Persimonul Japonez


Persimon, Kaki, Sharon, Curmal Japonez:

Diospyros kaki


Persimonul (Diospyros kaki), cunoscut la nivel internațional sub o largă varietate de nume, reprezintă cea mai cultivată specie din genul Diospyros, din familia Ebenaceae-lor. Deși poartă denumiri precum „curmalul japonez” sau „persimonul japonez”, el este nativ din China; pe de altă parte, este intens cultivat în Japonia, 90% din producția mondială de fructe kaki datorându-se Chinei, Japoniei și Coreei. Alte state cultivatoare și exportatoare de kaki sunt Coreea de Sud, Brazilia, Spania, Italia, Israel, SUA, Mexic și Iran.

Interesul crescut acordat în cea mai mare parte a Asiei, acestui pom fructifer, se datorează fructelor sale deosebit  de nutritive, dar și unora dintre caracteristicile sale ca plantă de cultură, printre care longevitatea, rezistența în fața dăunătorilor, adaptabilitatea crescută la climate noi. Un alt avantaj, care recomandă persimonii cultivării în climat temperat, este acela că înfrunzesc foarte devreme primăvara și nu înfloresc decât când au frunzișul des, a.î. florile lor sunt ferite de înghețurile timpurii. Persimonii rezistă până la temperatura minimă de -15C.

Persimonul japonez poate atinge o înălțime de până la 10 m, asemănător ca port, mărului. Frunzele sunt căzătoare, alungit-lanceolate, tari, cu lungime și lățime aproximativ egale. Florile apar în lunile mai – iunie, pe arbori de minim 5 – 6 ani; de obicei, florile femele și cele mascule apar pe exemplare diferite, dar există și specimene care produc flori de ambele sexe. În plus, caracteristicile sexuale ale florilor pot varia de la an la an, în cazul aceluiași pom, la fel de bine cum pot fi produse și flori bisexuale.

Florile au un diametru de 2 – 2.5 cm, patru petale și 5 sepale în formă de coroană, iar culoarea diferă în funcție de sex: florile femele sunt de un galben cremos și apar individual, cele mascule au tente roz și apar grupate. Fructele de persimon pot varia ca formă, de la rotund-turtit la oval-alungit, cu coajă fină, lucioasă, galbenă sau roșiatic-portocalie, cu o greutate de până la 500 de grame. Pulpa este de un portocaliu mai închis sau mai deschis, cărnoasă, fină, dulce și suculentă atunci când fructul este copt și conține până la 8 semințe.

Fapt neobișnuit pentru majoritatea pomilor, fructele de persimon se coc după ce majoritatea frunzelor  s-au uscat și au căzut (octombrie-  noiembrie). Ele sunt cu atât mai gustoase cu cât sunt mai bine coapte, situație în care pulpa se înmoaie și poate fi mâncată cu lingurița, printr-un orificiu făcut în coajă, în aceeași variantă în care mâncăm ouăle fierte. Caliciul rămâne, de obicei, atașat de fruct, dar poate fi îndepărtat cu ușurință, dacă acesta este bine copt.

Fructele de persimon pot fi depozitate în încăperi cu o temperatură de 20 °C, unde continuă să se pârguiască. În China, fructele necoapte sunt depozitate iarna afară, la temperaturi sub limita înghețului, fapt care grăbește procesul de coacere. O altă metodă de accelerare a coacerii, mult mai la îndemână în uzul casnic, constă în ambalarea persimonilor semi-pârguiți în pungi de plastic, alături de mere sau banane, care degajă etilenă – un gaz care grăbește pârguirea fructului.

Fructele necoapte au un conținut ridicat de tanini, care îi conferă un gust oarecum amărui-astringent, similar perelor și caiselor nepârguite. Pe măsură ce fructul se maturează, astringența se reduce și dispare, locul său fiind luat de dulceața lor caracteristică, datorată conținutului ridicat de glucoză. Ele sunt bogate în beta-caroten și luteină, carbohidrați, fibre, vitaminele B2, B9 și C, calciu și fier.

Utilizare in Gastronomie

Fructele de persimon pot fi mâncate crude, cu sau fără coajă, deshidratate sau procesate în varii forme. În China, Coreea, Japonia și Vietnam, după recoltare, sunt atârnate afară, la uscat, pentru un interval de 2 sau 3 săptămâni. Apoi sunt expuse la căldură, pentru mai multe zile, înainte de a fi trimise la export.

Modalitățile tradiționale de preparare a fructelor de persimon, indiferent de țară sau continent, includ tartele, plăcintele, budincile, torturile, piureurile, gemurile și dulcețurile. În Statele Unite există chiar un festival anual al fructelor kaki, în cadrul căruia participanții se întrec între ei în prepararea celor mai savuroase budinci și tarte de persimon. Din fructele de persimon se mai pot obține anumite varietăți de vin sau oțet, iar din frunzele sale se poate prepara ceai (Manchuria).

Acestea fiind zise, vă doresc poftă bună și spor la grădinărit! 🙂


Un articol scris de Anne Tharesse.

Toate drepturile rezervate!


SURSE:

  1. https://en.wikipedia.org/wiki/Persimmon
  2. https://en.wikipedia.org/wiki/Diospyros Kaki
  3. https://en.wikipedia.org/wiki/Diospyros
  4. https://en.wikipedia.org/wiki/Diospyros lotus
  5. http://agrointel.ro/28570/idei-de-afaceri-2015-cum-se-cultiva-kaki-persimmon/

Lasa un raspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.