Plante acoperitoare de sol – ”Vița de vie a femeii” (Mitchella repens)


Viţa-de-vie-a-femeii .jpg

Viţa-de-vie-a-femeii 5Partridgeberry, Twinflower, Viţa-de-vie-a-femeii: Mitchella Repens

Un arbust târâtor, ierbos, acoperitor de sol și cu creștere lentă, asemănător ca port și aspect atât iederei, cât și merișorului, „vița de vie a femeii” (Mitchella repens) a fost îndelung utilizată de nativii americani în tratarea afecțiunilor urinare, ginecologice și ca adjuvant în ameliorarea crampelor menstruale, a travaliului și pentru ușurarea nașterii.

Aparținând familiei Rubiaceae-lor și  nativă de pe continentul nord-american, „vița de vie a femeii” a fost aclimatizata în toate regiunile cu climă temperată și este cultivată în prezent în principal ca plantă decorativă și acoperitoare de sol, în locurile umbroase, la poalele arborilor.

Numele genului, ”Mitchella”, provine de la numele medicului și botanistului John Mitchell (1711-1768), fiind denumită astfel de către renumitul botanist Carl Linnaeus, după numele prietenului său – John Mitchell, care l-a ajutat pe acesta oferindu-i numeroase informații despre flora americană. Numele speciei – ”repens” provine din latină și înseamnă ”creștere lentă”.

Ca aspect, se prezintă sub forma unor liane dese, ramificate și încâlcite, de 15 – 30 cm. lungime și care nu  se înalță de la sol mai mult de 6 cm, cu frunze semper-vivescente, care acoperă solul pe suprafețe extinse, în zonele revene și umbroase. Frunzele opozite, cu pețiolul scurt, care pot varia ca formă de la oval la cordat, au culoarea verde închis, cu nervura centrală vizibilă, mult mai deschisă la culoare. 

Florile, în formă de trompetă, sunt pubescente, albe și apar în perechi (motiv pentru care planta mai este numită şi „twinflower”), la axilele frunzelor, fiecare având câte patru petale și patru stamine. Când sunt îmbobocite, pot avea, spre vârf, nuanțe de roz sau mov. Pentru a da naștere fructului, pistilele celor două flori-pereche se unesc. Înflorirea are loc în lunile aprilie – iunie și, uneori, se produce și o a doua înflorire, în toamnă.

Fructul constă într-o drupă sferică, roșie conținând până la 8 semințe, asemănătoare fructelor de merișor. Se coc în intervalul iulie-octombrie, nu sunt niciodată abundente și se păstrează pe ramuri peste iarnă, fiind consumate de către păsările și animalele sălbatice, inclusiv de vulpi.

Atât fructele, cât și frunzele sunt comestibile, cu o uşoară aromă asemănătoare fructelor de merişor (cu care nu sunt înrudite) putând fi utilizate pentru preprarea tartelor, gemurilor, dulceţurilor şi compoturilor (fructele) sau ceaiurilor (fructele şi frunzele), având efecte diuretice, tonice, astringente şi analgezice.

Sub formă de ceaiuri, fructele şi frunzele de „partridge berry” sunt eficiente în tratarea afecțiunilor urinare, retenției de apă, diareei. Decoctul și extrasele din frunzele și fructele acestei plante au proprietatea de a consolida mușchii din zona uterului, facilitând astfel contractarea și relaxarea mușchilor uterini în timpul travaliului și al nașterii, motiv pentru care nativii indieni le foloseau pentru ameliorarea travaliului femeilor şi uşurarea naşterii.

Un Articol Scris de Anne Tharesse (Toate Drepturile Rezervate!)

 

Anunțuri

Lasa un raspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s