii ale genului Berberis, din familia Berberidaceae-lor, nativă a zonelor temperate din Europa și Asia. Fructele sunt comestibile și au folosite, în scopuri medicinale, de acum 2500 de ani. În Iran erau recomandate pentru tratarea diareei… (citește mai mult)


Amelanchierii…

…sunt un grup de arbuști din familia Rosaceae-lor, cei mai mulți nativi de pe continentul nord-american (SUA și Canada), cu puțini reprezentanți în Lumea Veche. Toate speciile de Amelanchier au fructe comestibile și sunt plantați atât ca arbuști decorativi, pentru înflorirea lor abundentă… (citește mai mult)


Moșmonul (Mespilus germanica)…

…este un arbust foios din familia Rosaceae-lor, originar din sud-estul Europei și sud-vestul Asiei, foarte răspândit în zonele de coastă ale Mării Negre și ale Mării Mediterane. Este apreciat pentru fructele sale comestibile… (citește mai mult)


Măslinul dobrogean (Ziziphus jujuba)…

…este un arbust fructifer din familia Rhamnaceae-lor. Este originar din Asia Centrală, unde se cultivă din cele mai vechi timpuri. În România, zone favorabile pentru cultura curmalului chinezesc sunt partea de sud a ţării… (citește mai mult)


Scoruşul domestic (Sorbus domestica)…

…este un arbust fructifer, ale cărui poame sunt nişte fructe micuţe, de 2-3 cm lungime, verzi când sunt crude, colorându-se apoi, pe timpul coacerii, în galben-portocaliu spre maroniu. Forma fructelor o poate imita atât pe cea a merelor, cât și a perelor, singura diferență constând în dimensiunile lor miniaturale… (citește mai mult)


Porumbarul (Prunus spinosa)…

… este un arbsut fructifer mic, cu  aspect de tufă spinoasă şi fructe rotunde, brumării, asemănătoare, ca aspect, prunelor. Porumbele sunt în mod tradițional folosite în spațiul balcanic (inclusiv în România) pentru prepararea gemurilor, a marmeladelor, siropului și a vinului de porumbe… (citește mai mult)


Afinele de Siberia…

…cunosc o lungă istorie de recoltare din flora spontană, cultivarea lor efectivă de către oameni fiind una destul de recentă. Fructele ”afinului” de Siberia au fost utilizate de mii de ani, de către locuitorii regiunilor nordice, consumate fie crude, fie folosite în gemuri, dulcețuri, siropuri… (citește mai mult)


Cassabanana (Sicana odorifera)…

…singura specie a genului Sicana, este o plantă erbacee cățărătoare, din familia Curcubitaceae, originară din America de Sud. În climatul tropical este perenă, în cel temperat poate fi cultivată ca plantă anuală, pentru fructele sale comestibile… (citeşte mai mult)


Persimonul (Diospyros kaki)…

… cunoscut la nivel internațional sub o largă varietate de nume, reprezintă cea mai cultivată specie din genul Diospyros, din familia Ebenaceae-lor. Fructele de persimon pot varia ca formă, de la rotund-turtit la oval-alungit, iar pulpa este cărnoasă, fină, dulce și suculentă… (citeşte mai mult)


Naranjilla (Solanum quitoense)…

…este o plantă perenă subtropicală, originară din America de Sud, din familia Solanaceae-lor și înrudtită, astfel, cu roșia comună. Este cultivată pentru pulpa sa acidulată, cu aromă asemănătoare ananasului, lămâii și rubarbei… (citește mai mult)


Gac-ul (Momordica cochinchinensis)…

…este fructul unei plante erbacee originare din sud-estul Asiei și nord-vestul Australiei, din familia Cucurbitaceae-lor și înrudit, astfel, cu castravetele și pepenele. Fructul este foarte popular în Vietnam, unde este folosit de câteva mii de ani, atât în alimentație, cât și în medicină… (citește mai mult)


Moșmonul japonez (Eriobotrya japonica)…

…numit uneori și nisper japonez, este un pom fructifer din familia Rosaceae-lor, originar din sud-estul Chinei, cultivat ca arbore ornamental și pentru fructele sale comestibile, asemănătoare, ca aspect, caiselor. Fructele, ovale-alungite spre rotunde sau piriforme, fine sau pufoase… (citește mai mult)


„Lămâia caviar” aka „The Australian Finger Lime” (Citrus australasica)…

…este un arbust țepos din familia Rutaceae-lor, originar din pădurile subtropicale depresionare ale Australiei. Pulpa este formată din mici vezicule cărnoase și zemoase, translucide, de culoare galbenă, roz sau albă. … (citește mai mult)


Kumquat-ul…

…este un arbust exotic, peren, de mici dimensiuni, din familia Rutaceae-lor, cultivat ca plantă ornamentală și pentru fructele sale comestibile, asemănătoare portocalelor (Citrus sinensis), deși mult mai mici și care se prezintă caracteristică unică printre citrice de a se consuma… (citește mai mult)


 

Anunțuri

Lasa un raspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s