Bizar Bazar – Radacinile de Brusture (Arctium Lappa)


Brusture

Radacini de Brusture pe Tarabele AsiaticilorPe tarabele din China şi Coreea, pe lânga sumedenie de legume, fructe şi condimente cunoscute şi necunoscute nouă, europenilor, vom putea descoperi, înmănuncheate în snopuri generoase, nişte rădăcinoase lungi, suple şi păroase, stivuite cu sârg pe tarabe improvizate, în lăzi de lemn şi în coşniţe de bambus: rădăcini de brusture.

Folosit în alimentație din timpurile străvechi, atât pe continentul asiactic, cât şi pe cel european şi nord-american, în epoca modernă, consumul de brusture în preparate culinare tinde să fie privită, totuşi, de către europeni, mai mult ca o curiozitate, ca un specific regional, rezervat în special asiaticilor.

Înlocuit în prezent de alte legume, mai cu „stil”, precum anghinarea şi sparanghelul, marele anonim, căzut în uitare şi numit pe scurt şi brutal „buruiană”, brusturele şi-a împrăşitat seminţele pe aproape toată suprafaţa globului, dovezi ale folosirii sale ca legumă datând din evul mediu și fiind pusă în legătură cu multe culturi, de unde și marea varietate de nume, cu origini diferit, unele de etimologie necunoscută, altele rezultate ca hibrizi, între cuvinte cu izvoare diferite.

Radacini de BrustureDe exemplu, „bardana” (pol.), „le grande bardane” (fr.), „la bardana maggiore” (it.), derivă din „bardana”, terrmen folosit de nativii americani. Fiind o plantă extrem de versatilă, aclimatizată pe toate continentele, ea a fost, se pare, cunoscută majorității culturilor și popoarelor și folosită, din vremuri imemoriale, de vindecătorii americani, europeni și asiatici.

La noi, popular, este cunoscut sub denumirile de blustan, bruscalau, brustan, ciulin, ghimpoasă, scaete-mare, slipan, căptălan. Cuvântul brusture (și derivații săi)  este de etimologie necunoscută. Lipan derivă din lb. bulgară (lepjan), iar căptălan din maghiară (káptalan).

Nativii americani, spre exemplu, foloseau întreaga plantă ca legumă, pe care o și conservau pentru iarnă, fierbând-o în sirop de arțar.

O metodă similară de consumare și conservare a brusturelui a existat și la noi pe timpuri, întrucât îmi amintesc, de pe când eram încă mică, povești curioase despre dulceața de brusture – în acest scop se recoltau, se pare, părțile inferioare, cărnoase, crocante și roșiatice ale tulpinilor viguroase, care erau preparate sub formă de dulceață.

Radacini de Brusture pe Tarabele AsiaticilorIndienii din diferite triburi americane mai foloseau brusturele şi în scop medicinal, pentru a vindeca reumatismul, guta și pentru a purifica sângele, fiind un puternic detoxifiant și depurativ.

Vindecătorii europeni din perioada medievală i-au atribuit proprietăți similare, recomandând planta consumului, crudă sau fiartă, simpla sau în combinație cu alte alimente, identificând, printre proprietățile sale, și pe cele de analgezic (recomandat pt durerile de dinți) sau afrodisiac. De asemenea, ei recomandau și decoctul, macerarea, cataplasma (pentru răni, mușcături de șerpi), vinul de brusture, etc.

Pe timpuri, țăranii români consumau rădăcina de brusture (ocazional, inclusiv tulpinile tinere și frunzele), recoltată direct de pe câmpuri și de prin crânguri, brusturele completând caleidoscopul unei palete largi de plante medicinale și culinare, care conturau profilul unei diete pe care noi, astăzi, o privim cu curiozitate, surprindere și, poate, chiar scepticism.

 

Alături de brusture, în coșnițele împletite din nuiele sau trestie, se mai regăseau podbal (bun pt. învelit sarmale), ștevie și știr, rădăcină de barba-caprei și de untul-pământului, urzici și untișor, cartofi dulcuți (topinamburul), astăzi numiți „cartofi porcești” și rezervați, împreună cu știrul, hranei animalelor din ogradă. Aceste obiceiuri, care n-au fost caracteristice exclusiv nouă, s-au perpetuat și menținut de-a lungul secolelor în alte părți ale lumii, în Japonia și Coreea  existând inclusiv culturi de brusture, ale cărui rădăcini lunguiețe și pământoase se vând pe tarabele cu specific local, cuprinse în mănunchiuri cu aspect totodată ocult și exotic.

Radacina de Brusture ProaspataUTILIZARE ÎN GASTRONOMIE

Părțile comestibile ale brusturelui, pe care bătrânii noștri știau când și cum să le recolteze și întrebuințeze sunt rădăcina, tulpina, frunzele și semințele.

Tulpinile (și ramurile) tinere, culese înainte de înflorire, au un gust asemănător anghinarei și sparanghelului. Se pot consuma crude, sau preparate prin fierbere, ca garnituri, adăugate în salate, supe, sosuri. Pot fi gătite cu tot cu coajă, sau pot fi curățate, păstrându-se astfel doar măduva, care este suculentă și are un gust deosebit. Din tulpinile de brusture se poate face o salată similară celei din cozi de spanac – tulpinile opărite – doar atât cât să se înmoaie un pic, apoi asezonate cu sare, piper, ulei, oțet/lămâie, verdețuri după preferințe.

Tulpinile tinere și ramurile brusturelui se culeg devreme, înaintea înfloririi, la sfârșitul primăverii sau la începutul verii. Frunzele de brusture pot fi culese primăvara, când sunt crude și fragede, înainte de înflorire, în primul an și folosite asemeni spanacului.

 

Rădăcinile se curăță asemeni morcovului, apoi se lasă un pic în apă rece – rădăcina este foarte crocantă și are o aromă dulce, slabă, dar puțin pământoasă, care poate fi redusă prin menținerea bucăților tăiate în apă pentru circa 10 minute. Ele se pot consuma crude, opărite, fierte, sotate. Se folosesc ca garnitură, alături de alte legume, sau singure, cu sosuri, alături de preparate din carne. Pentru plantele de 1 an, se recoltează toamna, când sunt fragede și crocante, și se pot mânca crude sau preparate. Pentru plantele de 2 ani, se recoltează vara, când pot fi consumate numai fierte (în al doilea an devin mai fibroase). Acestea se scot din pământ cu cazmaua.

Mugurii florali pot fi de asemenea recoltați primăvara, înaintea înfloririi și preparați similar anghinarei, cu care se și aseamănă la gust. Semințele de brusture se recoltează la sfârșitul verii și se pun la uscat.

 


Un articol scris de
Anne Tharesse (toate drepturile rezervate).

SURSE:

  1. http://en.wikipedia.org
  2. http://www.botanical.com
  3. http://health-from-nature.net
  4. http://www.eutopedia.ro

     

Vezi si:

Mimioza căţărătoare…

…pe tarabele din Manipur, Campodgia, Burma, Laos, Indonezia și Thailanda vom putea descoperi, vândute la legătură, asemeni pătrunjelului și leușteanului de la noi, niște mănunchiuri firoase, de un verde crud, asemănătoare, ca aspect, mărarului și feniculului… (citește mai mult)


Vinetele africane…

…fac parte specia „Solanum aethiopicum”, obinută dintr-un soi sălbatic (Solanum anguivi, existent și astăzi) şi se deosebesc de vinetele „europene” prin fructele mai mici, rotund-globuloase, de culoare portocalie cu striații verzulii, longitudinale… (citeşte mai mult)


Castravetele amar…

…este o specie de castravete exotic, din familia Curcubitaceae-lor, originar din India, de unde s-a exins în restul Asiei și în Africa. Ceea ce îi diferențiază, ca aspect, de obișnuiții castraveti cornison, este gama de culori prin care trec, de la „naștere” până la „bătrânețe”… (citeşte mai mult)


Anghinarea sălbatică…

…pe tarabele din zonele rurale ale Spaniei, precum și în Creta, am putea descoperi o legumă curioasă, crocantă, aducând, ca aspect cu o caracatiță vegetală, care constituie savoarea a numeroase preparate locale tradiționale… (citește mai mult)


Lăstarii de ferigă…

…pe tarabele din Orient, dar și prin unele dintre piețele din Occident, putem găsi un sortiment ciudat de „legumă”, cu aspect neobișnuit și greu de identificat pentru ochiul mai puțin expert. Cu toate acestea, iubitorii de ferigi vor putea dibui asemănarea… (citește mai mult)


Feniculul…

…este o plantă perenă, comestibilă din familia Apiaceae-lor, al cărei areal natural cuprinde regiunea mediteraneeană și sud-vestul Asiei. La noi apare exclusiv ca plantă de cultură. Fructele sale sunt folosite pe post de condiment, frunzele și tulpinile ca legumă… (citește mai mult)


Spanacul de Noua Zeelanda…

…este o plantă erbacee anuală, din familia Aizoaceae-lor, cultivată pentru pentru frunzele sale, din care se prepară diferite mâncăruri, în mod similar spanacului. Este originar din Noua Zeelandă, Tasmania sud-vestul Australiei… (citește mai mult)


Mazarea-sparanghel…

…este o plantă erbacene perenă, răspândită în regiunile temperate ale Globului, din familia Fabaceae-lor, dar care nu este nici sparanghel, nici mazăre. Originile sale se află în Africa de Nord, ea extinzându-se în bazinul mediteranean în perioada Antichității… (citește mai mult)


Dovleacul-Spaghetti…

…este o varietate a bine-cunoscutului dovleac comun („Curcubita pepo”), cu mențiunea că acesta cunoaște foarte multe varietăți, derivate din multitudinea de subspecii spontane, hibrizi și cultivaruri obținute în cultură. Primele informații despre

 
Anunțuri

2 gânduri despre “Bizar Bazar – Radacinile de Brusture (Arctium Lappa)

Lasa un raspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s